Alexandru Solomon: „Dacă nu ungi unde trebuie, nu supravieţuieşti!”

Alexandru Solomon, regizorul filmului „Kapitalism – reţeta noastră secretă”, a dezvăluit pentru „Adevărul de Seară” din culisele filmărilor cu cei mai bogaţi oameni ai României. În această seară, de la ora 20.00, la cinematograful Studio din Capitală, are loc premiera de gală a filmului. De vineri, pelicula intră şi în cinematografe.

Citiţi şi

Finalul poveştilor de la filmări

Când v-a venit ideea filmului?
Acum cinci ani. Am vrut de la început să fac un film cu cei mai bogaţi dintre români. M-am întâlnit cam cu 30-40 de oameni de afaceri. La un moment dat nu mai înţelegeam nimic: scandaluri de afaceri, presă, procuratură vuiau pentru o săptămână, apoi totul era ca înainte. Nu mai ştii ce e zvon...

Unii v-au refuzat. De ce?
Din motive de discreţie, că nu le foloseşte treaba asta.

Cât de puternici vi s-au părut milionarii-actori?
Sunt persoane puternice, altfel nu reuşeau ce-au reuşit. În plus, sunt personaje care au exerciţiul ecranului şi al presei la degetul mic.

În ce constă puterea lor?
Persoanele intervievate sunt oameni cu profil de lider, care ştiu să mişte alţi oameni.

Un salariat obişnuit ar putea la fel de puternic ca unul dintre ei?
Dacă are datele, da.

E vorba de bani?
Nu, nu e vorba numai de bani. E vorba de putere de toate felurile. În România, politica şi economia se amestecă foarte mult, poate prea mult. E vorba de puterea de a se impune.

Sunt şi persoane care au informaţie la îndemână, dar nu reuşesc în afaceri.
Nu ştiu dacă cei despre care vorbiţi au suficientă informaţie. Cred că altă trăsătură care-i uneşte pe aceşti oameni este că au acces la informaţii la care noi nu avem acces. Într-un fel asta şi încearcă să sugereze cuvântul „secrete” din titlul filmului. Că există în spatele tuturor acestor oameni o reţea de informaţi de know-how care îi serveşte.

Aţi învăţat ceva de la ei?
Vreun pont? Nu. Chiar i-am întrebat pe unii dintre ei dacă mă pot învăţa şi pe mine să mă îmbogăţesc. Răspunsul nu a fost aşa lămuritor. Unii spun că e vorba de talent, alţii de experienţa practică de a face business. Dar evident că nimeni n-o să spună reţeta lui.

Care credeţi că este diferenţa între un milionar român şi unul străin?
Eu cred că nu puteam face acest film într-o ţară din Occident. Acolo oamenii de nivelul acesta de bogăţie şi putere sunt intangibili. Nu treci de asistenta numărul 25 de la PR. Nu mai vorbim de faptul de a te invita acasă la ei să-i filmezi. Nici nu se pune problema. Şi eu am prins cumva un ultim tren. De-acum încolo va fi mai greu să te apropii aşa mult şi de oamenii cu bani de la noi.

Cei din Occident v-ar fi respins solicitarea?
Eu nu am vrut doar să discut cu ei sau să le iau un interviu, ci şi să particip la întâlniri de afaceri. Acolo e exclus să pătrunzi. Lucrurile sunt mai formatate. Există o imagine corporatistă care trebuie apărată de armate de PR-işti.

Occidentalii s-ar uita la un film despre bogătaşii lor?
În mod sigur, peste tot lumea e curioasă să-i vadă pe oamenii bogaţi. Singura diferenţă faţă de noi pe care o văd eu este că noi am avut privilegiul şi dezavantajul să trăim o perioadă în care averile s-au făcut foarte repede, pe când în Occident s-au făcut în sute de ani. Aici s-a petrecut ca într-un film dat pe repede, la care am fost spectatori. Asta ar fi diferenţa.

A vorbit vreunul dintre ei despre noţiunea de „a fura”?
Toţi vorbesc despre furat, dar vorbesc despre alţii. De exemplu, Copos spune că în ţara asta băieţii deştepţi s-au mişcat şi au furat. Domnul Voiculescu spune după Revoluţie o nomenclatură a fost înlocuită cu alta şi o clasă de corupţi cu altă clasă de corupţi. Toţi se plâng de sistemul de hoţie instituţionalizat din România. În fond, şi asta e îngrijorător pentru că împărţim aceeaşi ţară. Chiar dacă stau în alte cartiere, când ies din casă se ciocnesc de aceleaşi drumuri, de acelaşi aer, de aceleaşi condiţii de viaţă.

A fost vreo întrebare la care n-aţi primit răspuns?
Tăcere totală nu. Există întotdeauna un răspuns. Chiar dacă nu e tocmai franc, tot îl reprezintă pe om şi poţi să citeşti în răspunsul lui cine este şi ce gândeşte. N-aş vrea să se înţeleagă din film că este un vot de blam dat oamenilor de afaceri. Este periculos să pui această anatemă. Sunt destul de mulţi oameni care trag din greu în afaceri. Nici aceşti oameni, oricât de cinstiţi ar fi ei, nu pot face tot fără compromisuri. Pentru că, din păcate, capitalismul românesc e gândit aşa, încât dacă nu ungi, nu te pleci şi nu suni pe cine trebuie nu poţi să supravieţuieşti.

Care a fost cel mai cuminte dintre ei în faţa camerei?
Nu i-am pus să repete sau să se mai dea o dată jos de pe iaht. Nu am simţit niciun fel de nervozitate, sunt oameni obişnuiţi cu astfel de discuţii. Din partea mea era un fel de trac, că nu prindem momentele importante, că nu avem destul timp, că n-aveam timp să filmăm cum mi-am imaginat eu scena.

Avem destui milionari în cei 20 de ani scurşi de la Revoluţie?
Se pare că sunt foarte mulţi raportat la populaţie şi la bogăţia ţării. Sigur, nu sunt atât de mulţi precum în Rusia sau în Ucraina, dar dacă ne referim numai la ţările excomuniste care au intrat în Uniunea Europeană, da, sunt mulţi.

Asta poate fi o reţetă a lor.
E o reţetă combinată. Eu nu cred că trebuie arătaţi cu degetul doar cei şapte care au intrat în film. Adică nu numai ei. Cred că ei reprezintă modelul pe care societatea românească la adoptat şi tolerat, deci suntem responsabili cu toţii de ceea ce s-a petrecut în ţara asta şi cum s-au împărţit resursele. Şi apoi, sigur că statul este responsabil... Dar cine e statul? De multe ori reprezintă oameni care sunt legaţi mult de mediul economic şi invers. E o circulaţie browniană între politică şi economie şi atunci nu prea se leagă.

Mai avem capitalism de cumetrie?
Da, este şi asta o formulă, cred că a domnului Ion Iliescu. Am vrut să stau de vorbă şi cu dânsul, am discutat despre asta. În fond şi dânsul a creat la creearea capitalismului, a avut un cuvânt greu de spus. În final am renunţat pentru că nu se potrivea cu povestea.

În ce fel e puternic Ion Iliescu?
E clar că e puternic ca om politic şi că linia pe care a avut-o România măcar în primii 15 ani în mare i se datorează.

V-au spus ceva ce nu ştiaţi?
Pe mine m-a surprins mult un lucru. Am filmat câteva zile şi cu o proprietăreasă de magazin de bloc. Am zis să fie în film şi celula de bază a capitalismului. Ea se plângea de aceleaşi lucruri de care se plângeau domnii Patriciu, Voiculescu, Copos. Şi anume de birocraţie, că nu poţi conta pe un mediu legislativ sigur. Exact aceleaşi regrete le au şi unii, şi ceilalţi.

Doar pungile cu bani diferă?
Da, dar asta arată că reţeta asta e puţin bolnavă, nu ne-a ieşit cum trebuie. Dacă afectează pe toată lumea... Iar probleme celor bogaţi ne lămuresc şi pe noi, ăştia mai mici, mai puţin bogaţi.

Răspunsurile primite reflectă România?
Cred că da. E o imagine a României, există mai multe, din fericire. Pe de o parte nu s-a făcut o ruptură clară cu regimul comunist, şi ăsta este un factor care a influenţat o grămadă de lucruri. După care, toată combinaţia de clientelism cu influenţă politică s-a amestecat mult în economie.

Aveţi o definiţie proprie a capitalismului?
Nu m-am poziţionat ca anticapitalism nici în film, nici în viaţă. Filmul nu este făcut să dea în capitalismul liberal. E drept că de când m-am apucat de filmări, în 2005, a apărut criza şi o grămadă de oameni cred că în genere capitalismul e greşit şi că trebuie corectat. Filmul nu are legătură cu acest tip de capitalism. Problema e la noi, unde capitalismul liberal a trecut dincolo de orice limite, neavând limite impuse de stat şi societate. E de o mie de ori mai liberal decât în America.

Consideraţi acest film un bilanţ al celor 20 de ani?
E gândit în ideea că au trecut suficienţi ani încât să putem trage o linie.

Vi s-au părut că epatează cu averile lor?
Nu sunt oameni care să poarte aur pe mâini. Mai degrabă vor să dea o senzaţie de om energic, activ, implicat, decât să afişeze bogăţia. Îşi dau şi ei seama că bogăţia este motiv de invidie, dar şi de ură. Ar fi contraproductiv să se comporte altfel.

Nicio femeie printre cei nominalizaţi.
Am încercat să stau de vorbă cu câteva. Dar probabil că şi acesta este un specific al mediului de afaceri, care este destul de macho.

Aţi aflat cine a făcut mai repede primul milion?
Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Ioan Niculaie spun că au făcut primul milion în primii doi ani de la Revoluţie. La Dan Diaconescu mă interesa faptul că, spre deosebire de cei care au cumpărat afaceri de media după ce au fost bogaţi, el a făcut mai întâi jurnalist şi şi-a construit averea din asta. Cred că e un om de afaceri adevărat, numai că domeniul lui este televiziunea populară.

Ce nu v-a ieşit la filmări?
Doar că era greu să te ţii după ei. Am fost cu Ioan Niculaie la Zimnicea, la o fabrică pe care o construia. Mergea în viteză urmat de secunzii lui şi am ţinut-o aşa vreo doi-trei kilometri cu toate echipamentele pe noi. Un moment pe care îl regret e când am fost cu Dan Voiculescu în blocul în care a locuit înainte de Revoluţie şi camera s-a blocat atunci. Am crezut că mor.

Cât aţi filmat?
Cam 60-70 de ore la întâlnirile cu ei, plus material de arhivă.

Cât a rămas?
O oră şi douăzeci de minute.

Când va fi difuzat filmul?
În această seară va avea premiera de gală, iar vineri intră în cinematografele din Bucureşti, Constanţa şi Cluj. În Bucureşti va fi la Studio, Mall Vitan, la Cotroceni şi la The Light. În Cluj, la Victoria şi La City Plex. Va ajunge şi la Iaşi, Braşov, Târgu Mureş şi alte oraşe.