Învăţământul românesc, axat pe nevoile profesorilor, nu ale elevilor. „E mai important ca profesorul să aibă o normă decât ca elevul să-şi dezvolte calităţile“

Publicat: 06.02.2018 14:29

Ultima actualizare: 04.08.2022 20:30

FOTO Adevărul

De multe ori, învăţământul românesc pare depăşit de realitate, învechit şi centrat mai mult pe nevoile profesorilor de a-şi realiza normele. Asta spun elevii şi specialiştii cu care au discutat jurnaliştii „Adevărul“.

Care sunt printre cele mai grave probleme ale învăţământului românesc? Cât de importantă este dezvoltarea unui elev în comparaţie cu numărul de ore pe care un profesor sau altul trebuie să le aibă pentru „a-şi face norma“? Ce se poate face pentru a schimba lucrurile? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care jurnaliştii „Adevărul“ au încercat să găsească un răspuns.

Alexandru Manda, elev în clasa a XII-a şi preşedinte al Asociaţiei Elevilor din Constanţa (AEC), consideră că una dintre marile probleme ale învăţământului românesc este faptul că nu se centrează pe elev. El dă ca exemplu materiile opţionale: „Atunci când se aleg materiile opţionale, ele se aleg pe clasă, nu se ţine cont de dorinţa de dezvoltare a fiecărui elev. Eu, ca elev, trebuie să mă supun deciziei majorităţii. În viziunea noastră, ar trebui să avem acces la opţionale individual“. Elevul atrage atenţia că, atunci când vorbim de opţionale, ele se fac în funcţie de norma profesorului: „Este mai important pentru sistem ca profesorii să aibă normă decât ca elevii să-şi dezvolte calităţile şi competenţele. Se ajunge ca elevii să primească pe bancă o fişă deja completată cu opţionalele şi doar să o semneze“.

La fel ca în anul 1937

Reprezentantul AEC (foto dreapta) vorbeşte şi de lipsa dotărilor cu care şcolile se confruntă, fapt care duce la scăderea nivelului de predare, iar consecinţele se văd la finalul studiilor, când elevul nu are competenţele dorite.

„În momentul de faţă, încă pregătim elevii pe metehnele evoluţiei industriale. Încă folosim şabloane şi ne dorim ca toţi elevii să iasă la fel, nimeni să nu depăşească sfera şablonului. Toţi elevii sunt buni la ceva, toţi elevii au în ei o pasiune care trebuie găsită, dezvoltată şi fructificată de şcoală. Nu putem avea o schimbare a modului în care se face şcoală în România dacă nu schimbăm o mentalitate“, mai spune preşedintele AEC.

Alexandru mai spune că a văzut de curând un proces-verbal din 1937 încheiat cu ocazia unei inspecţii şcolare. „Lucrurile stau 100% ca şi acum. Nimic nu s-a schimbat. Or, din 1937 şi până acum, tehnologia s-a schimbat, lumea a evoluat, dar noi, ca învăţământ românesc, am rămas acolo. De asta pot spune şcoala nu pregăteşte elevul pentru viitor, nici măcar pentru prezent, îl pregăteşte pentru trecut“.

Republica Moldova ne-a luat-o înainte

Marian Staş, blogger „Adevărul“, expert în educaţie, profesor şi coordonatorul programului „Clubul Liderii Mileniului Trei“, susţine, la rândul său, că învăţământul românesc este centrat pe normele profesorilor. Staş vorbeşte de numărul mare de ore obligatorii pe care elevii le au săptămânal doar pentru ca dascălii să-şi realizeze normele didactice. „Una dintre cele mai importante competenţe sau deprinderi pe care copiii au a şi le cultiva este competenţa de a alege, de a decide, de a învăţa să ne asumăm consecinţele deciziilor noastre. Or, în momentul în care tu ai o şcoală unde copiii au 15 materii obligatorii pe săptămână, povestea cu decisul şi alesul moare de la sine. De fapt, şcoala nu este făcută să înveţe să decidă sau să-şi dezvolte gândire critică, ci este făcută pentru ca profesorii să-şi menţină normele didactice“.

Pe blogul „Adevărul”, Marian Staş (foto dreapta) a detaliat problema planurilor cadru care vor veni cu mai multe ore pe săptămână, ajungându-se la 31.

„Dacă faci un calcul pe numărul de elevi pe clasele IX-XII, pe numărul de ore pe săptămână şi la numărul de ore pe norma didactică, un calcul de 1 sau 2 ore în plus la tabelele astea adaugă între 500 şi 1.000 de noi norme didactice, adică de noi posturi. Prin urmare, nu numai că nu are în vedere legiuitorul faptul ca elevii să înveţe mai aerisit, mai puţin şi mai profund, să aleagă mai mult, să decidă mai mult, dimpotrivă, menţin şi păstrează acelaşi model păcătos pe care l-au pus şi în 2013 cu învăţământul primar şi în 2016 cu cel gimnazial.”

La finalul studiilor, o parte dintre aceşti copii vor ieşi, după părerea expertului, superficiali, incompetenţi, forme fără fond: „Nu toţi absolvenţii inepţi de azi vor deveni conducătorii inepţi de mâine ai României, ci o bună parte dintre ei“. Marian Staş oferă şi o soluţie simplă: modelul Chişinău. În capitala Republicii Moldova, timp de cinci ani, două generaţii de copii au făcut un model curricular necomunist la Liceul Academiei de Ştiinţe al Moldovei, total diferit de celelalte licee. Actualul ministru al Educaţiei a validat sistemul, iar de anul viitor sistemul de învăţământ moldovean va implementa noul model curricular pilotat la acest liceu.

Citește și: Vremea când Marea Neagră era un „lac turcesc“. Cine a spart blocada otomană

„Nu ştim ce vrem, ca societate, de la şcoală”

Şerban Iosifescu, preşedintele ARACIP (Asociaţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar), declară că „oamenii au început, în sfârşit, să înţeleagă că şcoala este un loc în care se învaţă, în care se face educaţie şi că rezultatele educaţiei contează nu câte ore de «aia» şi «ailaltă» a făcut în liceu“.

Într-o postare pe blogul său, Şerban Iosifescu spune că sistemul de învăţământ românesc îl are parţial în centrul său pe elev. Diferenţele sunt mari în funcţie de nivelurile de învăţământ, şcoli sau dascăli.

„Domină elitismul, prin promovarea excesivă (şi premierea) ”excelenţei”, înţeleasă ca rezultate la evaluări naţionale, olimpiade şi concursuri. După părerea mea, acest lucru echivalează cu un ”glonţ în picior”, pentru că aceste mesaje împing aceste ”elite” reale, de care chiar avem nevoie, spre emigrare. Deci şcoala românească răspunde, pe de o parte, nevoilor a mai puţin de 1% din populaţia şcolară şi, pe de altă parte, nevoilor sociale din Anglia, Spania, Italia etc.”, scrie Şerban Iosifescu (foto dreapta).

Expertul în educaţie constată că se discută mai mult despre dotări, norme, salarii, alocare per elev, în loc să vorbim despre ceea ce ne dorim de la acest sistem de învăţământ. „Dovada: dezbatem aprins structura anului şcolar şi planurile cadru, în schimb discuţia despre profilurile de ieşire din sistem nu a interesat aproape pe nimeni. Ca urmare, nici măcar nu ştim ce vrem, ca societate, de la şcoală, nici măcar nu am definit aceste nevoi de învăţare.”

Şerban Iosifescu oferă câteva soluţii pentru a ieşi din acest impas. Proporţia părţii opţionale ar trebui să crească pe măsura înaintării în şcolaritate – de exemplu, de la 10-20% la învăţământul primar, la 20-40% la restul învăţământului obligatoriu şi la 60% la liceul teoretic (a cărui misiune explicită este pregătirea pentru învăţământul superior). „De asemenea, cred că ar trebui, pe termen lung, regândit întreg curriculumul, pornind de la competenţele cheie şi de la profilurile de ieşire din sistem, pe baza unei opţiuni clare pentru transdisciplinaritate“, conchide expertul în educaţie.