Povestea Ioanei d'Arc din oastea lui Avram Iancu, cea care în urmă cu 165 de ani a băgat spaima în soldaţii maghiari

Chipul Pelaghiei Roşu, pictat în Biserica din Mărişel. Stânga imagini-Horea, dreapta  imaginii-Avram Iancu

Pelaghia Roşu, „dăscăliţa satului“ Mărişel, din Munţii Apuseni, a intrat în istorie prin eroismul de care a dat dovadă în timpul luptelor din primăvara anului 1849, dintre moţii lui Avram Iancu şi trupele regulate ale armatelor maghiare.

Învăţătoare în satul natal Mărişel, din Munţii Apuseni, Pelaghia Roşu a condus „armata femeilor“ care s-au mobilizat pentru a lua parte activă la lupta împotriva oştilor maghiare, în primăvara anului 1849. Pagini preţioase care oglindesc eroismul„dăscăliţei satului“ găsim în lucrarea lui Ion Rusu Abrudeanu, „Moţii. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit“.

„La 3 Ianuarie 1849, 1.000 de Maghiari, cari aveau si un tun, comandati de un anume Geley, atacara satul Rau Calatei, situate in apropierea Mariselului. Optzeci de flacai din acelasi sat, cari aparau trecatoarea, au tinut armata vrasmasa 4 ceasuri pe loc, pana cand sarmanii locuitori au putut sa-si transporte putina lor avere in munti. Apoi s-au retras si dansii ne mai avand gloante. Satul a fost transfomat indata in cenusa de catre rebeli. Pierderile Romanilor au fost de doi raniti, inamicul insa a avut foarte multi morti si raniti. Cati, nu se stie“, se arată în lucrarea citată.

Ofensiva maghiarilor nu s-a oprit aici. „La 26 Februarie, 600 de honvezi pornira din Gilau spre Marisel. Trupa noastra compusa din locuitori ai aceluiasi sat primi pe dusman la Varfu Batranei. Lupta tinu 6 ore cu rezultat schimbator, pana cand la urma rebelii au fost respinsi si urmariti pana la Gilau. Ei lasara pe campul de lupta 13 morti; numarul ranitilor nu este cunoscut, au fost insa incarcati pe 4 care. Vitejii Mariseni au avut de plans 6 morti; 4 case si 3 sure le-au fost arse si 30 de vite furate“, îşi continuă descrierea autorul.

Tactica zăpăcirii duşmanului: femei costumate bărbăteşte

Pelaghia Roşu , catalogată de istorici ca Ioana d'Arc din oastea lui Avram Iancu, s-a evidenţiat  în timpul luptelor din martie 1849, când maghiarii decid să răzbune înfrângerea suferită. Atunci, 1600 de honvezi(soldaţi din infanteria maghiară în evul mediu-n.r.) si alţi rebeli au atacat Marişelul . În faţa unui duşman atât de numeros, românii au încropit un plan de păcălire a adversarului.

„Atunci se oferira pentru aceasta demonstratie femeile bravilor munteni. Ele fura oarecum organizate in graba. Pelaghia Rosu, mama centurionului Rosu, comandantul locuitorilor, fu insarcinata cu conducerea lor, hotarandu-se felul cum se va face aceasta demonstratie. Pe cap cu palarii barbatesti, incalecara toate si se suira in cea mai frumoasa ordine pe muntele Grohoiu in sus. Trebue sa mentionez ca Romancele dela munte calaresc tot atat de bine ca si barbatii. Ajunse pe inaltime, ele se impartira astfel, ca sa nu poata fi vazute de dusman; numai Pelaghia Rosu observa de pe o inaltime miscarile armatei unguresti. Cand aceasta sosi la un punct desemnat mai dinainte, Pelaghia sufla in corn, calaretele aparura din toate partile si facand un sgomot mare se pusera in miscare. Acesta era pentru Mariseni semnalul de atac. Ei se napustira din toate partile asupra dusmanului, aducand cea mai mare zapaceala in randurile lui. Lupta fu scurta, caci Ungurii nu mai cautara sa lupte, ci sa scape cu viata. Ei lasara pe campul de lupta treizeci de morti, intre care un capitan si un sergent-major Vitez Lajos. Ranitii lor fura incarcati in 6 care“, ne relatează Ion Rusu Abrudeanu.

Recompensată de guvernatorul Transilvaniei

Pelaghia Roşu a fost recompensată, în 1850, de  guvernatorul Transilvaniei, generalul austriac Wolgemuth, pentru meritele avute în timpul Revoluţiei paşoptiste. În actul de recompensă se spun următoarele:„Pe temeiul preaînaltei împuterniciri dela 21 August 1850, ordonez, să se dee Pelagiei Roşu, mama lui Andreiu Roşu din Mărişel, decorat cu crucea de aur pentru merite, suma de o sută florini, drept premiu pentru demonstraţia săvărşită cu isteţime în contra insurgenţilor, pentru eliberarea satului ei, punându-se în fruntea unei cete de femei.”

Ioana d'Arc din oastea lui Avram Iancu este înmormântată în cimitirul satului natal, Mărişel, din Munţii Apuseni, amplasat la o altitudine de 1.200 metri. Chipul „dăscăliţei satului“ este pictat în Biserica din localitate.  În stânga sa este zugrăvit chipul lui Horea, unul din capii Răscoalei de la 1784-1785, iar în dreapta a lui Avram Iancu, a căruin imagine este asociată cu jertfa pentru libertăţile politice ale românilor ardeleni. Devenit erou printre moţi cu ocazia evenimentelor din 1848-1849, a fost considerat un simbol al luptei românilor pentru drepturi politice încă din timpul vieţii! Articol scris de NICU NEAG

Cinci moţi din Horea care au participat la căutarea avionului prăbuşit în Apuseni se întâlnesc cu preşedintele Traian Băsescu

Povestea de iubire pe care a trăit-o Mihai Viteazul la Alba Iulia