Sfântul Gheorghe - tradiţii şi superstiţii: cel care zădărniceşte vrăjile şi le arată comorile celor aleşi. Cine doarme azi va fi somnoros tot anul
0Despre Sfântul Gheorghe, numit în credinţele populare româneşti „capul primăverii“, se spune că poate învinge vrăjitoarele sau că poate să le zădărnicească actele magice. Tot el poate arăta celor aleşi comorile.
În legendele populare Sfântul Gheorghe este „străjer al timpului“, lui îi sunt încredinţate cheile vremii şi, la porunca sa, se închide şi se deschide anotimpul cald. Dat fiind faptul că începutul sezonului cald coincide în calendarul popular cu debutul sezonului pastoral, Sfântul Gheorghe are în cultura populară şi atributul de patron al păstorilor.
„Ziua de 23 aprilie marchează în calendarul popular începutul anului pastoral. Denumită popular Sângiorz, este o sărbătoare prestigioasă cu semnificaţii multiple: agrare, pastorale, divinatorii. Obiceiurile legate de aceasta durează trei zile, la fel ca şi la alte sărbători mari. Sângiorzul deschide şi ciclul vegetaţional, marcând intrarea în anotimpul cald, care se va încheia la Sf. Dumitru, Sâmedru”, spun specialiştii în etnografie şi folclor.
În popor, de-a lungul vremii, s-au înrădăcinat o serie de credinţe şi de superstiţii care s-au păstrat cu sfinţenie până în zilele noastre. Oamenii se scaldă, înainte de răsăritul soarelui, într-o apă curgătoare, spre a fi sănătoşi tot anul şi pentru spălarea tuturor relelor. Busuiocul semănat înainte de răsăritul soarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el, este cinstit de toată lumea. La Sfântul Gheorghe se cântăresc oamenii pentru a fi sănătoşi tot anul şi pentru a se proteja de farmece.
Sfântul Gheorghe: Rugăciuni pentru ploaie
Cine doarme în această zi, acela ia somnul mieilor şi tot anul e somnoros. La Sângiorz, ies preoţii şi poporul cu crucea în câmp şi fac rugăciuni pentru ploaie şi mană în câmp. Gunoiul adunat în ziua de Sfântul Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine. În această zi, se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se păstrează peste an. Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat. Dacă la Sângiorz e ploaie, se face recoltă bogată de grâu.
Sfântul Gheorghe, torturat ca să renunţe la credinţă
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe sau George, unul dintre cei mai importanţi sfinţi, este pomenit de aproape toate Bisericile tradiţionale, de obicei pe data de 23 aprilie. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe/George s-a născut în Cappadocia, în secolul al IV-lea, într-o familie creştină, în timpul domniei împăratului Diocleţian. S-a înrolat în armata romană şi, parcurgând ierarhia militară, Sfântul Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mănuia armele. În ciuda decretului împotriva creştinilor, emis de Diocleţian în 303, Sfântul Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină.
Din ordin imperial, sfântul a fost întemniţat şi supus torturii pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălţamintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa.
Sfântul Gheorghe: minunea din celulă
Martorii suferinţelor Sfântului Gheorhe, uimiţi de puterea sa de a rezista la durere, au renunţat la credinţa în zeităţi păgâne, îmbrăţişând creştinismul. O dovadă a sfinţeniei sale o reprezintă o minune săvârşită de Sfântul Gheorghe în timpul întemniţării sale.
Atingând trupul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, să se creştineze. Întrucât Sfântul Gheorghe a respins oferta împăratului de a-i acorda înalte onoruri în schimbul renunţării la creştinism, Diocleţian a ordonat omorârea prin decapitare a Sfântului Gheorghe şi a soţiei sale, în ziua de 23 aprilie.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
