Cine hotărăşte plagiatul la doctorat: comisii, consilii, experţi şi acuzaţii de copy-paste

Premierul este "absolut deschis" ca orice instituţie să-i analizeze teza de doctorat în cazul acuzaţiilor de plagiat. Care sunt aceste instituţii şi ce greutate au concluziile lor au în acest sens, în continuare.

Ministerul Educaţiei şi Universitatea Bucureşti analizează tezele de doctorat pentru stabilirea corectitudinii în elaborarea lor.

Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU)

CNATDCU este un organism consultativ, fără personalitate juridică, al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS). Organismul propune, de asemenea, ministrului educaţiei acordarea sau neacordarea titlului de doctor.

CNATDCU îşi exercită atribuţiile privind evaluarea dosarelor în vederea validării acordării titlurilor de doctor:

-    numeşte comisiile de specialitate care evaluează tezele de abilitare şi propune ministrului educaţiei, cercetării, tineretului si sportului acordarea sau neacordarea atestatului de abilitare;
-    evaluează dosarele de acordare a titlului de doctor si propune ministrului educaţiei, cercetării, tineretului si sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor;
-    propune MECTS procedurile de evaluare periodică a conducatorilor de doctorat si realizează aceste evaluări;
-    propune un set de standarde minimale necesare si obligatorii pentru acceptarea de către CNATDCU a dosarului pentru susţinerea atestatului de abilitare, standarde care se adoptă prin ordinul ministrului educaţiei, cercetarii, tineretului si sportului;
-    propune recunoaşterea/echivalarea, după caz, a titlurilor diplomelor, certificatelor univesitare si de cercetare, obţinute în străinătate, conform reglementărilor în vigoare.
CNATDCU are în subordine comisiile care dau recomandări referitoare la criteriile de acceptare a tezelor de doctorat, precum şi calificativele ce pot fi obţinute: Comisia de informatică, Comisia de fizică, Comisia de chimie şi inginerie chimică, Comisia de Ingineria materialelor şi nanotehnologii, Comisia de Inginerie industrială şi management, Comisia de ingineria resurselor vegetale şi animale, Comisia de Inginerie mecanică, mecatronica şi robotică, Comisia de Biologie si Biochimie, Comisia de ştiinte juridice, Comisia de Sociologie, ştiinte politice, administraţie publică şi ştiinţele comunicării.

Autoritatea Naţională pentu Cercetare Ştiinţifică (ANCS)

ANCS este organul administraţiei publice centrale prin care Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului îşi îndeplineşte atribuţiile în domeniul cercetării ştiinţifice.

În această calitate, ANCS elaborează, implementează, monitorizează şi evaluează politicile, strategiile şi instrumentele prin care Statul român susţine cercercetarea ştiinţifică precum şi transferul rezultatelor acesteia către mediul socio-economic.

Organismul are în subordine Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI).

Consiliul Naţional de Etică este un consiliu consultativ de nivel naţional, fără personalitate juridică. Este structura instituțională abilitată să analizeze faptele care pot să constituie abateri de la normele de bună conduită, pe baza consultărilor cu specialiştii, în urma sesizărilor, contestaţiilor sau prin autosesizare.

Cazurile în care CNE are obligaţia de a analiza solicitări sau contestaţii sunt stabilite prin O.G. 28/2011, unde se precizează şi faptul că „sesizările privind abaterea de la normele de bună conduită pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică sunt analizate numai de către Consiliului Naţional de Etică”.

Consiliul emite hotărâri prin care constată dacă a fost realizată o abatere de la normele de bună conduită; în cazurile în care au fost constatate abateri, în hotărâri se numesc persoana sau persoanele fizice vinovate de respectivele abateri și se stabilesc sancțiunile ce urmează a fi aplicate, conform legii.

•    Comisia Tehnică

Comisia este alcătuită de CNE în urma unor solicitări de recomandare formulate de Consiliu către facultăţile de drept din Bucureşti, Iaşi şi Timişoara. Practic, conducătorii acestor facultăţi au fost solicitaţi să recomande câte doi-trei specialişti, din rândul cărora a fost constituită această comisie. Concluziile acesteia sunt doar primul filtru, prima evaluare spre decizia finală a Consiliului, pentru că urmează analiza experţilor străini, iar apoi cea a Consiliului propriu-zis, care va formula, în final, o hotărâre

Universitatea din Bucureşti

Codul studiilor universitare de doctorat specifică: „În cazul constatării nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv în cazul constatării plagiatului, pe baza unor rapoarte întocmite de către CNATDCU, de CNCS sau de CNECSDTI, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului poate revoca, prin ordin, acordarea titlului de doctor”.

Hotărârea Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti primeşte aviz de la Direcţia Juridică a instituţiei, urmând ca rectorul UB să prezinte Senatului Universităţii hotărârea şi raportul final al Comisiei de Etică.