Anxietatea la copii: semnele prin care poate fi recunoscută

Anxietatea la copii: semnele prin care poate fi
recunoscută

Anxietatea la copii: cum poate fi recunoascută din cuvintele celor mici. FOTO healthy-holistic-living.com

Simptomele de anxietate nu sunt întotdeauna evidente, mai ales în ceea ce îi priveşte pe copii. Conform statisticilor, 25% dintre aceştia rămân netrataţi. Pentru recunoaşterea micuţilor care suferă de probleme cu anxietatea, specialiştii recomandă atenţie din partea părinţilor la cuvintele folosite de cei mici.

Ştiri pe aceeaşi temă

În multe privinţe, anxietatea are efecte similare atât la adulţi, cât şi la copii: oricine are senzaţie de anxietate poate să se simtă nervos, agitat, timid sau obosit. Cu toate acestea, spre deosebire de adulţi, copiii nu ştiu cum să-şi comunice anxietatea în mod corespunzător, scrie healthy-living.com.

Conform specialiştilor, părinţii îşi pot da seama dacă cei mici suferă de tulburpări de anxietate din cuvintele acestora. Printre cele mai întâlnite fraze ale copiilor care se confruntă cu această problemă, sunt următoarele:

„Ce-i în neregulă cu mine?“

Dacă copilul începe să-şi exprime prea mult îndoiala de sine, este mai bine să vă păstraţi ochii deschişi pentru alte semne ale anxietăţii.

„Sunt obosit“

O explicaţie a oboselii sau tulburărilor de somn ar putea fi anxietatea. Încercaţi să comunicaţi pentru a înţelege ce se întâmplă şi care sunt cauzele acestor simptome.

„Am dureri de cap“

Refuzul copilului de a merge la şcoală ar putea indica ceva mai profund decât lipsa de chef. Dacă cei mici folosesc astfel de scuze, nu vă grăbiţi să-i catalogaţi nişte elevi leneşi, ar putea fi vorba de anxietate.

„Îmi pare rău“

Dacă auzi copilul cerându-şi scuze de multe ori, chiar şi atunci când nu este vina lui, nu te grăbi să crezi că în spatele acestui gest este educaţia bună. Învinovăţirea constantă este una dintre cauzele anxietăţii.

„Nu putem sta acasă?“

Un alt semn al anxietăţii este preferinţa copilului de a rămâne în medii liniştite, familiare, în detrimentul experienţelor noi.

„Nu vreau!“

Dacă cei mici evită în mod repetat şi cele mai minime interacţiuni sociale, ar putea suferi de o anxietate socială severă, spun specialiştii.

„Vreau să plec acasă“

În timp ce petrecerile pentru copii pot fi inconfortabile pentru oricine atunci când durează prea mult timp, ele pot fi considerate deosebit de îngrijorătoare pentru copiii cu anxietate.

„Nu mă lăsa“

Dacă copilul nu doreşte niciodată să rămână singur, chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp, poate fi semnul existenţei anxietăţii sau fricii de separare.

„Poţi să laşi lumina aprinsă pe hol?“

Există o diferenţă între frica de întuneric şi momentele în care cei mici sunt copleşiţi de gândurile negre cu privire la ce s-ar putea întâmpla în timp ce lumina este stinsă.

„Corpul meu este incomod“

În astfel de situaţii, specialiştii spun că cei mici s-ar putea confrunta cu probleme ale dezechilibrului emoţional. Fiecare copil ar trebui să se simtă bine în corpul lui şi să nu aibă complexe cu privire la modul în care arată.

citeste totul despre: