„Puşca şi cureaua lată, ce pamperşi aveam odată”

Acesta este unul dintre sloganurile pe care le vor striga părinţii care se vor afla mâine, de la ora 12.00, în faţa Ministerului Muncii unde protestează faţă de tăierea indemnizaţiei de creştere a copiilor. Trei petiţii împotriva diminuării indemnizaţiei au fost semnate în ultimele trei zile de peste 20.000 de părinţi. „Este discriminatoriu! Am cotizat diferit aşteptăm indemnizaţii diferite”, spun reprezentantele mămicil

Peste 1.000 de proaspete mămici şi gravide însoţite de tătici vor ieşi luni în stradă pentru a protesta faţă de scăderea indemnizaţiilor de creştere a copilului care va scădea la 64% din salariu, conform hotărârii luate vineri de reprezentanţii Guvernului.

În momentul de acesta valoare indemnizaţiei este de 85% din salariul părintelui. „Noi nu intenţionăm să negociem nimic.Indiferent cu cât vor să scadă această indemnizaţie noi tot vom ieşi în stradă. Vom ieşi în stradă cu biberoane, cu pamperşi, cu copiii de gât care vor urla şi vor zdrăngăni din jucarii iar gravidele vor veni cu burţile-nainte", a spus Gabriela Adam în vârstă de 32 de ani, din Bucureşti, mamă a doi copii, iniţiatoarea petiţiei de pe forumul „Despre copii". Alte două petiţii circulă în acest moment pe internet iar mămicile care au semnat cele trei petiţii s-au unit şi au hotărât să iasă luni în stradă.

„Am pregătit tot felul de sloganuri care să reprezinte starea în care ne aflăm: „Bani de biberoane aruncaţi pe vuitoane", „De furaţi de la copii impozit n-om mai plăti", „Stop discriminării! Am cotizat diferit", „Cu borduri şi săli de sport vom creşte copiii-n cort" şi altele. Important este să-i facem pe guvernanţi să conştientizeze că nu cerşim ci este dreptul nostru", a spus Alina Predescu, o altă mămică în vârstă de 36 de ani, una dintre organizatoarele mitingului de luni.

„Preferă să ia de la copii dacât să facă reformă"

Alina şi Gabriela spun că vor cere Guvernului să se ţină de promisiune şi să sprijine natalitatea şi în alte familii, nu numai în cele sărace pentru care aducerea pe lume a unui copil înseamnă o sursă de venit.„Eu am cotizat la stat 10 ani şi am amânat să am copii până la vărsta de aproape 30 de ani. Acum, am vrut să-l fac pe al doilea pentru că am crezut că este momentul, guvernul oferindu-mi 85% din salariul pe care îl aveam. Am vrut doi copii, nu şase şi nu i-am adus pe lume ca să mă folosesc de banii lor", a spus Gabriela.

Ea a lucrat chiar în aparatul de stat dar spune că guvernanţii de acum nu o reprezintă. „Ei preferă să ia de la bătrâni şi de la copii în loc să facă reforme reale, să ajute firmele româneşti să se dezvolte scăzându-le impozitele, să reducă cheltuielile în instituţiile şi agenţiile de stat care nu şi-au dovedit utilitatea. Ce vor face când iar vor atinge fundul sacului? Ne vor căuta iar în buzunar?", a mai spus Gabriela. Ea a adăugat că intenţia guvernului seamănă cu o „sterilizare morală" şi că dacă familiile nu vor fi

„O măsură comunistă"

Mamele mai spun că astfel de măsuri vor duce la dezvoltarea economiei subterane. „De-acum multe femei nu vor mai plăti impozit la stat, îşi vor declara venituri mici sau vor lucra la negru. De ce să mai plătească milioane din salariu lunar dacă atunci când au nevoie nu se pot folosi de ei", a spus Alina. Ea are doi copii, dintre care unul în vârstă de un an şi jumătate. Ea a mai spus că este dezgustată de faptul că cineva a avut interes să învrăjbească alte categorii sociale împotriva mamelor.

„Am fost făcute puturoase de unii pensionari şi ni s-a spus că pe vremea lor femeile mergeau la muncă după 3 luni de la naştere. Poate ei nu-şi aduc aminte dar pe vremea aceea erau creşe unde-ţi puteai duce copilul, statul îţi dădea serviciu şi casă iar la muncă nu stăteai mai mult de 8 ore, nu se muncea pe rupte ca acum, la patron. Mama mea aşa m-a crescut, dar era relaxată şi nu avea grija zilei de mâine. Eu dacă ar trebui să merg la muncă, jumătate din salariul meu s-ar duce pe bonă pentru că nu sunt creşe unde să-ţi laşi copilul. Sunt doar grădiniţe care-l primesc de la vârsta de 3 ani", a mai spus Alina.

Mamele spun că o ajustare a indemnizaţiei este o măsură comunistă care încearcă să-i trateze pe toţi la fel, indiferent de cotizaţie şi de pregătirea profesională şi intelectuală. „Dacă e să fie indemnizaţie egală atunci să fim plătiţi toţi la fel, să cotizăm la fel, să muncim la fel, să ne şcolim la fel. Să fie ca pe vremea comunismului când producea fiecare după puteri dar primeau salarii aproximativ egale şi nu era diferenţă între o profesoară şi o muncitoare. De fapt este o măsură profund discriminatorie", a adăugat Alina.