Atelier unic în România: într-o comună din Braşov se contruiesc şi se repară orgi. Cursurile de formare profesională sunt finanţate cu bani din Elveţia

În comuna Hărman din judeţul Braşov există o şcoală unde se învaţă o meserie mai puţin obişnuită: constructor de orgi. Nici în nomenclatorul de legi nu exista aşa ceva, până când o specialistă din Elveţia, Barbara Dutli, nu s-a zbătut timp de 18 luni ca să convingă oficialii români că este nevoie de asta.

Începând din 2003, în Hărman, judeţul Braşov, a fost dezvoltat un program educaţional de bază pentru constructori şi restauratori de orgi, cu scopul de a reînvia o meserie tradiţională în Transilvania. Scopul este de a face posibilă restaurarea celor 1.500 de orgi din ţară, dar şi construcţia de noi orgi, care au fost exportate.

„Noi am venit prea repede în România. Sunt alte probleme aici, dar pentru băieţi este foarte bine, pentru că ei sunt calificaţi, iar când comunităţile locale vor avea bani pentru repararea orgilor, există mână de lucru calificată”, ne spune Barbara.

Prima orgă reparată a fost cea de la Rupea

Atelierul de la Hărman şi-a făcut deja un renume. Prima orgă restaurată a fost cea a bisericii fortificate din oraşul Rupea, unde şi clădirea se află într-un amplu proces de renovare şi reparare. „La exterior, scrie că orga este din 1726, dar când am desfăcut-u am găsit o altă datare – 1699, semn că este mai veche. Constructorul acesteia nu se cunoaşte”, povesteşte Barbara Dutli.

Tot meşterii de la Hărman au lucrat un an şi două luni la orga Bisericii Sf. Iosif din Bucureşti şi au construit o orgă nouă special pentru „Universitatea de Muzică” din Capitală.

Atelierul de la Hărman şi-a propus să repare două orgi pe an. Acum se lucrează intens la finalizarea lucrărilor de restaurare la orga Bisericii Reformate de la Cluj (vezi galeria foto).

Se folosesc aceleaşi materiale ca acum 800 de ani

Pe lângă faptul că munca este migăloasă, necesită şi materiale de foarte bună calitate, la fel ca acelea folosite în urmă cu 800 de ani. La acest capitol, nu s-a schimbat nimic.

Lemnul trebuie să fie foarte bine uscat. Este o condiţie esenţială pentru fabricarea instrumentelor muzicale. La exterior, pentru decoraţiuni, se folosesc lemn de cireş sau de nuc, iar la interior stejar, brad şi larice. Lemnul este adus din Austria (asta apropos de scandalul cu defrişările din România, exportarea lemnului brut şi apoi importarea lui ca materie finită).

De asemenea, pentru burudufuri se foloseşte pielea de oaie, adusă din Germania, unde este tratată special pentru a rămâne elastică, impermeabilă şi să nu „îmbătrânească” (să nu se usuce şi să crape).

Tuburile metalice ale orgilor sunt realizate dintr-un aliaj pe bază de staniu şi plumb, care îi dau o rezonanţă deosebită. Şi materialul pentru acestea este importat din Malaiezia, pentru că aliajul de acolo are o puritate mult mai bună decât ce se găseşte pe piaţa românească.

Costul unei orgi porneşte de la 30.000 de euro şi poate ajunge la peste 150.000 de euro, în funcţie de mărimea instrumentului şi de materialele folosite la decoraţiuni.

„Trebuia o generaţie nouă, care să înveţe de la zero meseria”

Barbara Ditl a venit în România în urmă cu 12 ani. De 24 de ani face meseria de constructor de orgi, dar şi reparator al acestor minunate şi impozante instrumente. Spune că a venit în România pentru că o astfel de meserie este foarte necesară, iar cele cinci ateliere existente până la acea dată erau mici afaceri de familie – una săsească şi patru maghiare.

„Era nevoie să vină o generaţie nouă, care să înveţe de la zero, nu autodidactă. Am luat din Germania şi Elveţia curicula şi aşa am realizat aceste cursuri de pregătire profesională în urmă cu 12 ani. Durata cursurilor este de trei ani, iar la final se dă examen şi se obţine o diplomă care certifică pregătirea profesională: constructor de orgi şi restaurator. În România sunt foarte multe orgi vechi, iar restaurarea acestora necesită o muncă extrem de minuţioasă. Nu este vorba de repararea unui altar sau a unui obiect de muzeu. Trebuie ca la finalul muncii orga să fie funcţională”, a precizat Barbara Dutli.

Cursanţii au absolvit toţi Bacalaureatul, iar cursul practic este o şcoală postliceală. Primii absolvenţi au fost angajaţi la micul atelier de la Hărman, firma asigurând parţial şi partea financiară necesară susţinerii Fundaţiei care se ocupă de organizarea acestor cursuri. Grosul banilor veniţi la Fundaţia pentru Pregătire Profesională din România sunt de la „Schweizerische Stiftung für Orgeln in Rumänien”, fundaţie din Elveţia înfiinţată special pentru acest scop.

Printre cei care erau la lucru în atelier am găsit şi un sculptor din Braşov. „ Eu colaborez cu firma din Hărman la pe partea artistică. Ideea acestei fundaţii, de a pregăti constructori şi restauratori de orgi este foarte bună, pentru că există multe astfel de bijuterii în ţară care au nevoie să fie înteţinute şi reparate”, spune Radu Nicolae Petrescu.

Dénes Endre a venit de la Târgu Mureş să înveţe această meserie. „Am venit aici acum opt ani. Înainte lucram ca restaurator de mobilă, dar am vrut să fac ceva mai mult, să învăţ ceva nou. Am venit aici, iar după ce am terminat şcoala, am rămas să lucrez aici în continuare”, ne spune tânărul în timp ce meşterea la orga Bisericii Reformate din Cluj.

Master Class pentru constructorii de orgi, cu finanţare din partea Guvernului Elveţian

În prezent, fundaţia de la Hărman a demarat un noi proiect: „Formare profesională pentru constructori de orgi şi tâmplari”, care este cofinanţat printr-un grant din partea Elveţiei. Implementarea proiectului a început la 1 aprilie 2015 şi are o durată de 24 de luni. Proiectul este implementat în parteneriat cu Schweizerische Stiftung für Orgeln in Rumänien, valoarea totală a cofinanţării din partea Elveţiei fiind de 247.151,77 franci elveţieni.

„Vor fi cinci ucenici care vor primi o pregătire superioară, iar trei dintre aceştia vor învăţa şi partea de business. Pe perioada proiectului, aceştia trebuie să restaureze integral o orgă. Printre cei care vor fi profesori sunt şi doi voluntari din Elveţia, experţi în restaurarea de orgi. Va fi atât teorie, cât şi partea de practică”, a precizat Istvan Szabo, cel care se ocupă de implementarea acestui proiect.