Cum îl lăudau unii români pe Ceauşescu pentru decretul privind interzicerea avorturilor: dictatorul era invitat la botezul copiilor
0Pentru mulţi români, regimul comunist a fost o adevărată tragedie. Mulţi au fugit riscându-şi viaţa, alţii au suferit în tăcere. Au fost însă şi români care s-au supus cu obedienţă regimului, însuşindu-şi principiile comuniste. Aceştia îl proslăveau fără constrângere pe Ceauşescu şi chiar erau de acord cu măsurile sale catastrofale. Majoritatea erau agramaţi şi cu o cultură precară.
Regimul comunist instaurat în România postbelică a fost o adevărată calamitate pentru o bună parte a românilor. Mai mult decât atât, ”Epoca Ceauşescu” a reprezentat punctul culminant al opresiunii, megalomaniei şi transformării României într-o republică legată în lanţurile dictaturii şi dominată de cultul personalităţii. Megalomania, dezinformarea, rescrierea propagandistică a istoriei, îndoctrinarea şi măsurile criminale au fost principalele caracteristice. În faţa opresiunii românii au rezistat sau au reuşit să se adapteze.
Majoritatea au suferit în tăcere, alţii au reuşit să fugă riscându-şi viaţa; sunt şi cei care s-au opus regimului şi au suferit binecunoscutele consecinţe. Există şi o categorie numeroasă care însă a devenit o adevărată plastilină în mâinile ideologiei comuniste. Milioane de români au fost îndoctrinaţi şi au ajuns să accepte doctrina comunistă, apreciind-o. Pentru aceşti oameni, partidul comunist era izbăvirea iar Nicolae Ceauşescu, ”tatăl poporului”, cel care dorea binele poporului. În general s-a vorbit puţin despre această categorie de români obedienţi care au acceptat şi chiar apreciat măsurile grandomane şi propagandistice ale ”Epocii de Aur“.
Ceauşescu, lăudat de ”poporul muncitor” pentru legea decreţeilor
În studiile făcute de specialişti ai perioadei a apărut şi imaginea românului cucerit de mitul comunismului românesc şi de imaginea de ”tată al poporului“ ataşată lui Nicolae Ceauşescu. Este o perspectivă inedită, având în vedere că cea mai mediatizată a fost cea a românului asuprit, care a suferit în tăcere şi care s-a adaptat, dar în realitate abia aştepta momentul să scape de jugul dictaturii ceauşite. Ei bine, a existat şi această categorie, destul de numeroasă, a comuniştilor îndoctrinaţi, a fanilor lui Nicolae Ceauşescu. Modul de gândire al acestor oameni pe care se baza comunismul în România şi pe care a reuşit să-i cucerească este cel mai bine scos la iveală în volumul VII al Anuarului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, volum intitulat, ”Identitate, social şi cotidian în România comunistă”.
În această lucrare sunt prezentate din arhivele RPR, scrisori trimise de ”oameni din popor“, lui Nicolae Ceauşescu personal, prin care este lăudat pentru decretul criminal din 1966, privind interzicerea avorturilor. Mai mult decât atât, aceşti români obedienţi regimului, semnatarii scrisorilor, doreau, pătrunşi de doctrina comunistă, să-i arate liderului iubit că îi respectă legile şi ideile şi că fac copiii pentru că aşa vrea el şi regimul comunist. Mai mult decât atât îl invită să le fie naş al copiilor sau măcar să fie prezent la fericitul eveniment. „Datorită marelui decret pe care Domnia Voastră la-ţi ordonat cu atâta judecată sănătoasă, noi astăzi avem al doilea flăcău, mesinul familiei, care s-a născut pe 28 noimbrie 1967”, scria B.T. din Vatra Dornei, lui Ceauşescu în 1967. Un alt exemplu de acest gen vine din Timişoara.
”În numele decretului şi al meu şi dragoste faţă de patrie şi comunism. Mă face să vă invit am boteza fiul meu Dinu Nicolae care sa născut la data de 17 noiembrie 1967”, scria D.G. Mai mult decât atât, o femeie din Lugoj mărturiseşte că şi-a pus viaţa în pericol numai pentru a respecta decretul şi pentru a asculta de Ceauşescu. ”În 1967 am fost operatî de colecistită, mi-au scos fiere afară şi am fost însărcinată cu al doilea copil, medici au vreut ca să îmi facă avort au spus că nu mă operează gravidă şi am spus dacă se întâmplă ceva nu răspunde ei şi eu am spus că nu vreai să calc cuvântul Tov. Nicolae Ceauşescu şi al celorlalţi conducători şi în 1968 am născut un băieţaş care vă rog din toată inima cât şi eu şi întreaga familie casă veniţi dumneavoastră ca săi puneţi un nume”, preciza A.E. din Lugoj. În aceeaşi notă şi cu aceleaşi cereri au fost adresate lui Ceauşescu numeroase scrisori din partea românilor pătrunşi de comunism.
Copiii botezaţi după ”conducătorul iubit”
În acelaşi eşantion reprezentativ de scrisori cercetate de specialistul Corina Doboş în articolul ”Copiii primesc numele de Nicolae. Exerciţiu de interpretare lacaniană” apar şi alte exemple de proslăvire voluntară a partidului şi a lui Nicolae Ceauşescu. Apar şi alte invitaţii la botez, adresate dictatorului, din partea muncitorilor pătrunşi de comunism. Mai mult decât atât, oamenii sunt dispuşi să dea numele copiiilor după cel al liderului comunist.
”Vă rog să binevoiţi a accepta să fiţi naşul celui de al patrulea copil al meu, care urmează a purta numele D-voastră de Nicolae”, scria C.A. din Valea lui Mihai. Altă scrisoare vine din Mereni şi aduce din nou laude decretului prin care erau interzise avorturile, dar şi limitate metodele contraceptive pentru creşterea populaţiei. ”Prin decretul apărut în 1967 vă exprim aceste cuvinte cu.... Excelenţei D-tră cu soţia mea Ioana T. Muşat am dobândit un băiat tinerel chiar numele D-tră Niculae Muşat. Eu vă invit la botez”. La aceste exemple se adaugă bineînţeles alte şi alte scrisori.
Fanii lui Ceauşescu, oameni cu educaţie modestă
Specialiştii arată că aceste scrisori sunt cât se poate de reale, vin din partea unor oameni simpli, oameni care au aderat la doctrina comunistă şi chiar îl credeau pe Ceauşescu un izbăvitor. Totodată aceeaşi specialişti spun că toţi aceşti oameni nu căutau să obţină beneficii suplimentare de la Ceauşescu.
Totul era din pură convingere. ”Invitaţiile de participare la un eveniment privat important din viaţa expeditorilor erau formulate în termeni suprinzători de calzi. O asemenea atitudine ieşea din cadrele binomului represiune-rezistenţă, în care reflectăm de cele mai multe ori asupra regimului comunist din România. (....) Surprinzător sau nu, aceste scrisori nu erau scrise pentru a obţine bani sau o altă formă de ajutor material”, scrie Corina Doboş, în articolul menţionat. Totodată în urma studierii profilurilor expeditorilor dar şi a conţinutului complet al scrisorilor s-a ajuns la ideea că aceşti susţinători ai lui Ceauşescu, oamenii care-l doreau de naş sau îi mulţumeau pentru o lege astăzi condamnată, erau oameni de condiţie modestă, cu o educaţie la fel de modestă.
De altfel acest lucru se vede şi în scrisorile exemplificate mai sus, prin numeroasele şi evidentele greşeli gramaticale şi de exprimare. ”Majoritatea celor care îl invitau pe Ceauşescu să le boteze copiii erau muncitori calificaţi sau necalificaţi, cu o educaţie foarte modestă (aşa cum o arată caligrafia şi frecventele greşeli de exprimare şi de gramatică), care trăiau în localităţi puţin urbanizate, cu o situaţie socio-economică mai degrabă modestă şi cu familii mai degrabă numeroase, cu cel puţin patru copii”, adaugă Corina Doboş. Majoritatea scrisorilor sunt trimise din oraşe mici de provincie sau de la sate, dar sunt şi scrisori din marile oraşe ale ţării.
Susţinători înfocaţi, refuzaţi de ”tatăl poporului”
Scrisorile sunt însoţite şi de rapoarte ale oamenilor partidului. Aflăm de la cercetători că deşi oamenii se adresau cu obedienţă şi dragoste lui Ceauşescu, acesta a refuzat bineînţeles să le onoreze invitaţiile. Nu a făcut acest lucru într-un mod brutal sau rece şi a trimis oamenii sistemului să-i recompenseze pe expeditorii de invitaţii. ”În cele mai multe dintre cazuri, reprezentanţii locali ai PCR s-au deplasat pentru a-i felicita pe proaspeţii părinţi”, scrie Corina Doboş în ”Copiii primesc numele de Nicolae. Exerciţiu de interpretare lacaniană”.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
