Chiar dacă naţiunea kurdă este dispersată în mai multe state, în speţă Iran, Turcia, Irak şi Siria, iar posibilitatea unificării regiunilor locuite de aceştia în ţările respective este scăzută, referendumul privind independenţa Kurdistanului Irakian ridică diverse probleme la nivel regional ca urmare a poziţiilor potrivnice ale actorilor statali din zonă.

Irakul este principalul stat ale cărui autorităţi se arată profund indignate de voinţa kurzilor de a fi independenţi de Bagdad. Atât premierul irakian, Haidar al-Abadi, cât şi alţi oficiali de la Bagdad au calificat această mişcare drept neconstituţională şi au îndemnat Erbilul să anuleze votul.

De asemenea, răspunsul pe linie „hard” din partea Bagdadului s-a bazat pe interzicerea zborurilor în şi dinspre regiunea kurdă, dar şi pe închiderea graniţelor terestre.

Iranul, un actor influent asupra Orientului Mijlociu implicat în lupta contra Daesh coalizează din ce în ce mai mult cu autorităţile centrale irakiene pentru a descuraja tendinţele kurzilor din regiune, derulând exerciţii militare şi menţinând canale de comunicare strânse. Turcia pe de altă parte este la fel de potrivnică tendinţelor populaţiei kurde irakiene de la graniţele sale, în contextul în care Ankara se confruntă de decenii întregi cu o insurgenţă kurdă în sud-estul ţării. Erdogan s-a alăturat măsurilor de îngrădire a kurzilor, permiţând armatei irakiene să staţioneze pe teritoriul turc la graniţa cu nordul Irakului. De asemenea, Teheranul şi Ankara reafirmă în tandem opoziţia faţă de referendumul kurzilor şi statuează cooperarea în vederea abordării problematicii. Siria, prin vocea ministrului de externe Walid al-Moualem, a arătat că se opune „oricărei proceduri de fragmentare a Irakului”, asta deşi kurzii din Siria au jucat şi ei un rol important în lupta contra Daesh.

La rândul său, Israelul a primit cu deschidere rezultatul votului spre rejecţia celorlalte entităţi statale, chiar şi a SUA care, în mod declarativ, afirmă că tendinţa independenţei kurde distrage atenţia de la lupta contra terorismului. Atât Iran, cât şi Turcia au criticat poziţia Israelului, chiar acuzându-l că este în spatele acestei evoluţii şi că ar servi intereselor sale în regiune.

Apare în discuţie şi viabilitatea statului kurd din punct de vedere al organizării sale. Puterea este deţinută în mare parte de Massoud Barzani, liderul regiunii autonome care, prin rude apropiate menţine controlul asupra unor posturi cheie în administraţia de la Erbil. De asemenea, companiile din regiunea kurdă aparţin într-un fel sau altul, braţului influent al ui Barzani. Se pune astfel întrebarea: Poate exista democraţie şi o dezvoltare politică armonioasa într-un nou stat kurd?

Opoziţia politică a lui Barzani din regiunea pe care o administrează, reprezentată de mai multe partide politice ridică semne de întrebare asupra fermităţii cu care politicienii şi suporterii lor cetăţeni susţin pe deplin o independenţă a Kurdistanului Irakian în actualele condiţii tensionate.

Totodată, extrem de important este şi factorul influenţei puterilor importante la nivel regional asupra Kurdistanului. Iranul nu va accepta o regiune kurdă independentă şi favorabilă intereselor israelo-americane la graniţele sale. Turcia va avea din nou un cuvânt de spus în ceea ce priveşte afacerile cu petrolul de care Erbilul este dependent pentru a-şi alimenta bugetul, dat fiind că accesul către piaţa energetică este reprezentat de conductele care tranzitează statul turc.

Dată fiind importanţa zonei Kirkuk, actual ocupată de forţe kurde, o locaţie bogată în petrol şi gaze, sursă signifiantă pentru oricare administraţie ce exercită control asupra sa, Bagdadul şi Erbilul vor avea un alt subiect de dispută.

În aceste condiţii, posibilele evoluţii din regiune pot fi următoarele:

  • Iranul să exploateze chestiunea kurdă în propria-i favoare şi să acţioneze împreună cu guvernul central irakian pentru a îngrădi şi mai mult Erbilul. Acţiunile pot consta atât în descurajare militară, cât şi presiuni economice.
     
  • Turcia, Iran şi Irak să instituie o blocadă a teritoriului care să slăbească din punct de vedere economic regiunea kurdă, ajungându-se în stadiul în care nu s-ar mai putea vinde hidrocarburile de care kurzii dispun, iar regiunea să nu mai fie tranzitată în scop comercial.
     
  • Rezultatul referendumului şi situaţia politică din Regiunea Kurdistan, caracterizată şi de opoziţia unor partide (Mişcarea pentru Schimbare/Gorran, Grupul Islamic din Kurdistan sau Uniunea Patriotică Kurdă), la adresa administraţiei Barzani să ducă la îngheţarea, cel puţin de moment, a dezideratului statalităţii kurde şi implicarea în negocieri cuprinzătoare cu Bagdadul. Guvernul central irakian ar putea să se folosească de respectivele facţiuni politice în manieră exploatatoare pentru a exercita presiuni asupra administraţiei de la Erbil condusă de Barzani.
     
  • Recunoaşerea ca stat a Kurdistanului Irakian rămâne o problemă întrucât oficialii de la Erbil nu au demarat negocieri prealabile pentru a asigura acest atribut. Pe cale de consecinţă, referendumul, care din start nu are caracter obligatoriu, nu va face decât să fie un punct mort pentru cetăţenii care şi-au pus speranţa în rezultatul acestuia. Acest lucru ar putea stârni neplăceri, care exploatate de actorii potrivnici independenţei, vor face ca statalitatea kurdă să rămână la stadiul de idee.
     
  • Demersurile pentru recunoaştere a independenţei să fie începute, mai ales în raporturile cu Israelul. Tel-Aviv-ul, singurul suporter, în mod deschis, al kurzilor ar putea fi primul stat care să ofere recunoaşterea teritoriului kurd.
     
  • Bagdadul şi Erbilul reuşesc să ajungă la un consens şi alcătuiesc noi prevederi constituţionale prin care ambele entităţi vor administra statul irakian creându-se avantaje reciproce care, într-un final, să fie favorabile şi ţărilor vecine, Turcia şi Iran.
     
  • Pot izbucni confruntări între Bagdad şi Erbil pe seama controlului asupra regiunii Kirkuk, de o însemnătate mare din punct de vedere economic pentru oricine o controlează, acest lucru creând condiţiile unei lupte îndelungate care poate să afecteze toată zona irakiană.
     
  • Pe fondul succeselor militare ale kurzilor din Siria este posibil să se nască un deziderat al alipirii regiunii Rojava (nord-estul Siriei) la Kurdistanul Irakian, fapt ce ar complica situaţia în regiune prin reacţii diverse ale Ankarei şi Teheranului, mai ales, dar şi ale guvernului sirian, care doreşte propria-i unitatea teritorială.

Articol semnat de Andrei ROŞCA