După ce Transilvania ajunge sub stăpânire austriacă, încă din primii ani ai secolului al XVIII-lea, o primă măsură luată de habsburgi a fost reorganizarea mineritului,cu scopul de a-şi redresa visteria.În acest sens, a fost regândit şi rolul Oficiului pentru Schimbul Aurului, iar sediul a fost stabilit la Abrud, la câţiva kilometri de Roşia Montană.  Pe lângă atribuţiile de schimb, avea şi sarcina de a supraveghea minele, şteampurile şi instalaţiile  de spălat aur. Asta, ca să fie împiedicate furturile şi contrabanda.
 

„Mergem Lunea la oraş/Să venim Joi mintenaş“

Oficiul de schimb al statului se numea în limbaj comun  „cămară“, de la nemţescul Weschel-Kammer. Cei care-i treceau pragul erau băieşi (mineri) care căutau aurul în adâncurile Roşiei Montane, dar şi cei care-l căutau pe malurile văilor, cu unelte tradiţionale.


Cea mai importantă zi din săptămână pentru căutătorii aurului era lunea, când la Abrud era organizat târgul săptămânal. Era cea mai potrivită ocazie să preschimbe cantitatea de metal nobil găsită în adâncurile Roşiei Montane în monede, bani cu care să-şi facă târguielile necesare sau să petreacă zile în şir. De la chefurile de pomină ale minerilor au rămas şi versurile: „Mergem Lunea la oraş/Să venim Joi mintenaş“.

„Cămara“ din Abrud apare în 1920 sub denumirea de Serviciul pentru Preschimbarea de Aur Abrud, de care depindeau exploatările miniere Roşia Montană şi Gura Roşiei.

Într-un document păstrat la Arhivele Naţionale Alba,instutuţie care deţine acte despre Serviciul de Preschimbare Aur Abrud pentru perioada 1896-1936, se arată că particularii care concesionau dreptul de a căuta aur aveau obligaţia de a-l preschimba în bani în „cămara“ din Abrud. Într-un alt document din 1921, se arată că preţul/kilogramul de aur curat a fost stabilit pentru anul în cauză la 17.000 lei, iar pentru argint la 1.200 lei/kilogram. A fost anul în care la Oficiul de la Abrud au fost predate 1.8 kilograme de Au şi 0,7 kilograme Ag. Suma plătită: 31.400 de lei.

De cantităţi mult mai mari vorbim în 1926, când,  potrivit unui alt document, au fost contabilizate 321 de predări. Mai exact: 169, 7 kilograme Au şi 68,2 kilograme Ag. Plăţile făcute de Oficiul de la Abrud au fost de 24,6 milioane de lei. În 1930, la Abrud au fost preschimbate 232,2 kilograme Aur şi 96,8 kilograme Ag. Suma încasată de particulari şi asociaţiile miniere a fost de 25,4 milioane de lei.
Într-un alt act, scris în septembrie 1928, se vorbeşte de 28 de Asociaţii miniere, care au predat în nouă luni 8,2 kilograme aur curat şi au încasat 886.702 lei.

„Cămara “ din Abrud, închisă de comunişti

„Având în vedere de o parte că în regiunea minieră a Munţilor Apuseni şi în special în Roşia Montană  micii proprietari, cari săptămânal produc câteva grame de aur, şi aceşti mici exploatatori în urma mizeriei în care trăiesc sunt avizaţi ca producţia lor să o valorizeze ca în poziţii mai mici la interval mai scurte, de cel puţin odată săptămânal, iar de altă parte având în vedere că aceste cantităţi sunt atât de mici, încât valoarea lor în multe cazuri nu ar acoperi nici chiar cheltuielile de deplasare de la Roşia Montană la Abrud“, se spune într-un document transmis în iulie 1928, de către Direcţiunea Generală a Minelor. Este şi anul în care căutătorii de aur de la Roşia Montană se plâng de faptul că cele câteva grame de aur găsite pe săptămână nu le acoperă nici cheltuielile cu drumul până la Abrud. Este şi motivul pentru care se aprobă ca un angajat al Oficiului să se deplaseze săptămânal la Roşia pentru a prelua cantităţile mai mici.

În lucrarea  „Moţii-calvarul unui popor eroic dar nedreptăţit“,  Ion Rusu Abrudeanu spune că între 1872-1877, în „cămara“ din Abrud ar fi ajuns 5,6 tone de aur.Cantitatea fusese extrasă din 382 de mine, de către 6.613 lucrători.  Valoarea la acea vreme era de 8,7 milioane de florini(2,10 lei =florin).

Imobilul din oraşul Abrud în care a funcţionat Oficiul mai păstrează şi astăzi uşile originale, pe care este sculptat simbolul minerilor.

În 1948, autorităţile comuniste au retras dreptul de concesionare pentru micii căutători de aur. Astfel, şi-a încetat activitatea şi Oficiul în care s-au preschimbat în monede tone de aur găsit în Roşia Montană şi localităţile învecinate.

Cea mai veche menţiune despre Roşia Montană este 6 februarie 13, data la care un jurist cu nume italic, Valerius Firmus,  a „zgârâiat“ pe ceara moale a unei tăbliţe cerate un contract de închiriere a forţei de muncă într-o mină de aur din Roşia Montană. Fără să ştie, Firmus a redactat certificatul de naştere al Roşiei Montane. De minerit se poate vorbi aici până în 2006, când i s-a pus cruce, pe motiv că nu este rentabil! (Articol scris de NICU NEAG)

Cea mai veche menţine despre Roşia Montană este datată 6 februarie 131, când un jurist cu nume italic, Valerius Firmus, a „zgârâiat“ pe ceara moale a unei tăbliţe cerate un contract de închiriere a forţei de muncă într-o mină de aur din Roşia Montană. Fără să ştie, Firmus a redactat certificatul de naştere al anticului Alburnus Maior.

Citeste mai mult: adev.ro/mtbc8(Articol scris de NICU NEAG)

Document în care e spune că la Oficiul din Abrud au ajund 4 lingouri de Aur

Imagini din aceeasi galerie
  • Document în care e spune că la Oficiul din Abrud au ajund 4 lingouri de Aur
  • Document care certifică că la Oficiul din Abrud au ajuns 1,8 kilograme Au și 0,7 kilograme Ag
  • Act din 1921, care arată că valoarea aurului și argintului primit la Abrud era de 31.717 lei
  • Cantitățile erau cântărite și înainte de topire
  • În 1928, „Cămara“ din Abrud se numea Oficiul de schinbare de aur Abrud
  • Document din 1920, în care se arată că erau în zona Roșia Montană și mineri care găseau doar câteva grame de aur într-o săptămână
Distribuie imaginea