Dan Petrescu: „Nu aş putea niciodată să plec definitiv din România”
0
Antrenorul Unirii Urziceni, campioana României la fotbal, a trăit opt ani în Anglia şi s-ar întoarce acolo oricând ca să lucreze, deşi spune că este foarte greu să te impui în Insulă.
Nu este un tip foarte vorbăreţ. Cu excepţia subiectelor legate de fotbal, despre care ar discuta non-stop, Dan Petrescu se lasă destul de greu „descusut”. Dar o dată „citit” îţi apare o latură sensibilă a lui. Este topit după cele trei fiice ale sale, Rebecca, Chelsea şi Jeniffer. De când echipa Unirea Urziceni joacă în Liga Campionilor are şi mai puţin timp pentru ele. A trăit în Italia şi Anglia, are o casă în Spania, dar tot în România se simte cel mai bine, deşi a trebuit să se adapteze pentru a nu fi socotit nebun.
Cum arată o zi din viaţa antrenorului Dan Petrescu?
Vin la cantonamentul echipei în jurul orei 9.00. Urmează primul antrenament. La ora 13.00 luăm masa cu întreaga echipă. După masă pregătesc cu stafful meu tehnic (n.r. - Cristi Pojar, antrenor secund, Dumitru Stângaciu, antrenor cu portarii) a doua şedinţă de pregătire. La ora 17.00 facem al doilea antrenament. Pe la 19.30-20.00 plec şi eu spre casă, la Bucureşti. Pe la ora 21.00 sunt în sfârşit acasă. Plec dis-de-dimineaţă, pe la ora 7.00-7.30, şi mă întorc seara târziu.
Ce înseamnă o zi perfectă pentru tine?
O zi perfectă este când echipa mea câştigă un meci. Iar în timpul săptămânii este atunci când reuşesc să stau o zi întreagă cu fiica mea cea mai mică, Jeniffer. Nu mi se întâmplă, din păcate, foarte des.
Eşti afectat atunci când nu câştigi?
Tot timpul. Cel mai bine mă simt atunci când sunt învingător, când echipa mea câştigă. Nu-mi place deloc să pierd.
Resimte şi familia Petrescu acest lucru?
Categoric. Toată lumea simte acest lucru. Cu greu mă pot detaşa de ceea ce mi se întâmplă în fotbal. Îmi trebuie ceva timp să trec peste, dar nu prea reuşesc niciodată. Dacă tot timpul sunt la baza sportivă, e greu să mă transform de aici şi până acasă. Dacă aş sta mai mult pe acasă, poate ar fi mai uşor.
Soţia ta, Adriana, e pasionată de fotbal, se uită la meciuri?
Îi place. Înainte nu avea nicio treabă. Dar acum, mai ales de când suntem campioni şi în Liga Campionilor, pune foarte mult suflet. Nu înţelege prea multe, dar vine la partidele importante. A fost şi la Sevilla, şi la Glasgow. Mi-a zis că s-a ataşat de fotbal mai mult decât credea.
După meciuri dormi bine noaptea?
Cel mai bine dorm după victorii. După egaluri sau înfrângeri, nu. În noaptea de după remiza cu Stuttgart am dormit ceva mai bine, dar nu foarte bine. Nu m-a afectat rezultatul, dar am avut un regret pentru că am simţit că nu am ales soluţiile cele mai bune pe finalul meciului. Remiza cu Stuttgart a fost jumătate regret, jumătate fericire. N-a fost ceva clar. După meciul de la Glasgow am dormit cel mai bine.
Ai putea să laşi România şi să te stabileşti în altă parte?
Din România nu aş putea să plec definitiv niciodată. Dar dacă aş avea o ofertă de la Londra, aş accepta-o cu mare plăcere. Depinde şi la ce echipă. Când eram la Chelsea, le-am spus că voi juca numai acolo. Am avut ofertă de la Tottenham şi am refuzat-o. Totuşi, am mai jucat la Bradford City şi Southampton. Acum e altceva. Dar e foarte greu să ajungi ca antrenor în Anglia. Visul meu este să ajung la Chelsea.
Dar ai accepta o funcţie în administraţie la Chelsea Londra, echipa ta de suflet?
Nu. Eu vreau ca antrenor. Asta îmi place la nebunie.
Ai fi putut să faci altceva în fotbal?
Am vrut să rămân aproape de gazon şi în afară de antrenor ce puteam să fiu? Director sportiv sau preşedinte, nu. Îmi place să mai dau cu piciorul în minge, să simt mirosul gazonului.
Cum te-a schimbat perioada petrecută la Londra?
M-a schimbat destul de mult. Am petrecut opt ani în Anglia. Au fost extraordinari. Am câştigat foarte mult din toate puctele de vedere. Acum, când m-am întors în România, mi-e dor puţin. Am pierdut ceva din acei ani. În cei cinci-şase ani petrecuţi pe-aici, a trebuit să mă adaptez situaţiei. Recunosc că nu e totul cum credeam. După ce m-am întors de la Londra am avut unele şocuri. Lumea mă credea pe mine invers şi a trebuit ca uşor-uşor să mă schimb.
Pe unde îţi place să pleci în vacanţă?
În Spania, unde am o casă lângă Valencia, dar nu prea ajung pe acolo. Doar două-trei săptămâni pe an. Mai ajungem prin Dubai, la fel. Îmi place la cald. Am stat destul în Anglia, pe frig şi ploi. Mi-a ajuns. Am probleme la spate, la genunchi.
Cum îţi explici că jucătorii din “Generaţia de Aur“ s-au lovit de dificultăţi la cluburile din România, de patronii pe care i-au avut? Balint la Timişoara, Hagi, Lăcătuş şi Dorinel la Steaua, Sabău la Dinamo...
E greu să spun eu de ce. Dacă îi întrebaţi pe fiecare în parte, vă vor spune motivele. De afară nu mă pot pronunţa, pentru că nu ştiu. Eu am avut noroc să fiu sprijinit din toate punctele de vedere, am avut şi linişte, ei nu au beneficiat de asemenea condiţii. A fost un avantaj pentru mine faţă de alţi antrenori. Până la urmă, cred că vor reuşi şi ei dacă vor găsi mediul necesar. La noi au fost şi rezultate bune, echipa a mers doar în sus, dar trebuie să ne menţinem. Dacă vom reuşi, va fi linişte, dacă nu...
Există două tabere în rândul foştilor jucători din „Generaţia de Aur“? Tu cu Hagi, Popescu, iar Lupescu cu Prunea, Răducioiu şi Dorinel?
Nu. Fiecare şi-a ales o meserie. Unii s-au dus la federaţie, unii s-au făcut antrenori, altă separaţie nu este. Eu sunt prieten cu toţi cei din „Generaţia de Aur“, ne respectăm. Nu prea avem timp să ne întâlnim. Nu văd niciun conflict pentru că nu poate exista aşa ceva între un antrenor şi un director de la FRF. Cu cei care sunt antrenori mă înţeleg foarte bine. Cu Sabău, cu Dorinel, cu Lăcătuş, cu Balint, chiar dacă la meciuri fiecare suferă pentru echipa lui. După meci, ne mai întâlnim la o cafea.
Cât timp vei mai antrena în România?
Nu se ştie. Viaţa antrenorilor este foarte schimbătoare.
Mini cv
- S-a născut la 22 decembrie 1967, la Bucureşti.
- În România a mai jucat la FC Olt şi Steaua. S-a retras din activitate la FC Naţional, în 2003.
- A mai jucat în Italia (Foggia, Genoa 1893) şi în Anglia (Sheffield, Wednesday, Chelsea, Bradford şi Southampton).
- A antrenat la Sportul Studenţesc, la Rapid şi la Wisla Cracovia.
Se încarcă comentariile...
