ANALIZĂ Temele pentru acasă: un coşmar sau un efort necesar? „Noi în România nu învăţăm să învăţăm“

Publicat: 16.11.2017 13:51

Ultima actualizare: 05.08.2022 01:40

Ministerul Educaţiei Naţionale şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei organizează în perioada 7 - 20 noiembrie 2017 o consultare naţională privind regimul temelor pentru acasă. La ora actuală, regimul temelor este reglementat printr-un ordin de ministru al Educaţiei din anul 2016, care prevede ca ele să nu depăşească 2 ore pe zi.

Cercetarea on-line are ca scop identificarea unei noi abordări în ceea ce priveşte rolul acestor activităţi de învăţare.

Alexandru Manda, preşedintele Asociaţiei Elevilor din Constanţa, consideră că temele pentru acasă trebuie să fie un instrument. „Nu trebuie să axăm învăţământul românesc în jurul temelor pentru acasă. Dacă există, ele trebuie să pună accent pe creativitatea elevului, să fie interactive şi să fie centrate pe fiecare individ în parte, astfel încât să-i pună în valoare personalitatea şi să-i dezvolte competenţele”.

Alexandru este elev în clasa a XII-a şi alocă aproximativ 2 ore şi jumătate temelor pentru acasă. Este de părere că trebuie să ieşim din paradigma: „mai mult e mai bine”, când discutăm de teme. „Noi încă punem accent pe faptul că elevul trebuie să memoreze. În şcoala românească elevului i se bagă pe gât informaţii pe care este obligat să le memoreze. De exemplu, la BAC noi notăm la limba română memorarea unui comentariu”.

Profesorii sunt şi ei produsul aceluiaşi sistem de educaţie românesc, de aceea, spune Alexandru Manda, şi ei predau şi cer elevilor exact cum au învăţat la vremea respectivă. În plus, sistemul de învăţământ cere memorare şi livrare de cunoştinţe, nu dobândire de competenţe. „Noi în România nu învăţăm să învăţăm. Elevii nu sunt învăţaţi să înveţe şi ajung la facultate şi îţi dau seama că nu ştiu să înveţe. Pentru ca sistemul de învăţământ să funcţioneze bine ar trebui să avem profesori de calitate, care să livreze un act educaţional pe măsură”.

Profesorul Ştefan Vlaston, blogger Adevărul, consideră că nu ar trebui să existe o singură poziţie pe tema aceasta: da sau nu teme pentru acasă. „Profesorii apreciază dacă şi câte teme dau elevilor acasă. Unii elevi doresc să lucreze în plus la disciplinele pe care le apreciază. În orice caz, temele nu trebuie să depăşească nivelul clasei, al capacitaţii elevilor de a le rezolva. Timpul alocat rezolvării temelor nu ar trebui să depăşească 1-2 ore pentru elevii obişnuiţi”.

De la teme grele la meditaţii scumpe

Fiica lui Iulian Cristache este elevă în clasa a VI-a, iar părintele ne spune că „în ultima vreme fata mea a început să-şi facă temele singure ajutată, probabil, şi de meditaţii, dar până acum era asistată în permanenţă de mine sau de soţie. Alocă cel puţin 2 ore pe zi temelor pentru că la noi partea de teorie cu cea de practică nu prea se pupă în şcoală”.

Acesta ne explică şi faptul că trecerea de la ciclul primar la cel gimnazial face ca elevul să fie destul de bulversat din punctul de vedere al temelor. Dacă în gimnaziu avea doar un învăţător care ştia volumul temelor date, în ciclul gimnazial sunt 6-7 profesori care dau fiecare teme la materiile lor.

„Sunt profesori care dau teme foarte grele, special ca aceşti copii să nu ştie să le rezolve, astfel încât părintele să vină disperat la profesor şi să înceapă să facă meditaţii cu el”, mai adaugă Iulian Cristache.

Cum se dau teme pentru acasă în alte ţări

Raluca trăieşte de peste 10 ani în Finlanda. Fiul ei, elev în clasa a II-a, nu trebuie să stea mai mult de o jumătate de oră pentru a-şi face temele pentru a doua zi. „Aici învăţarea e bazată pe proiecte, observare, lucrul în echipă, autoevaluare, învăţarea la clasa e pe primul loc. Învăţarea pe de rost este exclusă”. De fapt, sistemul finlandez de învăţământ etapizează ponderea temelor pentru acasă care se dau doar de luni până joi. Un elev în clasa 0 (clasa pregătitoare de la noi) nu are deloc teme, apoi, până în clasa a VII-a temele sunt foarte puţine, în special la matematică şi finlandeză, iar în vacanţe temele sunt excluse.

„Joaca afară şi timpul liber sunt foarte importante. Şi la şcoală, foarte multe se învaţă prin joacă”, mai spune Raluca. I-am arătat Ralucăi o temă pentru acasă la matematică a unui elev din clasa a II-a din România. Singura ei reacţie a fost: „ vai, săracii copii!”

Cristina trăieşte în Canada, iar fiul ei este elev tot în clasa a II-a. Sistemul canadian exclude din start carnetul de note, iar părintele poate afla evoluţia copilului dintr-o agendă în care este trecut comportamentul, o agendă pe care părintele o semnează în fiecare zi. De asemenea, există un „buletin” în care sunt trecute rezultatele generale ale elevului. Acest buletin îl primesc părinţii de 3 ori pe an: în noiembrie, martie şi în iunie.

În Canada, ne spune Cristina, „există un plan de teme care se dau vinerea şi care trebuie făcute într-o săptămână. Temele nu agresează şi nu obosesc elevul. Pe lângă acest plan, mai sunt şi mici teme care trebuie făcute zilnic şi pe care elevii le fac imediat după ore, astfel încât nici nu-şi mai iau rucsacul acasă, iar ziua le aparţine pentru joacă, recreere.”