PORTRET Ana Călin, surdo-muta care pictează şi dansează

Ana este un exemplu pentru noi toţi. Deşi are de mică un handicap care o izolează de restul lumii, ea a făcut totul ca să se integreze şi să se facă utilă celor din jurul ei. Pictează şi şi-ar dori să aibă propria expoziţie iar dansul este o altă mare pasiune.

Ana s-a născut în satul Corbu din munţii Buzăului. A fost a doua din cei trei fraţi şi a fost obişnuită cu munca de mică. A fost un copil absolut normal până la vârsta de patru ani când, în joacă, s-a urcat într-un copac, a căzut şi s-a lovit la cap. Atunci a rămas surdă şi cu toate eforturile părinţilor şi ale medicilor pentru ea nu s-a mai putut face nimic.

Şi-a învins handicapul şi a mers la şcoală

A mers la grădiniţă în satul natal şi pentru că nu auzea şi nu se putea adapta, părinţii au hotărât să o ducă la şcoala de surzi din Buzău. Aici a terminat opt clase şi a avut ambiţia să meragă mai departe.

Vroia să facă o specializare iar acest lucru nu era posibil decât la Iaşi la Şcoala Specială pentru Surdo-Muţi. Ajunsă aici a învăţat să danseze iar profesorii au văzut că are talent la desen şi au încurajat-o să exerseze.

Cele mai multe dintre lucrările sale au temă religioasă şi nu de puţine ori a fost lăudată pentru calitatea lor. Tot aici s-a îndrăgostit pentru prima dată de un coleg de şcoală cu care nu a mai ţinut însă legătura după terminarea liceului.

S-a întors în satul natal fără vreo perspectivă de mai bine

La 18 ani, după ce a terminat şcoala, Ana s-a întors acasă. Nu îşi găsise nimic de lucru şi s-a întors în satul natal unde muncea cot la cot cu părinţii în gospodărie. Tăia lemne, făcea curăţenie, muncea în grădină, iar seara, după ce termina treburile punea mâna pe creioane şi desena iar acest lucru o relaxa.

Singurul regret al fetei era faptul că nu avea unde să lucreze şi că nu putea arăta lumii lucrările sale.

După trei ani, însă, l-a reîntâlnit pe Adrian Călin, prima sa dragoste, cu care, după numai două săptămâni s-a mutat la Buzău iar după un an au făcut şi nunta.

S-au angajat amândoi la o croitorie şi nu după multă vreme Ana l-a născut pe Andrei, primul lor copil care este sănătos, aude şi vorbeşte normal. Între timp fata s-a angajat ca femeie de serviciu la o bancă, a rămas din nou însărcinată şi acum au şi o fetiţă de numai o lună şi jumătate.

Pentru ea familia este pe primul plan. Îşi îngrijeşte exemplar copii şi are grijă să nu le lipsească nimic şi să nu resimtă faptul că părinţii au probleme.

În tot acest timp Ana a continuat să picteze chiar dacă îşi ţine lucrările în mape şi le arată bucuroasă celor interesaţi să le vadă. Îşi doreşte enorm să îşi expună picturile într-o expoziţie care să bucure ochii publicului.

De când s-a căsătorit şi s-a angajat, Ana Călin nu a mai simţit că are un handicap. A încercat tot timpul să se integreze şi să arate celor din jur că este un om normal, chiar dacă trăieşte într-o lume fără cuvinte în care gesturile contează enorm.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum reuşeşti să faci faţă tuturor problemelor? Trebuie să recunosc că ne ajută foarte mult socrii mei, părinţii lui Adrian. Au învăţat şi ei limbajul mimico-gestual numai ca să ne înţelegem. Ei ne ajută şi cu copii, mergem înpreună la petreceri, la iarbă verde. Ei ne-au ajutat şi să ne integrăm şi să ne simţim utili.

Ai o familie superbă, ce îşi doreşti acum cel mai mult? Îmi doresc să am ocazia să îmi fac o expoziţie în care să îmi arăt toate lucrările. Îmi mai doresc să pot cumva să le explic oamenilor că noi, surdo-muţii nu suntem cu nimic mai prejos decât oamenii normali. Pentru noi un gest sau o grimasă înseamnă mai mult decât un cuvânt rostit.

Ce îi place: Îmi place foarte mult curăţenia, să dansez, să desenez şi să fac cumpărături. Îmi place să îmi petrec timpul cu copii, să mă joc cu ei şi îmi place să ajut oamenii. Am făcut cândva un curs de fotografie şi mi-ar plăcea tare mult să am ocazia să fotografiez peisaje. Şi nu în ultimul rând, îmi place fotbalul şi ţin cu Dinamo.

Ce nu îi place: Nu îmi place mizeria şi dezordinea pentru că mă obosesc, nu îmi place cearta şi nici să văd oameni care se ceartă. Urăsc să se uite lumea la mine ca la un handicapat când vorbesc prin semne şi nici să fim marginalizaţi. Nu suport să fiu compătimită şi urăsc oamenii răi.

Profil:

Nume: Ana Călin

Născută la data de: 01.04.1982 la Pătârlagele, judeţul Buzău

Familie: Căsătorită, un băiat de 5 ani şi o fetiţă de o lună