PORTRET Ana Rus scoate „duhurile“ din piatră şi lemn

Talentul ei de sculptor i-a fermecat pe francezi: a fost primită în Academia Central Europeană de Ştiinţă, Litere şi Arte din Paris şi este cetăţean de onoare al oraşului Cannes.

Ardeleanca s-a născut într-un vârf de deal, într-o casă izolată, la sud de fosta Cetate a Unguraşului, lângă Cluj. „Trebuie să spun că ne aflăm în zona meşterilor în xilogravură din satul Hădaşte (secolele XVII-XIX) şi a centrului de iconari pe sticlă de la mănăstirea Nicula“, se confesează Ana. Încă din copilărie fura dălţile tatălui şi, când mergea cu mieii sau vacile la păscut, transforma lespezi şi roci în diverse animale. A crescut într-o familie cu şase fraţi, inspirată de tatăl ei, Iuon Rus, dulgher, pantofar şi sculptor de troiţe, un meşter în prelucrarea lemnului.

„Am avut o educaţie puţin spartană, a fost crescută de tata în spiritul religiei catolice, cu frica de Dumnezeu şi respect pentru oameni“, spune artista. Şi-a pierdut mama prea devreme, când avea un an. „Din spusele fraţilor mai mari, am aflat că plângeam. O strigam pe mama şi plângeam. Ca să tac, mi-au pus în mână cuţitul de tăiat pâine cu care crestam de zor spătarul lăzii de zestre. Probabil că atunci a fost momentul când mi-am creionat destinul“, mărturiseşte Ana Rus.

La Batin a urmat cele şapte clase elementare, pasul următor fiind Liceul de Arte Plastice din Cluj. „Tata dorea să mă fac doctoriţă sau farmacistă. Îmi spunea ce bine este să-i ajuţi pe oameni. Dar eu vroiam altceva. Surorile mele îmi spuneau «băieţoi», «piştalău», pentru că ciopleam orice lemn. Cu multă voinţă mi-am împlinit visul de a deveni sculptor“, mai spune Ana.

A ajuns muncitor după 6 ani de facultate

După facultate, Ana a trebuit să lupte pentru serviciu, pentru a se întreţine. „Postul de profesor de desen repartizat la Călăraşiul de pe Borcea era ocupat. Aşa că am ajuns muncitor cu înaltă calificare la Cooperativa Arta Decorativă după şase ani de facultate“, povesteşte artista.

A pictat pe ceramică trei ani şi, sperând la un post mai bun, cere transferul la fabrica de porţelan „Iris“ din Cluj, fiind încadrată la Secţia Specială. „În urma vizitei cuplului Ceauşescu executam numai comenzi speciale, dar nu pentru export“, mărturiseşte Ana.

Până la pensie, Ana a fost muzeograf la Muzeul Cotroceni. A intrat în „bucătăria“ instituţiei şi a cercetat toate obiectele de patrimoniu aflate în custodia muzeului de lângă Preşedinţie. „Când se anunţa vizita unui preşedinte, era Protocol 0. Singurul preşedinte care ne-a pus probleme a fost Traian Băsescu. El a vrut nişte spaţii în plus pentru palat şi ne-a luat pivniţa”, spune fosta angajată.

De la Cotroceni la Cannes

În 2007, Ana Rus ajunge pentru prima dată la Salonul Internaţional de Pictură şi Sculptură de la Cannes, şi de atunci participă în fiecare an. Prima dată s-a prezentat cu câteva lucrări din bronz şi din ipsos. A fost recompensată în 2008 cu Marea Medalie de Aur şi Medalia Oraşului Cannes. „Un fel de cetăţean de onoare“, explică ea semnificaţia.

Întrebări şi răspunsuri

Care sunt materialele cu care lucrezi?

Pentru că nu-mi permit să fac zgomot, să deranjez vecinii, am ales să lucrez cu materiale finite: fier, ipsos, gresie sau metal.

Care este disticţia cu care te mândreşti?

De curând am primit diploma care atestă faptul că sunt membru al Academiei Central Europene de Ştiinţe, Litere şi Arte din Paris.

Unde vedem astăzi lucrări semnate Ana Rus?

Până la 18 septembrie, la Galeria Carpe Diem din Montpeyroux, Franţa, sunt expuse cinci lucrări din metal şi teracotă.

Ce-i place

Adoră să călătorească, arta egipteană şi îl admiră pe sculptorul Antoine Bourdelle.

Ce nu-i place

Urăşte lipsa de caracter, minciuna, ipocrizia şi laşitatea. „Ca ardelean, zilnic încerc să mă obişnuiesc cu Bucureştiul şi să descopăr oraşul interbelic. Azi, dacă ar fi pe mâini bune, estetic vorbind, ar putea fi un Bucureşti frumos“, declară Ana Rus.
 
Profil
Născută: 12 aprilie 1947, satul Batin, Cluj
Studii: Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu“, secţia Sculptură, 1974
Familie: căsătorită