Punct de cotitură în sectorul bancar mondial: cinci giganţi vor pleda „vinovat” pentru manipularea cursurilor de schimb

Citigroup este unul dintre cele cinci grupuri care vor pleda „vinovat” pentru manipularea pieţei

JPMorgan Chase, Citigroup, Royal Bank of Scotland, Barclays şi UBS vor recunoaşte că au complotat pentru manipularea cursurilor de schimb în defavoarea clienţilor, obţinând profituri uriaşe. Spre deosebire de alte cazuri, faptele vor fi recunoscute de grupurile-mamă şi nu de subsidiare, iar amenzile penale vor fi de ordinul miliardelor de dolari.

După aproape doi ani de anchetă, giganţii bancari implicaţi în scandalul cursurilor de schimb vor pleda „vinovat” şi în faţa autorităţilor americane, în cadrul unei anchete coordonate direct de Departamentul pentru Justiţie al SUA, transmite Reuters. 

Cinci dintre giganţii bancari care au organizat un cartel pentru manipularea cursurilor de schimb vor recunoaşte faptele şi vor plăti amenzi de aproximativ un miliard de dolari fiecare pentru a încheia disputa cu autorităţile. Decizia ca grupurile-mamă să fie cele care îşi asumă responsabilitatea ar fi una fără precedent - până acum, vina era pusă pe seama unor anumiţi traderi, departamente sau subsidiare din cadrul gigantului bancar. Prin asumarea responsabilităţii la nivel de grup, băncile recunosc că acţiunile au fost deliberate şi coordonate, funcţionând ca un adevărat cartel, în defavoarea clienţilor. 

„Minutul Londra”

Autoritatea britanică pentru reglementarea pieţelor financiare a pornit investigaţia în vara lui 2013, după ce a observat un tipar neobişnuit de activitate în timpul aşa-zisului „minut Londra”, un reper folosit de marii investitori pentru a-şi evalua activele din portofolii. Există numeroase astfel de repere, însă cele mai folosite sunt cele de la 11:00 GMT şi 16:00 GMT.

Însă aceste repere nu sunt folosite doar ca atare, ci şi ca rate de referinţă pentru un curs valutar. Există clienţi care cer băncii să-i vândă sau să-i cumpere o cantitate de euro/dolari sau orice altă valută la această rată de referinţă, adică în timpul acestui „minut Londra”, investitorii fiind astfel convinşi că nu sunt păcăliţi deoarece cursul este stabilit de piaţă şi nu de bancă. 

Anchetatorii au văzut că, în timpul acestui minut, cursurile de schimb valutar erau influenţate de comenzile plasate de un grup de traderi în numele investitorilor pe care-i reprezintă - investitori mari, instituţionalizaţi, precum fonduri de investiţii sau de pensii, iar reperul din „minutul Londra” nu mai reflecta nicidecum activitatea din întreaga zi. 

Până la această investigaţie, era de neconceput că o piaţă ale cărei tranzacţii zilnice ating valoarea de peste 5.300 de miliarde de dolari poate fi manipulată. 

Cum funcţiona schema

Pentru a putea manipula rata de referinţă din timpul „minutului Londra”, traderii aveau nevoie de un singur lucru: informaţie. Ei ştiau cel puţin de la începutul zile că investitorul X plănuieşte să cumpere, să zicem, un miliard de euro la ora 16:00, adică la reper. Să spunem că dimineaţa cursul dolar/euro este de 1,35. 

În timpul dimineţii, traderii cumpărau în numele băncii un miliard de euro la cursul normal din piaţă. Seara, în timpul „minutului” - adică de la 15:59:30 GMT până la 16:00:30 GMT, plasau numeroase comenzi pentru un volum ridicat de euro. Asta crea în piaţă iluzia că există o cerere foarte ridicată pentru euro, fie de la mai mulţi investitori, fie de la un investitor mare. Automat, ceilalţi traderi şi clienţii lor plasau comenzi pentru euro pentru a se feri de o eventuală apreciere a cursului. 

Acest comportament creează o apreciere artificială a cursului de schimb, care ajunge de la 1,35, cât era dimineaţa, la 1,352 dolari/euro, să spunem. În acest moment, traderii cumpără pentru investitorul X un miliard de euro, aşa cum le-a cerut în urmă cu câteva ore, fără ca acesta să ştie că miliardul este cumpărat chiar de la traderii lui. Acestora din urmă le rămâne toată diferenţa dintre cursurile de schimb. 

Traderii schimbau aceste informaţii confidenţiale prin intermediul unui chat electronic privat, folosit doar cu acest scop. 

Efectele

Recunoaşterea vinovăţiei va declanşa o cascadă de consecinţe pentru grupurile bancare, care se vor reflecta asupra întregului sector. Băncile vor trebui să achite amenzi uriaşe, pe care cel mai probabil le-au negociat deja. Departamentul Justiţiei a impus un prag de un miliard de dolari pentru fiecare, însă doar ca punct de plecare în negocieri - în funcţie de rolul jucat în înfiinţarea cartelului şi de cooperarea cu anchetatorii, grupurile vor achita amenzi diferite. În noiembrie, alte şase bănci implicate au plătit amenzi în valoare de 4,3 miliarde de dolari, ca parte a unei înţelegeri colective încheiate cu autorităţile. 

Consecinţele acestui pas sunt numite generic „efectul Arthur Andersen”, după ce compania de audit Arthur Andersen a fost pusă sub acuzare în SUA în 2002 pentru rolul jucat în falimentul Enron. Atunci, 28.000 de angajaţi ai firmei de audit şi-au pierdut locurile de muncă. 

„Pentru a putea evalua consecinţele, trebuie să ne uităm cu atenţie la înţelegerile încheiate de bănci în schimbul recunoaşterii vinovăţiei. Însă faptul că aceste grupuri pledează «vinovat», iar asta la nivel de companie-mamă, transmite mesajul că inclusiv cele mai mari instituţii financiare americane pot fi condamnate pentru infracţiuni”, explică pentru Reuters Brandon Garrett, profesor de Drept la Universitatea din Virginia şi autorul cărţii „Too Big to Jail: How Prosecutors Compromise with Corporations/ Prea mari pentru închisoare: cum au făcut procurorii compromisuri cu marile corporaţii”. 

[<a href="//storify.com/elenadumitru/cartelul-pentru-manipularea-cursurilor-de-schimb" target="_blank">View the story "Cartelul pentru manipularea cursurilor de schimb" on Storify</a>]