Serviciile secrete ruse, o armată invizibilă subestimată de Occident

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Deşi acţionează din umbră într-o lume mult mai sofisticată decât cea din perioada Războiului Rece, serviciile secrete ruse nu au atras acelaşi interes în Occident precum cele sovietice. O subestimare favorabilă lor.

Omniprezentul KGB nu a dispărut odată cu sfârşitul Războiului Rece, ci s-a reinventat pentru a servi Rusia, statul succesor al Uniunii Sovietice. Indiferent din structura de care aparţin, Serviciul Federal de Securitate (FSB), Serviciul de Informaţii Externe (SVR), Directoratul Principal de Informaţii al Statului Major (GRU) sau Serviciul Federal de Pază (FSO), spionii ruşi au acţionat din umbră atât pentru menţinerea securităţii ţării lor, cât şi pentru apărarea şi impunerea intereselor sale politice şi geopolitice, fapt constatat mai ales după venirea la putere a lui Vladimir Putin, în 2000. Niciun dosar sensibil nu a scăpat de suspiciuni cu privire la implicarea agenţilor Kremlinului, fie că a fost vorba de procese politice interne, negocieri internaţionale, referendumuri, alegeri parlamentare şi prezidenţiale sau războaie.

Un subiect care a stârnit curiozitatea mereu şi a revenit constant este legat de numărul spionilor ruşi. Business Insider a readus recent în atenţia opiniei publice acest subiect într-o notă alarmistă, şi anume că Rusia ar avea în prezent între 750.000 şi 940.000 de agenţi secreţi. Cu titlu de comparaţie, Marea Britanie ar dispune de 16.000 de spioni, iar Statele Unite, inamicul istoric al Rusiei, de puţin peste 100.000.

Avantajele spionilor ruşi

În contextul acestei dezbateri, Alain Rodier, un fost spion francez reconvertit în expert de securitate, atrage atenţia asupra altui aspect, considerându-l mai relevant. Respingând cifra avansată de Business Insider, ba precizând chiar că agenţiile ruse au aproximativ 53.000 de mii de angajaţi (30.000 FSB, 13.000 SVR şi 10.000 GRU), actualul director de cercetare din cadrul Centrului Francez de Cercetare în Domeniul Informaţiilor (CF2R) sugerează într-un interviu oferit revistei Atlantico că eficienţa activităţii de spionaj este mai importantă pentru un stat decât numărul spionilor. Cu toate că Rusia are mai puţini spioni şi un buget mult mai mic decât Statele Unite, dispune, în schimb, de anumite avantaje care în unele cazuri fac diferenţa în privinţa eficienţei.

În primul rând, serviciile secrete ale Rusiei sunt în aşa fel împărţite încât concurenţa între ele nu este la fel de mare ca în alte ţări din Occident, inclusiv în Statele Unite. În plus, încorporează structuri care în alte ţări sunt lăsate fie poliţiei, fie guvernului, fie unor servicii administrative. FSB, spre exemplu, îşi extinde tentaculele până la apărarea frontierei şi desfăşurarea unor operaţiuni militare. Iar celebrele trupe speciale Speţnaz se regăsesc şi în serviciile secrete, ceea ce nu este cazul altor ţări. De asemenea, numeroase sarcini ale FBI în Statele Unite ţin de responsabilitatea FSB în Rusia, notează expertul francez.

În al doilea rând, şi poate cel mai important, eficienţa este asigurată de soliditatea legăturii dintre omul aflat în fruntea ţării şi serviciile secrete. „În opinia mea, eficienţa unui serviciu depinde de ordinele şi latitudinea de iniţiativă care îi sunt date prin autoritatea politică supremă“, spune Alain Rodier, scoţând în evidenţă trecutul actualului lider de la Kremlin.

Puşi în slujba politicii

Fost membru al KGB cu misiuni de contraspionaj la Dresda, în fosta Germanie de Est (1985-1990), şi director al FSB (1998-1999), Vladimir Putin a mizat pe structurile din care provine în vederea atingerii scopurilor sale politice şi geopolitice. „El utilizează serviciile la randamentul lor maxim, dar, mai ales, le ascultă“, remarcă Rodier.

Ajuns la putere într-un stat în devenire, Putin s-a văzut nevoit să conducă cu ajutorul unor elemente bine cunoscute lui, constată în aceeaşi notă Jacques Baud, un analist elveţian specializat în spionaj şi terorism. „Nu este o surpriză că serviciile secrete au o importanţă atât de mare în Rusia. Este lumea pe care (Putin, n. red.) o cunoaşte, lumea în care are încredere“, afirmă Baud.

În schimb, Donald Trump şi-a început mandatul de preşedinte al Statelor Unite cu un război deschis cu serviciile secrete, ceea ce afectează mult calitatea guvernării. „Ele nu au timp să se ocupe de informaţii, pentru că prima lor preocupare este lupta politică internă“, explică expertul francez.

În ceea ce priveşte Europa, ea „pare un pic pierdută“ pe acest tărâm, întrucât Bruxelles-ul „nu mai apără interesele sale, ci mari idei“, adaugă el.

Prin urmare, cu o delimitare clară a atribuţilor şi un lider care mizează pe ei, spionii ruşi au un mediu mai favorabil pentru a acţiona în comparaţie cu colegi de-ai lor din alte ţări.

De fapt, niciun dosar greu nu a scăpat de relatări asupra implicării Kremlinului prin intermediul agenţilor secreţi. Dezvăluirile s-au înmulţit în ultimii ani, arătând o parte din jocul făcut de spioni în anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, în întreţinerea conflictului separatist armat din Donbass, în încurajarea unor referendumuri de autodeterminare, în deturnarea unor ţări în drumul lor către NATO, cum ar fi Muntenegru, în desfăşurarea unor alegeri parlamentare sau prezidenţiale, cu Statele Unite în frunte etc. Serghei Kisliak, fostul ambasador al Rusiei în Statele Unite, a fost descris în presa americană ca un recrutor de agenţi secreţi pentru SVR.

„Putin şi întreaga sa administraţie, inclusiv serviciile secrete, apără interesele Rusiei şi nu mari idei umaniste. Prin urmare, trebuie să supraveghem serviciile secrete ruse. Este o misiune clasică de contraspionaj. În mare, nu trebuie să avem niciodată încredere în nimeni. Este trist, dar nu trăim într-o lume de ursuleţi de pluş, ci de prădători“, conchide Alain Rodier.

Rusia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite