Compozitorul Cristian Faur: „Dacă se ia curentul, «mouserii» nu mai ştiu să compună”
0
A câştigat de curând premiul întâi la Festivalul Mamaia 2009, la secţiunea Creaţie. Dar în ciuda faptului că a ajuns pe podium, Cristian Faur e dezamăgit de ediţia din acest an a concursului.
Cristian Faur e o prezenţă discretă în muzica românească, iar asta pentru că preferă să fie vizibil doar atunci când are ceva important de spus. Drept dovadă stau premiile câştigate de-a lungul timpului, printre care şi locul al treilea la Eurovision 2005, cu piesa „Let Me Try“, cântată de Luminiţa şi Sistem. Franc şi acid, compozitorul vorbeşte deschis despre starea actuală a muzicii româneşti.
La Mamaia 2009, toată lumea „râde, cântă şi dansează“. Cum ţi se pare faptul că s-au acordat patru premii întâi la secţiunea Creaţie, la care ai participat şi tu?
Ediţia din acest an mi s-a părut extrasă din basmele pentru copii. Toţi am fost trataţi în mod egal, în sensul că nimeni nu a primit nici măcar o apă plată din partea organizatorilor. Iar politica de egalitate a concurenţilor şi-a atins apogeul la Gala laureaţilor, când ne-au „cocoţat“ pe toţi pe prima creangă a „corcoduşului de la Soveja“. Probabil că nu trebuia să se supere X sau poate că Y era pila sponsorilor, sau cu domnul Z s-a stat prea mult la masa de protocol, la şpriţuri până dimineaţa, iar ABC era pus în calcul pentru un premiu din start.
În fine, punctajele vor rămâne o enigmă, asemenea Revoluţiei din ‘89, dar poate asta lasă un mare semn de întrebare şi anul viitor se va schimba ceva. Nu înţeleg cum e să aduci în juriu cei mai de seamă oameni de muzică din România, faţă de care am tot respectul, iar când vine vorba de trofeul festivalului să hotărască alţii în locul lor - „în şedinţă extraordinară“ - la Consiliul Judeţean. E ca şi cum un arbitru judecă pe teren două ore, iar la final câştigătorul e desemnat de cei care mătură cojile de seminţe din tribune. De ce nu ne întoarcem la Mamaia 2002, când s-a făcut televoting gratuit în toată ţara? Pe cine deranjează opinia publicului? Nu asta contează cel mai mult?
Ai participat şi în calitate de interpret...
Da, anul acesta am prezentat două piese. Una cu Paula Seling - şi sunt fericit că am deschis colaborarea noastră cu un premiu la secţiunea Creaţie, iar cea de-a doua piesă, „Pentru ea, jumătatea mea“, a fost compusă şi interpretată de mine. Nu am vrut să mă autoconcurez şi nici nu am visat la podium. Am vrut doar să prezint publicului un adevărat spectacol. Consider că alături de trupa Fiesta, într-un spectacol creat de Florin Mariş, am reuşit acest lucru. Totuşi, jobul meu principal rămâne compoziţia.
Prin ce mai e tentant Festivalul Mamaia după ce ai obţinut, alături de Luminiţa şi Sistem, cea mai bună clasare din istoria participării României la Eurovision, cu piesa „Let Me Try“?
Mai e tentant pentru spiritul de competiţie al compozitorilor. Cândva era cel mai important festival de creaţie, după Eurovision. Astăzi, tentaţia nu mai e a compozitorilor, ci a organizatorilor. Mamaia s-a travestit în „mătuşa Tamara“ de la care fiecare „nepoţel“ aşteaptă partea lui.
Mai reprezintă o miză festivalurile naţionale?
Festivalurile naţionale reprezintă o miză foarte puternică în ţările în care muzica naţională înseamnă ceva. Spre exemplu în Italia, unde San Remo e „rege“. Trecând peste faptul că bate recordurile de audienţă, San Remo e o sărbătoare naţională a muzicii. Cum să faci audienţă când pe toată perioada Festivalului de la Mamaia TVR a făcut promo numai pentru Cerbul de Aur?
Spuneai, la un moment dat, că România are şanse la Eurovision dacă participi tu din nou…
După ce am asistat la această ediţie a Festivalului de la Mamaia la cel mai reuşit „teatru de păpuşi şi marionete“, nu-mi mai menţin declaraţia. Cum ar fi să investesc timp şi bani într-un proiect pentru Eurovision şi să mă trezesc că nu pleacă piesa mea? Când TVR va desemna un compozitor pentru Eurovision, voi fi deosebit de onorat să-mi expun toate proiectele pe masa lor.
Unde te poziţionezi pe piaţa muzicală? Crezi că faci parte din noua generaţie?
În muzică nu contează vârsta. Bono de la U2 are 49 de ani şi scrie muzică pentru noua generaţie. Mick Jagger are 66 de ani şi umple stadioane cu tineri. Madonna, care a împlinit 51 de ani, a făcut trei ore de jogging înainte de concert şi a adunat peste 60.000 de oameni în Parcul Izvor. Din moment ce scriu muzică pentru artiştii de azi, cred că mă încadrez cu uşurinţă în noua generaţie.
Cum ţi se pare această generaţie, să zicem Laurenţiu Duţă, Marius Moga, Mihai Ogăşanu, Andrei Tudor, Cornel Ilie?
Cunosc compozitori de 20 de ani care compun ca nişte „paralitici“, cu linii melodice depăşite şi orchestraţii de toată jena, dar ştiu şi compozitori mai în vârstă care compun muzică pentru tineri. Referitor la cei menţionaţi de tine, îi respect pentru munca şi efortul depus.
Poţi face o comparaţie cu cei din garda veche? De ce crezi că şi-au atras porecla de „dinozauri“?
Este o poreclă pe care le-au dat-o cei din generaţia tânără de „mouseri“. „Mouserul“ e un aranjor orchestral, care foloseşte mouse-ul de la calculator. Ştii care e marea diferenţă dintre un „dinozaur“ şi un „mouser“? Dacă se ia curentul, „mouserii“ nu mai ştiu să compună, pe când un compozitor îşi aşterne cu uşurinţă ideile pe portative, cu creionul şi radiera în mână. Şi uite-aşa, marile creaţii s-au scris de când e lumea cu un creion, fie şi la lumina unei lumânări.
În România se vorbeste despre Moga şi restul lumii. Tu cum vezi lucrurile?
Te referi la perioada în care „piesulicile“ lui erau foarte difuzate la radiourile private şi toţi artiştii mergeau la el în speranţa că vor fi la rândul lor difuzaţi? Azi se cam caută Play&Win, doar că ei nu fac atâta tam-tam din asta. Aşa a fost mereu, fiecare cu vremea lui: Duţă, K1, Edi Schneider şi mulţi alţii.
Cum stau lucrurile în ceea ce priveşte vocile tinere din România? Tu cui ai încredinţa o piesă?
Sunt voci bune care vin din urmă, eu am început deja mai multe proiecte muzicale, dar nu am ocolit niciodată colaborarea cu voci celebre, precum Luminiţa Anghel, Nico, Monica Anghel, Marcel Pavel.
Mini cv
S-a născut la 11 octombrie 1971, la Ineu (judeţul Arad).
A urmat Colegiul „Mihai Viteazul” (1990) , Şcoala de Arte (1995), Music for The Media (2006).
A obţinut premii la diverse festivaluri naţionale (Oneşti, Mamaia), iar în 2005, alături de Luminiţa şi Sistem, a obţinut locul al treilea la Eurovision, cea mai bună clasare din istoria participării României la acest concurs.
A colaborat cu artişti ca Monica Anghel, Mălina Olinescu, Elena Cârstea.
Se încarcă comentariile...
