Străzi bucureştene cu buletin străin

În Bucureşti, mai multe artere au devenit celebre purtând nume de naţionalităţi europene. „Adevărul de Seară“ a ales patru artere cu istorie, Franceză, Italiană, Polonă şi Armenească. Pe unele te poţi plimba relaxat, altele ar fi ideale pentru o scenografie horror.

Din colţul Muzeului Naţional de Istorie şi până la Hanul lui Manuc se întinde una din cele mai triste străzi ale centrului vechi al Capitalei. Pentru că în tot centrul istoric se lucrează din 2006, strada Franceză a fost asfaltată. Are şi felinare noi.

Prin casele care se mai agaţă doar de câte o sârmă, s-au cuibărit câteva magherniţe cu încălţăminte, optică, manichiură - coafor, blănărie, geamuri şi oglinzi, reparaţii tv. Toate, în paragină. Pe faţada unei clădiri vechi de lângă restaurantul Royal, firma “Seminţe” stă neclintită. Seara, artera e pustie. Dintr-un restaurant unguresc, neatrăgător, răzbat arome înţepătoare. Singurul local acceptabil şi plin de viaţă în care poţi să savurezi o bere irlandeză este pub-ul “O’Hara”. Traversând artera, ca să ajungi pe Smârdan, o ceată de copii ţâşneşte din ruinele caselor de patrimoniu.

Iz de mahala ultracentrală

Dacă pe Lipscani excelează magazinele de mirese, iar pe Smârdan cele de faianţă şi plastic, pe strada Franceză abundă reparaţiile de tv-uri şi calculatoare. În trecut, de-a lungul Străzii Franceze, de la Hanul lui Manuc până la Calea Victoriei, întâlneai birturi, drogherii, hoteluri, croitori, pantofari, bijutieri, băcani, cofetari, cafegii, cojocari, tapiţeri, gravori şi ceasornicari.

Strada Franceză s-a numit Uliţa Işlicarilor (negustorii de căciuli din blană), conform modei timpului de a prelua numele negoţului practicat în zonă. I s-a mai zis Carol, 30 Decembrie, Iuliu Maniu, pentru a reveni la numele cunoscut în zilele noastre. De-a lungul străzii se află şi Universitatea Ecologică, Biserica Sf. Dumitru. Absolvenţii de la teatru nu mai urcă pe scena de la Casandra, clădirea fiind pustie, după retrocedare. Cea mai veche biserică, de secol 16, Sf. Anton – Curtea Veche se află pe strada Franceză.

O biserică plânge

Cum mergi pe bulevardul Carol şi treci de piaţa Rosetti şi de magazinul Wagner Arte, dupa intersecţia unde s-a construit un bloc de sticlă, prima la stânga este strada Armenească. Artera abundă de case-blocuri triste, cu ochii plânşi. La intrare, sugrumată de un sediu modern, stă biserica mare şi albă – Armenească.

Cu arhitectura ei caracteristică, biserica Armenească a avut de suferit în ultimii ani. Din cauza fundaţiei acestui bloc, de aproape 30 de metri, bisericuţa s-a cam desfăcut în bucăţi. Acum stă bine în picioare, după restaurare, lângă centrul comunităţii armene din Bucureşti, şi el cu o arhitectură care aminteşte de clădirile Erevanului. Nu sunt prea multe locuri de distracţie aici, doar o galerie mică de arte, un salon de cosmetic şi multe, foarte multe maşini.

Loc pentru ambasade

Strada Polonă este una din arterele pitoreşti care găzduiesc părculeţul cochet Ioanid, dinspre Grădina Icoanei. Ambasada Irakului şi cea a Columbiei îşi au sediul tot pe strada Polonă. Biserica Sf. Vasile cel Mare se ridică aici, la nr. 50, fiind prima biserică română unită cu Roma. Dacă vrei să ieşi într-un local deosebit „B.X.L.“ te îmbie cu muzica anilor 70-80, cămăruţe intime şi cocktail-uri aduse tocmai din Bruxelles. Distracţia ţine până în zori.