Iepuraşul, între tradiţie şi motiv de cheltuială

Iepuraşul de Paşte a devenit un agent de marketing foarte eficient

O nouă tradiţie a românilor, iepuraşul de Paşte, este întreţinută prin campanii pe măsură. Astfel, în timp ce adulţii sapă adânc în buzunarele golite de criză, cei mici aşteaptă să vadă ce le-a adus „urecheatul“.

Tradiţia iepuraşului care aduce ouă roşii de Paşte îşi are originea în zona Alsaciei, fiind menţionată pentru prima dată în 1682 de către medicul german Franck von Frankenau (1643-1704). Însă iepurele a fost asociat cu Sărbătoarea pascală cu mult timp înainte de către biserica creştină medievală, care a preluat o credinţa antică larg răspândită potrivit căreia iepurele era hermafrodit şi se putea reproduce fără să-şi piardă virginitatea. Astfel, credincioşii vremii au făcut legătura cu Fecioara Maria, iar iepurele a devenit un simbol al creştinătăţii, fiind chiar unul dintre motivele principale ale artei medievale bisericeşti, potrivit Wikipedia.

Ouăle, pe de altă parte, la fel ca iepurii, erau considerate în Antichitate simboluri ale fertilităţii, fiind vopsite în culori vii şi oferite în dar cu ocazia sărbătorilor dedicate recoltei. Ulterior, vechii creştini în căutare de noi adepţi au suprapus sărbătorile lor cu cele păgâne, împrumutând, în unele cazuri, şi simbolurile specifice acestor festivităţi. Aşa au devenit iepurele şi ouăle colorate simboluri ale Paştelui, scrie history.com.

Potenţial comercial

Mai târziu, în secolul al XVII-lea, în zona germanică a Europei a apărut legenda iepuraşului care ascunde ouă roşii în grădina creştinilor. O sută de ani mai târziu, mitul ajunge în SUA, adus de imigranţii de origine germană şi, în scurt timp, devine extrem de popular. Potenţialul comercial al legendei a fost imediat intuit şi exploatat, pe piaţă apărând primii iepuraşi şi primele ouă de ciocolată.

Fără să aibă vreo legătură cu Învierea lui Iisus Hristos, tradiţia iepuraşului care aduce cadouri de Paşte s-a împământenit rapid în Occident, fiind întreţinută în principal din raţiuni de marketing. În Europa de Est şi, implicit, în România, obiceiul a pătruns după 1989, odată cu accesul populaţiei la valorile vestice, în acelaşi fel în care au fost preluate şi sărbători fără legătură cu datinile locale, precum Halloween sau Valentine's Day.

Iisus, „Urechilă" şi copiii

Cum era de aşteptat, iepuraşul de Paşte care aduce cadouri şi-a făcut repede loc în inima copiilor, care au ajuns să creadă în el aşa cum cred, de pildă, în Moş Crăciun sau în Moş Nicolae.

Întrebarea este însă dacă este benefic sau dăunător pentru micuţi să creadă într-un astfel de personaj fabulos. Anumite studii, citate de theatlantic.com, susţin prima variantă, aducând ca argument faptul că cel mic îşi va dezvolta astfel imaginaţia. Aşteptarea iepuraşului, participarea la vopsirea ouălor vor ajuta la stimularea creativităţii copilului, mai arată cercetările.  

De partea cealaltă, se pune problema alegerii momentului în care părintele să-i spună celui mic, fără să-l traumatizeze, faptul că iepuraşul nu există. Psihologul bucureştean Keren Rosner este de părere că problema este mai degrabă una falsă. „În jurul vârstei de 5 ani, copilul ajunge singur la concluzia că iepuraşul este un personaj inventat, pentru că, spre deosebire de Moş Crăciun în care va crede până mai târziu, povestea «urecheatului» este prea puţin plauzibilă. Originea lui este incertă, iar apariţia lui pe pământ românesc este relativ recentă", susţine specialistul.

Adevărata încercare este, de fapt, atunci când părintele trebuie să-i explice copilului adevărata semnificaţie a Paştelui, adică să înlocuiască, în conştiinţa micuţului, iepuraşul drăgălaş care aduce cadouri, cu Învierea lui Iisus Hristos. „Cel mai potrivit moment pentru explicaţia religioasă este în jurul vârstei de 8-10 ani, când copilul este suficient de mare pentru a înţelege", spune Keren Rosner. Din păcate, în România, semnificaţia reală a Paştelui este o enigmă nu numai pentru cei mici. Un sondaj realizat de Institutul pentru Evaluare şi Strategie (IRES) dezvăluie faptul că, deşi 98% din români sărbătoresc Paştele, 7% din ei cred că celebrează naşterea lui Iisus Hristos, iar alţi 4% au recunoscut că nu au nicio idee despre semnificaţia evenimentului.

Rozătorul care „atacă" buzunarul

O tendinţă care goleşte buzunarele, pentru că micile daruri din partea iepuraşului se adaugă la cheltuielile cu tradiţie îndelungată: masa pascală şi haina nouă. În plus, noul obicei este şi un factor de stres. „Tratez din ce în ce mai multe persoane care se declară de-a dreptul îngrozite de perioada sărbătorilor, de pregătirile exagerate, de grija cadourilor şi de teama de-a nu uita pe cineva. Cel mai bun lucru este să se detaşeze de partea mercantilă a sărbătorii şi să se retragă în familie, să nu se mai axeze pe numărul şi valoarea cadourilor, ci pe atmosfera plăcută şi intimă alături de cei apropiaţi", este sfatul psihologului Keren Rosner.

"Din ce în ce mai multe persoane se declară îngrozite de perioada sărbătorilor, de pregătirile exagerate, de grija cadourilor şi de teama de-a nu uita pe cineva.''
Keren Rosner psiholog

Personaj adorabil sau de filme de groază?

În unele situaţii, părinţii se dovedesc neinspiraţi în intenţia lor de a-şi distra copiii în ziua de Paşte. Site-ul awkwardfamilyphotos.com a publicat mai multe imagini în care iepuraşul pare mai degrabă desprins din filme de groază decât personajul drăgălaş care vine cu ouă colorate şi cadouri. În timp ce unii copii rămân uluiţi atunci când părinţii lor îi abandonează pe genunchii unui iepure uriaş, alţii sunt de-a dreptul încremeniţi de frică.

7% din români cred că de Paşte se celebrează naşterea lui Iisus Hristos.