Braşov: Paul Mateş, braşoveanul care a câştigat „Cerbul de Argint“
0
Este primul braşovean care a participat la Festivalul Cerbul de Aur. Nu a dezamăgit pe nimeni şi a reuşit să câştige Cerbul de Argint cu o trupă înfiinţată de numai un an. VEZI GALERIA FOTO CU TRUPA „THE MARKER“
Profil:
NĂSCUT: 21 iunie 1985, Braşov
STUDII: Şcoala de Artă Braşov
FAMILIE: soţie, o fetiţă
A început să cânte la vârsta de 14 ani, când tatăl lui i-a cumpărat o orgă. Nu i-a plăcut, însă, şi se uita cu mai mare drag la chitara fratelui său decât la instrumentul pe care îl avea el. A început să aplice pe chitară tot ce învăţa la orgă. „Am văzut că asta îmi place mai mult şi am început să învăţ să cânt la chitară cu mult mai multă pasiune. Am reuşit să învăţ destul de multe şi la vârsta de 15 ani m-am înscris la Şcoala Populară de Artă. Am fost cel mai timid şi crispat elev al profesoarei Cristina Puia“, îşi aminteşte râzând Paul.
Tată la 20 de ani
De la timiditatea de adolescent, Paul a reuşit repede să treacă la o atitudine demnă de un artist: sigur pe el şi hotărât să nu renunţe niciodată la visul lui, acela de a deveni un artist cunoscut pe plan internaţional. Prima trupă a lui Paul Mateş s-a înfiinţat când avea el numai 17 ani. Nu a reuşit să îşi facă un nume în domeniu, aşa că a renunţat după aproape patru ani de încercări. „Nu am cântat decât la Clubul Copiilor, nu aveam succes deloc şi îmi doream mai mult. Cântam muzică pop şi nici asta nu mă încânta foarte mult. Am renunţat pentru că nu mai aveam nici timp. M-am însurat, aşteptam să se nască fetiţa mea, aveam de plătit facturi şi nu aveam nici casa terminată“, povesteşte Paul despre acea perioadă a vârstei lui, când avea numai 19 ani.
Adolescentul - om de afaceri
Pentru a-şi putea întreţine familia, şi-a înfiinţat şi o firmă. La numai 19 ani a reuşit să introducă în Codlea, oraşul în care a crescut şi în care locuieşte în continuare, prima reţea de internet. „Mai bine de 60% din municipiu l-am cablat eu cu cei zece angajaţi pe care îi aveam. Am tras kilometri de fibră şi cabluri. După doi ani am vândut firma pentru că aş fi avut nevoie de foarte mulţi bani de investit în extindere şi întreţinere şi nu aveam de unde. M-am angajat la un dezvoltator imobiliar şi m-am ocupat de toată imaginea acelei societăţi. Eu trebuia să fac poza perfectă pentru a se vinde casa. Am fost pasionat întotdeauna web-design. Şi acum lucrez asta pentru o firmă din Olanda“, mai spune tânărul de 24 de ani.
The Marker, un nou drum
Chiar dacă a renuţat la prima lui trupă, Paul Mateş nu şi-a uitat niciodată marea pasiune: muzica. L-a convins şi pe cumnatul său, alături de care a cântat şi în prima formaţie, să i se alăture. I-a auzit cântând într-un concert din Bucureşti pe cei care acum sunt toboşarul şi chitaristul trupei „The Marker“. „Mi-a luat puţin să îi conving să mi se alăture, dar în cele din urmă am reuşit să închegăm trupa care acum ne-a adus pe locul doi la Cerbul de Aur. Asta se datorează, în primul rând, faptului că suntem foarte uniţi şi facem asta cu foarte multă pasiune, nu pentru bani. Dacă am fi cântat pentru bani, nu am fi ales rock-ul să ne reprezinte“, mai spune Paul, care este şi compozitorul principal al pieselor pe care le oferă publicului.
Ce-i place
„Îmi place să stau cu familia cât pot de mult şi să mă întâlnesc cu membrii trupei, să stăm de vorbă, să ne distrăm şi să repetăm. Iarna ador să merg cu snowboard-ul“, mărturiseşte tânărul.
Ce nu-i place
„Nu-mi place fotbalul şi cultura care însoţeşte acest sport. Nu-mi plac nici oamenii încăpăţânaţi şi îndoctrinaţi, care nu înţeleg că în viaţă trebuie să mai laşi şi de la tine pentru o bună convieţuire“, mai spune Paul.
Întrebări şi răspunsuri
Cine îţi compune piesele?
Pe cele mai multe mi le compun singur, deocamdată. Unele le compunem împreună, toţi membrii trupei, unele sunt făcute de ei, pentru a schimba stilul şi pentru a nu deveni monotoni.
Cum e viaţa acum, după succesul de la Cerbul de Aur?
E un sentiment ciudat pentru că niciodată nu am fost apreciat mai de nimeni în domeniul muzical. Nici măcar de părinţi. Eu voiam să realizez ceva, munceam, dar nu vedeam nicio reacţie, era în zadar. Acum, toată lumea mă laudă şi e copleşitor câteodată.
Se încarcă comentariile...
