PORTRET Andreea Lăcătuş a lăsat mandolina pentru teatru

A urcat pe scena teatrelor alături de actori cunoscuţi, cum ar fi Lucian Ghimişi sau Marian Râlea. Când nu participă la spectacole, scrie poezii sau dramaturgie.

În clasa întâi, învăţătorul său i-a oferit o mandolină, fără ca Andreea să ştie măcar să cânte. Aşa a început, alături de alţi colegi, să exerseze aproape zilnic şi în clasa a treia a avut primul spectacol.

„Atunci am avut cel mai mare şoc, când am văzut lumea că se uită numai la noi, că ne aplaudă. Îmi amintesc şi acum cât am mers pe jos prin zăpadă îmbrăcaţi în costume populare ca să ajungem la Prefectură, unde se ţinea spectacolul", îşi aminteşte Andreea Lăcătuş.
Încă din copilărie a avut o înclinaţie către arta dramatică mai ales când, alături de copiii cu care se juca, improviza piese de teatru. Aşa s-a hotărât să urmeze profilul de teatru la Liceul de Artă „Margareta Sterian".

„Mie îmi plăcea foarte mult să învăţ poezii şi să le recit. Îmi amintesc că prin clasa a doua am învăţat „Glossa" lui Eminescu şi am recitat-o în clasă. Când am ajuns la penultima strofă a intrat în clasă bunica mea iar, când am văzut-o, am uitat versurile. Şi aceasta a fost cea mai mare dezamăgire pentru mine şi m-a motivat cel mai tare pe mai departe", ne-a spus Andreea.

Alături de actori profesionişti

A intrat la liceu cu foarte mari aşteptări, sperând ca în scurt timp să înveţe toate tainele actoriei. După multă muncă şi repetiţii, a urcat pe scenaTeatrului „George Ciprian", alături de Lucian Ghimişi, Marian Râlea şi Mike Gheorghiu de la Teatrul Notarra.

Acum îi place atât de mult ceea ce face că deja vede modul în care ar trebui jucate rolurile, ceea ce o face pe Andreea Lăcătuş să se gândească la o carieră de regizor.

„Am încercat să pun în scenă o piesă a unui autor contemporan şi am început să repetăm la mine în sufragerie. Apoi am primit o sală de la Fundaţia pentru Tineret, unde ne-am pregătit destul de mult timp şi făceam foarte multe improvizaţii. Am mers mai târziu la noi la teatru şi am cerut o sală cu decor. Numai că deja nu mai ştia nimeni nimic, din cauză că totul era schimbat faţă de repetiţiile făcute la mine acasă, şi piesa nu a mai ieşit cum trebuie", îşi aminteşte tânăra.

Îşi doreşte nespus de mult să reia experimentul şi să pună în scenă acea piesă, alături de colgii săi din liceu.
Pe lângă teatru, Andreea a început să scrie în clasa a noua eseuri pe diferite teme şi poezii. Prima sa poezie a publicat-o pe inernet şi în scurt timp au venit şi reacţiile.

Compoziţia sa a fost publicată într-o revistă on-line, ceea ce a încurajat-o să scrie din ce în ce mai mult, acum reuşind să scrie chiar şi dramaturgie.

Întrebări şi răspunsuri

Cum a fost experienţa alături de Lucian Ghimişi şi ceilalţi actori?
Am jucat în piesa „Alibaba şi cei 40 de hoţi", eu am avut un rol de hoţ. Pe moment mi-a părut rău că a fost doar atât, dar acum mă gândesc că a fost mult mai bine, că m-am acomodat. Este foarte greu să apari pe scenă direct în rol mare, pentru că nu ai nici capacitatea să ţii publicul în priză.

Te vezi un viitor regizor la noi în ţară?
În meseria aceasta depinde foarte mult de noroc şi trebuie să ai o viziune diferită, pentru că sunt teatre mari unde se face totul la fel ca acum 20 de ani. Iar acum accentul se pune pe a deveni cât se poate de uman, este o analiză a omului de azi.

Ce îi place
Îmi plac oamenii care nu au uitat să îşi trăiască viaţa şi altfel, adică departe de programul rigid de la serviciu, de grijile cotidiene. Îmi plac oamenii care îţi dau de înţeles că nu toată lumea este numai mizerie, numai interes şi urâţenie. Îmi mai plac operele avangardiste.

Ce nu îi place
Nu îmi plac oamenii care comentează atunci când ieşi pe stradă îmbrăcat puţin mai ciudat. Nu îmi place că există foarte multă ignoranţă şi semianalfabetism, că de multe ori oamenii uită să râdă şi au o atitudine sobră.

Profil

Născută: 6 decembrie 1993, Buzău
Ocupaţie: elevă în clasa a X-a la Liceul de Artă
Familie: un frate