Sfaturi pentru situaţii de urgenţă: cum să potoleşti crizele de isterie ale copilului

Pe măsură ce cresc, copiii încep să devină mai conştienţi de ceea ce vor şi încearcă să revendice lucruri care consideră că li se cuvin FOTO Shutterstock

Cei mici nu ştiu să-şi controleze emoţiile, aşa că în loc să te agiţi până ajungi în punctul de a face la rândul tău o criză de nervi, încearcă să aplici o serie de metode care ar putea să-l calmeze pe copil atunci când este furios.

„Copiii, mai ales cei cu vârste cuprinse între 1 şi 4 ani, nu au învăţat încă să-şi gestioneze reacţiile în relaţiile cu cei din jur“, a explicat psihologul Ray Levy pentru parents.com.

De regulă, la vârste mici, crizele de isterie apar atunci când copilul nu primeşte acel ceva de care simte că are nevoie. „Până la vârsta de 2 ani, aceste situaţii apar din frustrarea copilului care nu reuşeşte să comunice verbal anumite dorinţe sau nevoi, fie că vrea să fie schimbat, să mănânce sau să-i fie adusă o anumită jucărie. 

Pe măsură ce cresc, copiii încep să devină mai conştienţi de ceea ce vor şi încearcă să revendice lucruri care consideră că li se cuvin, iar refuzul părinţilor de a se conforma duce la izbucniri emoţionale,“ spune Levy.

Nu-l băga în seamă

„În timpul unei astfel de crize, copilul se află sub imperiul emoţiilor care preiau controlul la nivelul coretxului frontal, zona creierului responsabilă de luarea deciziilor şi de emiterea judecăţilor“, conform spuselor pediatrului american Jay Hoecker. De aceea, în mijlocul unei astfel de furtuni emoţionale nu prea ai cum să te înţelegi cu cel mic: partea din creier care ar trebui să analizeze situaţia este ocupată cu altceva. Aşa că cel mai bine este să aştepţi să treacă momentul critic şi abia apoi să-i vorbeşti, cu calm, despre ceea ce s-a întâmplat.

Lasă-l singur în cameră pentru o vreme

„Ignoră-l atunci când îşi iese din minţi şi, în acelaşi timp, încearcă să-l laşi singur în încăpere. Uneori, copiii simt nevoia să-şi descarce furia, aşa că oferă-le această posibilitate, nu-i sufocaţi cu prea multă atenţie. Aşa vor învăţa să-şi recapete controlul fără a li se da ocazia să se implice în conflicte, cu ţipete de ambele părţi, este de părere consilerul parental Linda Pearson, autoare a cărţii „Miracolul disciplinei/Miracle discipline“.

Distrage-i atenţia

Când piticul urlă din toţi rărunchii şi nu ai idee ce ai putea să faci ca să dai volumul la minimum, încearcă să-i atragi atenţia cu o jucărie, cu un fel de mâncare care-i place sau lasă-l să se uite puţin la desene animate. Dacă ştii să citeşti semnele unei crize care se apropie, distrage-i atenţia înainte ca aceasta să se declanşeze.

Atunci când te afli într-un supermarket şi începe să se tăvălească pe jos şi să ţipe pentru a te determina să-i cumperi jucării sau dulciuri, fă-l curios vorbindu-i despre peştele imens pe care l-ai văzut la raionul de peşte sau propune-i să te ajute să alegi cea mai bună îngheţată din magazin. La vârste mici, copiii nu reuşesc să se focuseze prea mult asupra unui lucru sau a unei probleme, aşa că le poţi distrage atenţia destul de repede dacă eşti un actor bun.

Încearcă să afli ce-l deranjează

Chiar dacă este dificil, părinţii cu copii mai mici de 2 ani şi jumătate ar trebui să încerce să-şi dea seama care este motivul unei crize de isterie. „Copiii de vârste mici au un vocabular format din aproximativ 50 de cuvinte şi abia sunt capabili să lege două cuvinte între ele pentru a se exprima. Este frustrant să vrei să comunici atât de multe dorinţe şi nevoi şi să ai atât de puţine mojloace verbale la dispoziţie. Aşa că nu este de mirare că cel mic ajunge să-şi verse frustrarea sun forma acestor crize emoţionale“, a declarat psihologul Hoecker pentru parents.com  Cel mai bine este să-i înveţi să explice problema pe care o au folosindu-se de limbajul semnelor, dacă nu pot să ofere informaţia verbal.

Îmbrăţişarea salavatoare

Probabil că părinţii încearcă să iniţieze o apropiere, dar nu prea reuşesc să şi ducă până la capăt un asemenea gest. Important este ca îmbrăţişarea să fie una fermă, să aibă loc un contact fără cuvinte, pentru că discuţiile se pot transforma în ceartă, în aşa fel încât copilul să se simtă ocrotit, să aibă un semtiment de siguranţă. Aşa vor înţelege că îţi pasă de ei, chiar dacă nu eşti de acord cu comportamentul lor.

Păstrează-ţi calmul

Uşor de zis, greu de făcut. Dar este esenţial să nu te apuci să ţipi la copil, poate să-l şi bruschezi, atunci când acesta trece printr-o criză emoţională. Dacă cerşeşte atenţie prin comportament, oferă-i exemplul pozitiv şi abordează o atitudine relaxată în faţa situaţiei, vorbeşte-i pe un ton scăzut şi arată-i că felul în care se poartă nu te afectează. Dacă cedezi şi îi faci toate mofturile doar pentru ca lumea să nu se mai uite la spectacolul pe care copilul tău îl dă în public, acesta va învăţa rapid de ce este nevoie ca să te convingă să-i faci pe plac.

Ia-l de la locul faptei

Aceasta este o soluţie pentru momentele în care vă aflaţi în locuri publice şi nu ştiţi cum să puneţi capăt tărăboiului. Plecaţi din zona raionului de jucării sau de dulciuri şi aşteptaţi să se oprească. Este o metodă testată cu succes de mulţi părinţi, chiar dacă „extragerea“ din zona de conflict poate fi dificilă.