INFOGRAFIE Iranul şi Arabia Saudită se luptă prin interpuşi
0Yemenul a devenit un nou front în lupta pentru supremaţie dintre Riad şi Teheran. Cele două rivale regionale sprijină tabere rivale şi în Siria, Liban şi Irak
O coaliţie de zece state, coordonată de Arabia Saudită, a efectuat în ultimele zile sute de raiduri aeriene împotriva insurgenţilor din Yemen şi pregăteşte o invazie terestră pentru apărarea preşedintelui yemenit Abdrabbuh Mansour Hadi, în timp ce Iranul a cerut oprirea bombardamentelor.
Alunecarea Yemenului spre război civil a făcut ca această ţară să devină linia întâi în conflictul dintre Arabia Saudita, sunită şi Iranul şiit, pe care Riadul îl acuză că alimentează conflictele din regiune.
Criza riscă acum să devină un război prin interpuşi, în condiţiile în care Iranul ajută miliţiile huthi, parte din minoritatea şiită ce acoperă circa o treime din populaţie, iar Arabia Saudită şi celelalte monarhii musulmane sunite din regiune îl sprijină turpele guvernamentale ale preşedintele Yemenului, Abd-Rabbu Mansour Hadi.
Luptele au dus la un adevărat război civil în cea mai săracă ţară din Peninsula Arabă, Yemenul fiind deja în haos din cauza unei mişcări secesioniste în creştere în sud şi a unei campanii SUA de atacuri cu drone împotriva al Qaida în est.
Se naşte „Marea armată arabă“
Şefii de stat din ţările Ligii Arabe, reuniţi duminică la Cairo, au convenit asupra constituirii unei forţe militare commune.
Aceasta va trebui să conducă „intervenţii militare rapide“ pentru a face faţă ameninţărilor la adresa securităţii cu care s-ar putea confrunta ţările arabe, iar misiunea principală va fi lupta împotriva „grupărilor teroriste“, a anunţat gazda summitului, preşedintele Abdel Fattah al-Sissi.
Alte detalii despre această forţă şi obiectivele ei precise urmează să fie clarificate în cel mult o lună.
Arabia Saudita a initiat atacuri aeriene impotriva Yemenului de teamă că această ţară va deveni un cap de pod al unei posibile dominaţii iraniene, in Orientul Mijlociu
Odata cu conflictul sirian, puterile regionale se afla intr-o continua competitie pentru suprematie susţine Frederic Wehrey, de la Institutul Carnegie care precizează că, din anii ’60 încoace, nu s-a mai văzut o situaţie în care atâtea state arabe să fie angajate în atât de multe războaie.
Semnalul transmis de saudiţi prin intervenţia din Yemen este că nu mai tolerează expansiunea iraniană şi nici nu mai contează pe Statele Unite să o stopeze, subliniază Wehrey. Yemenul ar putea fi doar începutul acestei contra-ofensive. Mustafa Alani, expert în regiune, crede că eforturile SUA pentru a ajunge la o întelegere cu Iranul, în privinţa programului nuclear au antrenat ascensiunea Teheranului, arătând că problema iraniană nu este bomba atomica, ci „întregul comportament care echivalează cu o bombă atomică”.
Saudiţii mai spun că există şi riscul ca avansurile şiite în sudul Yemenului să-i arunce pe suniţi, în braţele grupării Al Qaida, care controlează o mare parte din ţară.
„The Independent“ scrie că loviturile aeriene ale Arabiei Saudite în Yemen „alimentează focul din Golf”, iar “intervenţia arabă poate inflama diviziunile dintre sunniţi şi şiiţi, asigurând o victorie a Statului Islamic în Siria, Irak şi Libia.
SUA, când cu Iranul. Când împotriva lui
New York Times se remarcă „metoda ambiguizării în Orientul Mijlociu în stil Obama”: “Armata americană se luptă într-o alianţă tacită cu apropiaţi ai Iranului în Irak, deşi sprijină o campanie împotriva forţelor aliate Teheranului în Yemen. SUA s-au angajat formal să schimbe regimul în Siria, dar intervin împotriva inamicilor islamişti ai regimului. Aliaţii noştri oficial sunt încă Israelul şi Arabia Saudită, dar suntem prea preocupaţi să ni-i îndepărtăm prin forţarea unei detensionări în relaţia cu Iranul. Să nu mai menţionăm Libia sau Al-Qaida, pentru că vom spori confuzia”, mai adaugă New York Times.
Punct important pe ruta petrolul
Chiar dacă Yemenul produce la fel de puţin petrol ca Danemarca, totuşi, e una dintre cele mai importante verigi în lanţul comerţului cu ţiţei. Yemen-ul împarte graniţa cu Arabia Saudită, cel mai mare producător de petrol din lume. Mai important, e plasat pe una dintre cele mai importante rute de transport naval.
În sudul ţării, prin strâmtoarea Bab El-Mandeb trece petrolul extras din Golful Persic şi trimis către Occident. Această strâmtoare face legătura cu Marea Roşie, de unde, prin Canalul Suez, navele ajung în marea Mediterana. Nu doar petroliştii atârnă de stabilitatea strâmtorii, ci şi restul industriilor - prin Bab El-Mandeb trece mare parte din traficul naval al lumii, practic uneşte Europa de Asia, în mod special de China.
În cel mai îngust loc, strâmtoarea are doar 23 de kilometri. Dacă se închide traficul, petrolierele şi restul vapoarelor trebuie să găsească o alternativă. Iar singura ar fi să ocolească toată Africa prin sudul continentului.
Însă marea problemă sunt banii şi timpul. Dacă cea mai directă cale se închide, ocolirea umflă costurile. Spre exemplu, un tanc petrolier cu ruta Arabia Saudită - Statele Unite are de mers 4.500 de kilometri în plus dacă alege ruta prin sudul Africii. Conducerea militară a SUA dă însă asigurări că nu va tolera un astfel de scenariu., scrie The New York Times.