Goana după epava Titanicului
0
Rămășițele Titanicului au fost descoperite abia după 73 de ani de la tragedie, devenind în scurt timp un punct de atracție nu doar pentru oamenii de știință, ci și pentru turiști. Din 1985, 400 de oameni au vizitat epava.
La doar câteva luni de la scufundarea celui mai modern vapor al vremurilor, familiile Astor şi Guggenheim - pasageri de lux pe Titanic - au întreprins demersuri pentru a readuce la suprafaţă epava. Un motiv foarte serios a fost recuperarea nenumăratelor bijuterii şi alte bunuri preţioase pierdute între valurile Atlanticului. Din păcate, scafandrii nu puteau coborî până la acea adâncime din cauza presiunii de 410 bari.
Idei bizare
Doi ani mai târziu, în 1914, arhitectul american Charles Smith a venit cu ideea de a ataşa electromagneţi unui submarin care va fi atras spre epavă. Costul iniţial al proiectului se ridica astăzi la echivalentul a 34 de milioane de dolari, motiv pentru care a fost abandonat rapid.
La mijlocul anilor '60, după ce batiscaful Trieste a ajutat la trimiterea primului submarin în Groapa Marianelor, un muncitor, Douglas Wooley, a susţinut că ideea ar putea fi aplicată şi în cazul Titanicului. Impedimente au fost mai multe. În primul rând, nimeni nu ştia cu exactitate unde se află epava. Apoi, temerarii voiau să monteze nişte baloane de nailon pe submarin, pe care să le umfe la faţa locului şi care astfel ar fi ridicat Titanicul la suprafaţă. Nimeni nu ştia însă cum să pună în practică această idee. Alte proiecte au inclus pomparea a 180.000 de tone de vaselină în epavă, umplerea acesteia cu bile de ping-pong sau chiar transformarea epavei într-un aisberg.
Descoperirea
Goana după bogăţiile care se presupunea că au rămas pe epava Titanicului a fost însă „oprită" de expediţiile ştiinţifice. Prima dintre acestea a fost realizată în august 1980, cu sprijinul financiar al unui magnat al petrolului, americanul Jack Grimm. Cu toate acestea, cercetătorii angajaţi de Grimm au contestat ideea acestuia de a o folosi pe maimuţa Titan, care fusese antrenată să indice punctul unde se află epava.
Prin urmare, expediţia a fost un eşec. Concentrat pe acest proiect încă din 1973, oceanograful Robert Ballard a fost singurul care nu a renunţat nicio clipă la ideea de a găsi rămăşiţele celui mai celebru vas al secolului. Americanul îşi câştigase notorietatea după ce a descoperit două submarine de război scufundate. El şi-a început expediţiile pe cont propriu în 1977, iar în 1984 marina americană l-a angajat, cu un contract de patru ani, să caute epava.
În 1985, Ballard i-a contactat pe francezii de la Institutul pentru Studierea Adâncurilor Oceanelor, pentru a-l însoţi în larg folosind sonarul lor performant. Francezii au petrecut cinci săptămâni analizând zona în care se bănuia că se află epava, dar nu au dat peste nimic. Americanii, în schimb, au folosit un submarin de mici dimensiuni, numit Argo, dotat cu camere video. La 1 septembrie 1985, Argo a filmat pentru prima oară rămăşiţe din Titanic, dar nu epava în sine. Ballard descoperise un cazan al motorului. A doua zi au ajuns la epavă.
Distrusă de „turişti"
De atunci, 400 de persoane au ajuns pe epavă, printre care David Leibowitz şi Kimberly Miller care s-au căsătorit aici în 2001. Multe călătorii la bordul Titanicului s-au lăsat cu daune ireparabile. În prima expediţie a regizorului James Cameron, din 1995, unul dintre submersibile a lovit carena şi a cauzat prăbuşirea camerei unde stătea în 1912 căpitanul
Edward Smith.
Nu numai activitatea umană din jurul epavei a dus la deteriorarea acesteia, ci şi biodiversitatea marină. Deşi se credea că nu există viaţă la acea adâncime, 28 de specii trăiesc în jurul epavei, unele dintre ele unice în lume. James Cameron a descoperit în 2001 o specie nouă de castravete-demare, iar o bacterie numită simbolic „Halomonas titanicae" se formează numai în jurul epavei.
De la bordul navei, declarată acum câteva zile monument subacvatic de către UNESCO, s-au recuperat mii de obiecte. 5.000 dintre acestea, printre care o pălărie, un telegraf, o chiuvetă şi un înger de bronz, sunt scoase astăzi la o licitaţie care are loc în Virginia (SUA). Valoarea totală a acestora este estimată la 180 de milioane de dolari.
"Titanicul este maiestuos. Adâncul oceanelor reprezintă cel mai mare muzeu al lumii şi nu are nici lacăt la uşă.''
Robert Ballard oceanograf
Obsesia lui James Cameron
Regizorul canadian al filmului „Titanic", James Cameron (foto dreapta) a făcut o pasiune pentru epavă din 1987, când a scris primul scenariu. Prima dată s-a scufundat în adâncurile oceanului pentru a cerceta Titanicul în 1995. Până când a terminat filmul, Cameron a ajuns de 12 ori la Titanic. „Ruina gotică a transatlanticului se află acum într-un purgatoriu fantomatic, nici în lumea noastră, dar nici plecată în totalitate. Ţurturii de rugină au transformat eleganţa edwardiană într-o peşteră fantasmagorică, o lume subterană bizară, guvernată de logica viselor. În ciuda caracterului nepământean al locului, am simţit un tulburător deja-vu. A fost o senzaţie stranie, dar şi ciudat de reconfortantă, ca şi cum m-aş fi aflat acasă".
Se încarcă comentariile...
