Gazetari români condamnaţi la închisoare. „Păcatul“: implicarea în strângerea de bani pentru o cruce pe mormântul lui Avram Iancu
0Românii ardeleni au hotărât în 1894 să adune bani din care să ridice un mausoleu, la Ţebea, acolo unde este îngropat Avram Iancu. A urmat un şir de procese deschise de autorităţile maghiare, care s-au finalizat cu condamnări pentru gazetari români şi amenzi usturătoare pentru ziarele la care activau.
În ziarul „Tribuna” din 5 aprilie 1894, se spunea că „fiecare să subscrie care cât poate”, iar banii să fie trimişi la redactorul responsabil, Tit Liviu Albeni. Banii urmau a fi folosiţi pentru ridicarea unei cruci pe mormântul lui Avram Iancu de la Ţebea. Tot din aceşti bani ar fi urmat să prindă contur şi o statuie ecvestră, la Câmpeni, oraş în care a fost cartierul general al „Crăişorului“ munţilor în timpul Revoluţiei de la 1848. Îndemnul a fost preluat de publicaţiile româneşti din Imperiul Austro-Ungar şi de ziarele din România.
Adunarea banilor: donaţii particulare şi vânzarea insignelor tricolore
În paralel, câteva zile mai târziu, la Abrud, în judeţul Alba, avocatul Alexandru Filip a organizat o întâlnire de taină. Aşa a luat fiinţă un comitet, format din 26 persoane, ce avea misiunea să adune bani în acelaşi scop.
Potrivit profesorului Ilie Furduiu, sarcina edificării monumentului a fost asumată de Comitetul Central al Partidului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria. Cu strângerea banilor a fost împuternicit Tit Liviu Albini, „candidat de avocat”, din Sibiu. Apelul a avut rezonanţă în rândul românilor din Transilvania, Banat, Bucovina, România, dar şi a studenţilor din centre universitare europene. În noiembrie 1894 se adunase o sumă de 1990 florini, 36 creiţari, 223 lei şi 50 bani...
În vara anului următor, un grup de tinere din Sibiu au tipărit insigne tricolore pe care le răspândeau în public cu diferite ocazii. Sumele adunate ajungeau tot în acest fond.
Reacţia ungurilor
Ungurii, au interzis tipărirea şi difuzarea insignelor tricolore şi au trimis în judecată grupul de tinere. Procesul de la Sibiu s-a bucurat de mare atenţie din partea ziarelor româneşti, dar şi străine.Astfel au fost demascate „teroarea şi arbitrariul autorităţilor asupra românilor transilvăneni“, după cum aprecia unul dintre semnatarii articolelor de presă.
Cu toate acestea, în martie 1895, ministrul ungur de interne interzice colecta. Autorităţile locale iau măsuri. Hotărârea Magistratului de la Sibiu stabilea că „oricine contribuie cu ceva în interesul ridicării plănuitei statui lui Aram Iancu, ori adună contribuţii ori dă, va fi pedepsit cu 5 zile de arest şi cu amendă până la 100 florini“.
Proces la Tribunalul Alba : condamnare la închisoare, confiscarea banilor
Sumele adunate până atunci au fost trimise la Bucureşti, pentru a fi depuse la bancă. În total, 4430 florni. La sfârşitul anului 1897, Tit Liviu Albini, casierul fondului pentru monumentul lui Avram Iancu, a fost arestat şi deţinut - timp de 13 luni - în închisoarea din Alba Iulia.
„În dimineaţa zilei de 30 noiembrie 1899, sala Tribunalului din Alba Iulia era arhiplină. Veniseră intelectuali din localitate, din Sibiu, Blaj, Braşov, după cum şi un număr însemnat de ţărani şi muncitori. Procesul, început la ora 10, prin interogatoriul lui Tit Liviu Albini şi a celor şase martori, s-a desfăşurat în condiţii de puternică tensiune. Tribunalul şi procurorul erau furioşi pentru că acuzatul şi martorii vorbeau în limba română. Totuşi procesul s-a desfăşurat într-o oarecare ordine până când, în rechizitoriul său, procurorul de stat, contele Miklós Lázár, pierzându-şi controlul sau probabil intenţionat - uită să mai vorbească despre acuzat şi se dedă la atacuri calomnioase împotriva lui Avram Iancu pe care îl califică «şef de bandiţi», iar acţiunea iniţiată de românii transilvăneni, «ca cerşetorie publică»” .
Tit Liviu Albini este condamnat la 15 zile arest, 100 florini amendă şi plata cheltuielilor de judecată. Este confiscată şi suma adunată pentru monumentul lui Avram Iancu. În urma recursului de la Cluj, pedeapsa s-a majorat la 10 luni închisoare. Fondul a rămas confiscat definitiv.
Reacţii în presa românească
La sfârşitul anului 1899, ziarul „Tribuna” publică mai multe articole de protest : „Protest contra insultei procurorului de la Alba Iulia”, „Tinerimea pentru Iancu”, „Răsunet din Oradea Mare”, „Apelul tinerimii arădene”. Ziarul “Unirea” din Blaj, publicaţie a Bisericii Greco-Catolice, publică scrie articole precum „Memoria lui Iancu”, în care se sublinia că “Iancu nu a fost numai al nostru, ci al tuturor românilor, de aceea pălmuirea lui Iancu a noastră este a tuturora“.
În ajunul Crăciunului 1899, „Tribuna” anunţă că: „Au loc adunări de protest în toate oraşele şi aproape în toate satele româneşti din Transilvania şi Banat. Locuitorii oraşului Alba Iulia - se arată în documentul adoptat cu ocazia unei asemenea adunări – protestăm cu indignare pentru cutezanţa neînchipuită cu care un procuror regesc insultă pe cel mai mare şi iubit luptător al naţiunii române".
17 ani de temniţă şi amenzi usturătoare
Aceeaşi publicaţie face în 23 aprilie 1903, un rezumat al celor „Zece ani de sferinţă”. Avem de-a face cu o dare de seamă din care rezultă că în perioada anilor 1893- 1903, “Tribuna” şi “Foaia Poporului” au fost condamnate la amenzi în sumă de 40.656 coroane şi 55 florini, au plătit cheltuieli de judecată în valoare de 16.262 coroane, adică în total 56.918 coroane şi 55 florini. Iar redactorii celor două ziare au fost trimişi în judecată şi condamnaţi la 204 luni de închisoare, ceea ce însumează 17 ani de temniţă.
Ziarul „Foaia Poporului” din 5 noiembrie 1905 spunea că: „Prigoana nu-i avea în vedere numai pe ziarişti, pe cei care purtau costume şi brâie naţionale, sau cântau cântece, ci şi pe scriitori şi compozitori. Printre acestia din urmă s-a numărat şi eminentul compozitor bănăţean Ioan Vidu, care a fost dat în judecată pentru creaţiile sale corale «Marşul lui Iancu» şi «Haideţi fraţi»“.
Una dintre sursele de informaţii pe acest subiect este lucrarea lui Paul Abrudan , „Pentru un monument lui Avram Iancu”. Un alt izvor de documentare este lucrarea colectivă din 1997, „Istoria României – Transilvania“, apărută la Cluj Napoca. (Articol scris de NICU NEAG)
Se încarcă comentariile...
