Minorii români, sprijiniţi de italieni pentru o viaţă mai bună

La Torino există o comunitate care se ocupă de îngrijirea minorilor străini adunaţi de pe stradă de către poliţie. Este o casă închisă şi strict supravegheată căreia i-au trecut

La Torino există o comunitate care se ocupă de îngrijirea minorilor străini adunaţi de pe stradă de către poliţie. Este o casă închisă şi strict supravegheată căreia i-au trecut pragul din 2003, de când a fost înfiinţată, 525 de copii străini, dintre care 178 de naţionalitate română. Numai din 2006 şi până azi au fost aduşi aici 55 de copiii, dintre care 23 de băieţi şi 32 de fete cu vârste cuprinse între 10 şi 17 ani.

Această comunitate (să o numim "casa K"), a fost înfiinţată din necesitatea unei structuri unde copiii în dificultate să locuiască temporar până la clarificarea situaţiei lor din punct de vedere legal. S-a urmărit încă de la început un proces de reeducare a acestor copii cu scopul de a îi integra în societate şi de a îi determina să renunţe la viaţa pe care o aveau până atunci.

Copiii sunt găsiţi pe stradă în diferite situaţii: cei mai mulţi sunt abandonaţi în voia sorţii, alţii sunt prinşi la furat. Există alte cazuri când copii sunt maltrataţi sau fug de acasă. Sunt adunate de pe stradă fetele care se prostituează. Unele dintre acestea îşi denunţă singure exploatatorii.

Maurizio Tartarini, 56 de ani, psihologul "casei K", ne povesteşte că fetele care au fost constrânse să se prostitueze beneficiază aici de protecţie maximă faţă de "peştii" lor care ar veni să le recupereze, dacă ar afla unde sunt. "Proxeneţii au schimbat însă tactica în ultimii ani. Dacă înainte foloseau forţa pentru a le trimite pe stradă, acum le fac cadouri scumpe şi le creează o viaţă plină de lux. Drept urmare, ele nu îl mai văd pe proxenet ca pe un răufăcător, ci ca pe logodnicul lor. Aşa că a devenit foarte dificil să se răscoale împotriva celor care le exploatează".

După o perioadă de 40 de zile petrecute în această casă, o parte dintre copiii români sunt trimişi în alte comunităţi specializate, alţii sunt încredinţaţi părinţilor sau rudelor care se află în Italia. 17% este însă procentul celor care fug când prind ocazia.

"Minorii pot fi trimişi în ţară, dar doar dacă ei o cer. Până acum avem doar un singur caz al unui copil român pe care l-am însoţit în ţara de origine".

Ţiganii sunt cel mai greu de stăpânit. "Copiii rromi sunt dificil de controlat. Sunt prinşi cel mai des la furat şi nu vor să se supună regulilor, să se schimbe. Ei fug cu prima ocazie şi reiau totul de la capăt", continuă psihologul.

"În ultimii trei ani am reuşit să convingem în proporţie de 60% minorii care ne-au trecut pragul să urmeze o cale pozitivă. La început reuşeam doar în proporţie de 30%. Pentru noi reprezintă o mare satisfacţie, deoarece nu este uşor de făcut acest lucru în doar 40 de zile" declară Tartarini.

Se pun mari speranţe în acordul semnat luni la Roma între România şi Italia în privinţa protecţiei minorilor neînsoţiţi de pe teritoriul statului italian şi trimiterea lor în ţară. Acordul similar semnat între Albania şi Italia a diminuat drastic numărul minorilor de origine albaneză neînsoţiţi în Peninsulă.