Revoluţiile din Regatul Unit: austeritate, politicieni noi, reevaluarea UE - interviu FP cu istoricul Tom Gallagher

Discuţie cu istoricul britanic Tom Gallagher despre provocările inconfortabilei coaliţii de guvernământ de la Londra. Dincolo de atitudinile diferite ale conservatorilor şi liberal-democraţilor faţă de gradul de integrare europeană a Marii Britanii, slăbiciunile economice ameninţă angajamentele internaţionale britanice mai largi.

FP Romania: Laburiştii au plecat, au venit Conservatorii şi Liberal-Democraţii. Vor putea aceste partide atât de diferite - unul eurofob, celălalt eurocentrist - să guverneze eficient? Pare o coaliţie destul de disfuncţională.

Tom Gallagher: În cazul în care coaliţia se prăbuşeşte, ca urmare a unor dezacorduri politice profunde, mă îndoiesc că problemele europene vor fi cauza. Atât Cameron, cât şi Clegg pot vedea cum problemele europene au destabilizat politica internă a unor state importante precum Germania, unde Merkel şi-a pierdut o mare parte din credibilitate pentru că s-a implicat adânc în criza euro. Pe durata campaniei electorale, Clegg a fost foarte ambiguu în chestiunile europene şi chiar a încercat să pretindă că sprijinul său puternic pentru intrarea Marii Britanii în zona euro a fost exagerat. El ştie că formula europeană de management economic, taxe mari şi multe regularizări, este una profund nepopulară printre unii suporterii liberali şi e posibil să fi contribuit la pierderea de locuri în parlament. Conservatorii au promis organizarea unui referendum pentru fiecare transfer nou de putere către Bruxelles, iar lui Clegg îi va fi greu să refuze, dată fiind imaginea liberalilor, de partid dedicat unui număr cât mai mare de consultări.

Viziunea potrivit căreia decizia Marii Britanii de a rămâne în afara zonei euro a fost una constructivă, întrucât a redus presiunea cu care s-a confruntat Uniunea Monetară, a devenit tot mai credibilă. Acum este evident că eurofili precum Nick Clegg nu şi-au închipuit cât de dificilă va fi stabilizarea financiară şi convergenţa economică în zona euro; la fel cum nu au făcut-o nici alţi susţinători ai Uniunii Monetare, pentru care acesta era, în primul rând,  un proiect ideologic. Cred că putem anticipa o perioadă de tăcere din partea sa referitor la această temă, pe măsură ce se va concentra asupra implementării unor politici interne liberale, mai populare.

Cât de puternică mai este economia Marii Britanii?

Gordon Brown a fost premierul economic virtual vreme de 13 ani, încurajând un capitalism dereglementat, cu precădere în sectorul financiar. A adus astfel sume importante din colectarea de taxe, care au permis laburiştilor să finanţeze un imperiu birocratic imens, ce administra adesea ineficient averea statului. Brown s-a bucurat de un anumit succes pretinzând că intervenţia sa promptă privind naţionalizarea parţială a băncilor aflate în faliment a salvat nu doar economia britanică, ci şi pe cea occidentală, de la o posibilă prăbuşire, la sfârşitul anului 2008. Însă eşecul său în a conduce finanţele statului cu prudenţă, împreună cu încurajarea laburiştilor către o febră a cheltuielilor, care se traduce astăzi prin milioane de cetăţeni care au acumulat datorii personale uriaşe, au contribuit la o criză economică poate mai gravă decât cea din anii '30.

Aşadar, cele mai grave greşeli care au dus la slăbirea ţării sunt relativ recente. Dar, cel puţin, majoritatea britanicilor par a fi pregătiţi să îndure o perioadă de austeritate, cu speranţa că se va reveni la condiţiile normale de trai, ceea ce nu este cazul în majoritatea statelor mari din Vestul Europei.

Ce urmează? Imensul deficit britanic va restrânge angajamentele strategice internaţionale ale Marii Britanii?

Cred că trebuie acordată o prioritate mult mai mare îmbunătăţirii calităţii actului de guvernare în Marea Britanie; politizarea serviciilor publice în favoarea unei agende a echităţii de care au beneficiat grupuri mici, în vreme ce ascensiunea clasei muncitoare a fost stopată, trebuie schimbată. O clasă politică strâns unită, având legături incestuoase cu mass-media, reprezintă un obstacol în calea reînnoirii. Partidul Laburist este dominat, în prezent, de politicieni de carieră care fie au fost activi full-time în politică încă de la o vârstă fragedă, fie au un background în administraţia centrală sau locală şi nicio legătură cu cetăţenii de rând. Conservatorii au o mai mare varietate socială, mulţi dintre parlamentarii săi provin din rândul minorităţilor etnice ori sexuale şi dintr-o arie largă de profesii. Dar oamenii talentaţi şi cu simţ civic sunt din ce în ce mai puţin atraşi spre politică. Şi atâta timp cât situaţia nu se va schimba, este foarte probabil să apară erori grave în relaţiile internaţionale.

Opinia generală sugerează că intervenţia Marii Britanii în Irak şi Afganistan a fost prost planuită de impulsivul Tony Blair, care e posibil să fi avut instincte bune, dar care a ajuns în funcţie cu o cunoştere superficială a istoriei şi a relaţiilor internaţionale. Există o dorinţă larg răspândită a unor state de a fi repatriate din Bruxelles, pentru că UE este văzută ca o entitate disfuncţională, a cărei acumulare de mari puteri, începând cu Tratatul de la Maastricht, din 1992, a coincis cu o eclipsare graduală a Europei pe scena mondială. Dar nu există o dorinţă larg răspândită ca Marea Britanie să devină o “Elveţie Mare”. Ascensiunea unor noi state autoritare care ar putea forma, în curând, o alianţă mai unită decât este NATO în momentul de faţă presupune ca Marea Britanie să joace un rol vigilent şi constructiv în Europa şi în alte părţi ale lumii, unde are interese legitime şi poate reprezenta o forţă moderatoare.


Tom Gallagher a predat ştiinţe politice la Bradford University, în Marea Britanie, pentru mulţi ani. O versiune complet revăzută a cărţii sale, Romania and the European Union: How the Weak Vanquished the Strong (Manchester University Press, 2009) va fi publicată în luna noiembrie, la Editura All. A mai publicat recent The Illusion of Freedom: Scotland Under Nationalism.

Fragment dintr-un amplu interviu FP România cu istoricul Tom Gallagher. Celelalte părţi vor apărea în ediţia FP România din luna iulie şi în Dilema veche.