România made in USA

Influenţa culturii americane asupra românilor este din ce în ce mai evidentă: am copiat limbajul şi modul de viaţă de peste Ocean, am adoptat sărbătorile, ba chiar şi eroii.

Proces care a început acum două decenii, odată cu ieşirea din izolarea comunismului şi deschiderea avidă către Vest, americanizarea României poate avea o pondere similară cu puternica influenţă franceză din secolul al XIX-lea. Atunci, vocabularul românesc s-a îmbogăţit cu sute de cuvinte de sorginte franceză, artele şi literatura au urmat curentele instituite în Hexagon, iar elitele au adoptat vestimentaţia şi stilul de viaţă, pe care ulterior le-au impus majorităţii.

Scriitori precum I.L. Caragiale sau Vasile Alecsandri au ironizat acid snobismul care a însoţit tendinţa francofilă exagerată a vremii. Acum vorbim despre modelul american care îşi face din ce în ce mai mult loc în societatea românească, urmând un tipar asemănător cu cel francez. „Diferenţa este că americanizarea României se produce prin intermediul clasei de mijloc, în timp ce cultura francofilă a început cu boierimea. Însă, dacă francofilia a durat aproape un secol, americanizarea e abia la început", spune sociologul Mircea Kivu. Astăzi, influenţa americană se regăseşte în limbaj, în stil de viaţă, în sărbători sau în etaloane umane.

Hello, Vlad Tzepesh!

Un canal important prin care valorile americane s-au insinuat în societatea românească este Hollywoodul. Filmele de peste Ocean au adus cu ele nu doar eroi, poveştile de succes despre „visul american" sau clişeele despre un mod de viaţă nou, ci, în primul rând, şi un limbaj „cool", care a prins imediat.

Formulele de salut („hello", „bye") şi expresiile uzuale („by the way", „anyway", „whatever",  „really", „cool" etc.) s-au întipărit în conversaţia de zi cu zi. De asemenea, înjurăturile româneşti au fost înlocuite cu cele americane („e fucking frig afară" sau „damn it, a închis la poştă" - auzite chiar ieri în tramvai).

Pe de altă parte, marile companii din SUA care au pătruns pe piaţa românească au adus cu ele un sistem de comunicare specific, aşa-numitul limbaj corporatist, care a fost în scurt timp însuşit de angajaţii autohtoni. Termeni ca „skill", „task", „mindset", „deadline", „feedback", „training" sau „manager" sunt astăzi rostiţi în mai toate firmele, indiferent de obiectul de activitate.

Apoi, mai este problema ortografiei. Dependenţi de internet, în special de messenger şi reţele de comunicare, elevii români au început să folosească grafia limbii engleze în lucrările de control, renunţând la diacritice. Astfel, sunetele „ş" şi „ţ" au fost transpuse pe hârtie sub forma „sh" şi „tz". Aşa se face că în tezele de la examenul de Capacitate, de pildă, au apărut personaje ca „Shtefan cel Mare" sau „Vlad Tzepesh".

„În fiecare zi văd cum elevii mei au probleme din ce în ce mai mari să scrie corect în limba română la orele de curs sau în extemporale. Unii au renunţat definitiv la diacritice şi continuă să pocească limba în ciuda ameninţărilor cu note mici", se plânge Mariana Gheocescu (42 de ani), profesoară de limba română într-o şcoală generală din Capitală.

Pe lângă industria cinematografică, cultura americană a mai avut un curier de nădejde în drumul ei spre România: marile branduri. „Când au pătruns aici, acestea au adus cu ele, pe lângă produsele bine cunoscute, şi valorile şi simbolurile culturii americane", explică Mircea Kivu.

Curcanul recunoştinţei

În ultimii ani, multinaţionalele şi televiziunile au avut un rol important în promovarea unor sărbători populare în SUA, ca Halloween, Valentine's Day sau, mai nou, Thanksgiving Day (Ziua Recunoştinţei), care nu au nicio legătură cu vechile tradiţii româneşti.

În urmă cu doar câţiva ani, 31 octombrie era o zi ca oricare alta sau - cel mult pentru iniţiaţi - ziua sfinţilor Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis din calendarul ortodox. Acum, tinerii sculptează dovleci, se costumează în monştri şi vrăjitoare şi dansează prin cluburi, marcând „Noaptea groazei".

La 14 februarie, de Valentine's Day, românii dau buzna în magazine, fac declaraţii de amor şi organizează cine romantice, în amintirea unui sfânt romano-catolic, pe numele lui Valentin din Terni. De Sfântul Valentin ortodox, prăznuit de biserică la 30 iulie, n-a auzit nimeni. Probabil pentru că nu are marketingul şi PR-ul de partea lui. Şi dacă măştile de monştri şi inimioarele de pluş nu erau de ajuns, curcanul de Thanks­giving Day începe să-şi facă loc pe mesele românilor în a patra zi de joi din noiembrie, adică chiar azi. „Fetiţa mea Diana învaţă la o şcoală particulară din Bucureşti, cu program prelungit. Acum câteva zile am fost anunţaţi s-o îmbrăcăm festiv pentru că la 24 noiembrie se va organiza la şcoală un fel de serbare cu ocazia Zilei Recunoştinţei, cu meniu special din curcan", spune Mihai S., tatăl unei fetiţe de 7 ani, elevă în clasa I.

Azi mâncăm  „pancakes" la „breakfast"

Noul curent proamerican - dezvoltat prin filme, branduri şi internet - a cucerit în special clasa de mijloc din România, susţin sociologii. De ce pătura mediană? Pentru că membrii ei au acces la informaţie, dar nu sunt neapărat interesaţi s-o selecteze. Pentru că sunt mai predispuşi la imitaţie şi schimbare faţă de intelectualitate.

Şi, în fine, pentru că - văduviţi de alte modele reale, palpabile - sunt mai vulnerabili la „contaminare" în comparaţie cu pătura de jos, care este prea ocupată cu supravieţuirea pentru a mai căuta etaloane sociale.

În consecinţă, conştient sau inconştient, modul de viaţă american a fost împrumutat şi, cu timpul, a devenit noua tendinţă. Deodată, a locui la periferie şi a lucra în oraş - situaţie care înainte era catalogată drept stânjenitoare - s-au transformat în imaginea traiului perfect.

Copiii s-au ales cu o guvernantă şi au fost daţi la grădiniţe şi şcoli cu predare în limba engleză. Masa de prânz a căpătat denumirea de „business lunch" şi s-a mutat din bucătărie la restau­rant, iar ciorbele, tocăniţele şi sarmalele au fost înlocuite cu preparatele tradiţionale chinezeşti, indiene, libaneze sau italiene. Sau, atunci când e grabă mare, cu hamburgerii de la McDonald's.

De asemenea, la micul dejun au apărut cerealele, clătitele (pancakes) şi sucul natural de portocale, substituind brânzeturile şi prăjelile în untură. Iar în seara asta la cină - ce romantic! - găteşte ea/el: semipreparate ambalate, cinci minute la cuptorul cu microunde şi poftă bună!

"Dacă francofilia a durat aproape un secol, americanizarea e abia la început."
Mircea Kivu
sociolog

"Elevii mei au probleme din ce în ce mai mari să scrie corect în limba română. Unii au renunţat definitiv la diacritice."
Mariana Gheocescu
profesoară

Spiderman îl bate pe Prâslea

Cum era şi firesc, televiziunile au sesizat trendul proamerican în rândul maselor şi, în slujba audienţei, l-au speculat la maximum. Producătorii autohtoni au copiat emisiunile pe peste Ocean sau au cumpărat licenţele unor show-uri de succes.

Alături de filmele de la Hollywood, difuzate pe toate canalele într-o proporţie covârşitoare în comparaţie cu producţiile europene, mass-media a introdus în conştiinţa generaţiilor tinere o nouă serie de modele, evident made in USA. 

Câţi copii din ziua de azi ar purta pijamale cu Făt- Frumos, Prâslea cel Voinic sau Greuceanu, luând în calcul infima posibilitate că ar exista cerere şi s-ar fabrica aşa ceva? Supereroii tradiţionali ai copilăriei au dispărut. Spiderman, Superman, Batman i-au învins.

La fel s-a întâmplat şi cu eroii, cei fără puteri supranaturale. În lipsa unor personaje demne de admirat pe plan local, americani precum Steve Jobs, cofondatorul Apple, sau Mark Zuckerberg, creatorul Facebook, au devenit, şi în România, eroii timpurilor moderne.

Invazia şi saturaţia

Dacă procesul de americanizare a României va continua la fel de susţinut ca în prezent, limba română va cunoaşte modificări importante. „Vom integra o mare parte din vocabularul american, la fel cum am făcut cu cel francez în urmă cu două secole", este de părere sociologul Mircea Kivu.

Apoi, adaugă specialistul, va urma probabil o reacţie de saturaţie, de respingere a americănismelor, pe principiul „ce-i mult strică". Mişcarea de revoltă va fi iniţiată de intelectualitate, „care va constata într-un final că se pierd anumite valori autohtone importante". Pe de altă parte, Mircea Kivu susţine că americanizarea acţionează nu numai în România, ci în toată Europa, chiar şi în ţările cu tradiţii şi cultură solide, cum ar fi cazul Franţei.