Top 100 FP România/ 2013. Categoria Media - oameni care mişcă în bine media românească

Cu toată involuţia mediilor, nu este totul pierdut în mass-media din România. Avem valori, avem echipe. Chiar şi publicitate de calitate.

#

• Fragment din Lista 100 de nume şi idei care mişcă România/ 2013, inclusă în ediţia FP România nr. 38 (ianuarie/ februarie 2014). 
• Cele 100 de nume şi idei provin din Politică/ Administraţie, Relaţii Internaţionale & Armată, Economie & Afaceri, Angajament Social, Educaţie & Formare, Ştiinţă & Inovaţie, Cultură, Media plus Idei & Proiecte, Cariere & Debuturi remarcabile. 

Oana Sandu

Jurnalistă 

Pentru culegerea de poveşti din ţară. 

Juriul concursului Superscrieri, organizat de Fundaţia Friends For Friends, i-a acordat anul trecut jurnalistei Oanei Sandu premiul „Superscrierea Anului” pentru reportajul „Echilibru” publicat în Decât o Revistă. Scena mulţumirilor, de la microfon: „Mă bucur că Echilibru, cel mai greu şi frumos reportaj la care am lucrat în cei opt ani de presă, a primit premiul Superscrierea Anului. (...) Mulţumesc oamenilor care au încredere în mine ca reporter – în special colegilor mei de la Decât o Revistă, unde credem cu toţii că poveştile documentate bine şi scrise cu grijă pot schimba mici părţi din lumea mare în care trăim. Şi celor care premiază reporteri.” (Pentru a înţelege mai bine despre ce este vorba, citiţi fiecare Decât o Revistă, poate cea mai bine făcută, editorial şi managerial, publicaţie tipărită din România – cu atât mai mult cu cât este independentă.) 

Sorana Stănescu

Jurnalistă 

Pentru relatări de mare calitate. 

Jurnalista Sorana Stănescu a primit anul trecut premiul Reporting Europe pentru articolul „Cheap and Far from Free”, publicat în New Statesman şi Balkan Insight. (Reporting Europe Prize, în valoare de 500 de lire sterline, onorează excelenţa în relatarea critică asupra integrării europene. Premiul este gestionat de cea mai mare asociaţie de studii europene din lume – care mulţumeşte astfel jurnaliştilor pentru ajutorul dat membrilor în munca lor.) Articolul premiat descrie greutăţile aflate în faţa muncitorilor care vin din România şi Bulgaria în Marea Britanie şi cum restricţiile de pe piaţa britanică a muncii îi lasă pe mulţi dintre aceştia neplătiţi şi îi fac vulnerabili la exploatare. După presa română, Sorana Stănescu a lucrat şi pentru programul de investigaţii Panorama al BBC – iar în 2012 a câştigat Balkan Fellowship for Journalistic Excellence. Bravos! 

Echipa RISE Project

Jurnalişti 

Pentru anchete (altfel inexistente). 

Echipa RISE Project realizează investigaţii pe care nu le mai face nimeni în presa din România. (Din varii motive, de la absenţa timpului necesar la reducerea la tăcere de către sponsori.) Anul trecut, RISE Project publica, de pildă, lista celor plătiţi de Roşia Montană Gold Corporation: „În 2013, unii au protestat, alţii au încasat. Cei care au câştigat efectiv bani din afacerea Roşia Montană au fost politicieni influenţi, afacerişti controversaţi, academicieni cunoscuţi şi toate televiziunile importante din ţară.” Sau, dezvăluire tot de anul trecut: „Victor Ponta a lucrat pentru Dorin Cocoş. În calitate de avocat, actualul prim-ministru al României a prestat servicii juridice pentru familia Elenei Udrea, începând din perioada în care aceasta era şefa Cancelariei Prezidenţiale.” Tehnic, RISE Project este o comunitate de jurnalişti, programatori şi activişti – şi o asociaţie care are nevoie de donaţii pentru a-şi face munca. „Investigăm crima organizată şi corupţia care afectează România şi ţările din regiune. RISE Project dezvăluie conexiuni ascunse dintre organizaţii criminale, politicieni şi afacerişti – folosind tehnici avansate de investigaţie şi tehnologii de analiza informaţiilor. Obţinem documente din zone offshore şi analizăm volume mari de informaţie. Apoi, creăm baze de date şi punem cap la cap puzzle-ul pe care ei vor să-l ascundă.” Din echipă fac parte: Paul Radu (director), Mihai Munteanu, Daniel Bojin, Romana Puiuleţ, Cristi Ciupercă, Andrei Ciurcanu, Laura Ranca, Matt Sarnecki, Raluca Dan, Ionuţ Stănescu, Victor Ilie, Mihai Pogan, Radu Ţuţuianu, Iurie Sănduţă, Mihai Dină – potrivit CV-rilor, fiecare este o figură. 

de notat 

• Primăvara trecută izbucnea mega-scandalul Offshore Leaks, despre averile ascunse în paradisuri fiscale. La nivel global, investigaţiile au fost coordonate de Consorţiul Internaţional pentru Jurnalism de Investigaţie; pe plan local, partener al prelucrării datelor a fost Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie (CRJI), reprezentat de Ştefan Cândea.  

Alina Matiş şi Florin Negruţiu

Jurnalişti 

Într-un bilanţ al anului 2013 realizat de Dilema veche, pe care l-am mai folosit aici, Ioana Avădani, directoare executivă a Centrului pentru Jurnalism Independent, identifica doi „jurnalişti ai anului”: „Alina Matiş şi Florin Negruţiu, de la Gândul, care, în cadrul Burselor Rosalynn Carter pentru jurnalism pe probleme de sănătate mintală, au investigat un mister: cum se face că, dintre toate ţările lumii, numai România nu are nici un caz de stres post-traumatic (PTSD) la militarii din teatrele de operaţiuni? (...) Seria lor de materiale a primit numele generic de Sindromul NU. (sindromulnu.gandul.info). Atât de tare s-a auzit NU-ul acesta, că a pătruns pînă la cei pe care MApN vrea să îi facă uitaţi. La nici câteva zile, Alina şi Florin au fost contactaţi de foşti militari care suferă de PTSD. (...) Cazul descoperit de ei a fost preluat de multe canale mediatice, subiectul a devenit temă de comentarii (cred că acesta e un soi de apogeu în viaţa oricărui subiect de presă...). Să rezum: folosind jurnalismul <<serios>>, Alina şi Florin au pus un subiect legat de sănătatea mintală şi răspunderea autorităţilor pe agenda publică. O zi-două, cât durează miracolele la noi.” 

de notat 

• Cristina Guseth, directoare Freedom House, în aceeaşi ediţie a Dilemei: „Cea mai bună pentru mine rămâne tot Sorina Matei. În opinia mea, ea este jurnalista care ştie cel mai bine şi mai documentat ce spune.”

de urmărit

• Emisiunile de anchete ale Antenei 3 şi ale ProTv. 

Corespondenţii români în străinătate 

Pentru eforturile pe care le presupun corespondenţele din locuri turbulente – mai ales cu plecare din România. 

Că a fost vorba de neaşteptatele revolte din Istanbul sau de distrugătorul război din Siria, o mână de jurnalişti români s-au străduit să ajungă pe aceste fronturi – unii chiar pe speze proprii. Expoziţia „Taksim rezistă” a adunat anul trecut o serie de fotografii făcute de jurnaliştii români care au stat zile întregi printre protestatarii din Istanbul: Thomas Câmpean (fotojurnalist), Laurenţiu Diaconu-Colintineanu (jurnalist la RFI), Vadim Ghirda (fotojurnalist), Ştefan Mako (reporter la Casa Jurnalistului), Mihai Mateaş (jurnalist), Ovidiu Micsik (fotojurnalist), Ioana Moldovan (fotojurnalist), Andrei Pungovschi (fotojurnalist), Mihai Stoica (fotojurnalist), Ovidiu Vanghele (reporter şi editor la Centrul de Investigaţii Media).

Şi o notă de mână, a lui Andrei Pungovschi, publicată în Dilema: „Cu casca pe cap şi bocanci în picioare, am peste doi metri. Plus o mască de gaze, un aparat la gât şi nişte obiective atârnate de curea. S-ar putea spune că nu trec foarte uşor neobservat. Motiv pentru care, în ultimele două săptămâni, mi s-a întâmplat ades în zona Taksim să mă oprească protestatari care voiau să afle ce caut acolo. După ce citeau legitimaţia mea de la Decât o Revistă, urma, invariabil, aceeaşi întrebare: <<Ce scrie ziarul tău despre noi?>> Sunt freelancer. Ziarul meu, din păcate, nu există, la fel cum nu prea există nici aplecare către subiectele externe în publicaţiile româneşti. Am renunţat de ceva vreme să mai judec relevanţa materialelor pe care le fac în funcţie de interesul editorilor români. (...) Fotografiile pe care le-am făcut aici nu sunt grozave, dar sunt importante. Pentru oamenii din piaţă, care de două săptămâni participă la unul dintre cele mai civilizate proteste pe care le-am văzut vreodată şi care încearcă să-şi facă vocea auzită. Cu atât mai mult cu cât vorbim de o ţară unde televiziunea de stat difuzează documentare despre pinguini, în timpul luptelor de stradă.”  

de notat 

• La rândul lor, Simina Guga şi Vlad Petri au trecut în Siria pe cont propriu, din interes profesional. Scurt fragment dintr-un lung reportaj („Siria nu mai există. Noi, sirienii, nu mai avem unde să ne întoarcem.”) publicat de cei doi pe platforma Critic Atac: „Am deschis ochii şi am văzut câteva femei care dormeau pe jos în jurul meu. Am ieşit în curte, unde avioanele şi motoarele maşinilor se auzeau şi mai tare. Toată lumea dormea. Eram în Siria, probabil cea mai devastată ţară din lume la acest moment şi locul în care doar puţini oameni îşi mai doresc să se trezească în iulie 2013. După doi ani şi patru luni de război, aici nu mai este nimic. Oraşe distruse, oameni disperaţi, soldaţi peste tot, zgomotul războiului în fiecare minut.” 

Echipa Dilema veche

Jurnalişti 

Pentru mersul împotriva casandrelor presei tipărite. 

Anul trecut, săptămânalul Dilema veche – revista cu probabil cel mai fain public din România, dat fiind că plăteşte pentru a o citi online – a sărit uşurel de 20 de ani. Prilej pentru redactorul-şef, Mircea Vasilescu, să-şi amintească: „Primul număr al Dilemei a avut drept temă <<Catastrofa>>. Sau, mai exact, <<Catastrofa la români>>. Căci, la multe dintre temele de atunci sau de mai târziu, adăugam <<...la români>>, chiar dacă nu apărea în titlul pus pe prima pagină. Atunci, la primul număr, în jurul nostru pluteau tot felul de declamări, pe tonuri dramatice, despre <<catastrofa>> în care se găsea ţărişoara – alegerile fuseseră câştigate iar de <<neocomunişti>>, eram <<ultima ţară din Europa>>, <<departe de lumea civilizată>>, economia mergea prost, cultura era muribundă, poporul n-avea spirit civic (doar de-aia votase <<catastrofal>>!), pe deasupra mai era şi <<minţit cu televizorul>>. Într-un asemenea context, un grup de oameni suspect de binedispuşi şi-a permis să ia un pic în răspăr obsesia momentului şi a ieşit un fel de dosar în care <<catastrofa>> părea, totuşi, suportabilă. Cam aşa îmi amintesc eu, pe scurt, atmosfera în care, în ianuarie 1993, a apărut primul număr din Dilema. (...) Grupul nu mai e cel din 1993, dar buna dispoziţie s-a transmis.”

de urmărit 

• Ediţiile BIZ confecţionate în străinătate. Marta Uşurelu, redactoare-şefă, despre una dintre aceste ediţii: „Echipa Biz şi-a mutat <<cartierul general>>, timp de o săptămână, în New York şi în Silicon Valley, unde au avut loc mai bine de 50 de întâlniri şi şedinţe foto cu antreprenori şi manageri români, executivi ai companiilor americane sau artişti români care se bucură de succes şi s-au stabilit peste Ocean. (...) Una dintre misiunile noastre a fost să aflăm când anume va lua sfârşit criza şi va începe perioada caracterizată prin creşteri exponenţiale.”
• Strania revistă Hollow by Barna Nemethi. 

Casa jurnalistului, Dela0 

Jurnalişti 

Pentru libertatea presei pe care o fac. 

Că transmit din mijocul protestatarilor din Bucureşti sau din Kiev, că scriu despre fracking sau mediere în cazul violurilor, tinerii jurnalişti de la Casa Jurnalistului (Laura Ştefănuţ, Ştefan Mako, Vlad Odobescu, Vlad Ursulean, Radu Ciorniciuc, Liliana Simionescu şi ceilalţi) dau un suflu nou presei din România – prin pasiune liber exprimată. Casa Jurnalistului se descrie ca o comunitate de reporteri independenţi. („Am lucrat în presă o vreme, dar ne-am dat seama că-i un cuib de viespi şi am pornit pe cont propriu să facem jurnalism aşa cum am visat.”) Unii mai lucrează încă în presa cu rituri vechi. Toţi spun că, la Casa Jurnalistului, „facem jurnalism de adâncime, adică reportaje, investigaţii şi proiecte multimedia.” Doar un exemplu: vara trecută, Radu Ciorniciuc şi Ştefan Mako, împreună cu artistul vizual Sergiu Mihăescu şi cu directorul de creaţie Constantin Barbu, au lansat un proiect jurnalistic despre diversitatea religioasă din România. Mai precis, au căutat 30 de lideri ai unor culte care activează la noi în ţară şi i-au întrebat: „Ce este Dumnezeu?" Vedeţi ce a ieşit. 

Aceeaşi pornire, acelaşi talent (pe alocuri absolut) le au şi tinerii jurnalişti care au creat echipa Dela0.ro. Oana Dan, Vlad Stoicescu, apoi şi Iulian Andrei (cunoscut şi ca Andrei Crăciun) au produs seriale care ar trebui studiate la materia istoria recentă. Iată un promo: „La capătul unei jumătăţi de an de documentare, a mii de pagini de arhive consultate şi a sute de discuţii purtate cu diferiţi specialişti sau simpli cetăţeni, Dela0.ro a demarat, în colaborare cu ziarul Adevărul, o serie publicistică menită să arate cum au ajuns aici istoria românilor, politica, societatea şi ţara lor. Este un efort menit să predispună la reflecţie şi să propună, fie şi indirect, direcţii de dezvoltare. Aşadar: cum şi de ce? Reportaje, interviuri, analize, recursul la bibliotecă şi la arhive, totul.”

de urmărit 

• După gusturi, Webcultura.ro sau TheChronicle.ro. 

Moise Guran

Jurnalist

Anul trecut, Moise Guran a făcut un gest normal care a părut un super act de curaj: l-a încolţit cu întrebări pe şeful Guvernului, pe cazul RMGC, într-o emisiune a TVR. (Colegul de platou era cam crispat.) Domnul Guran are har pentru televiziune – şi chiar pentru emisiuni economice de televiziune! Iată de l-ar fi plasat în această listă un telespectator de-al său: „Pentru că a arătat că poţi face jurnalism economic de televiziune de calitate fără a cădea în senzaţionalism. Pentru înţelegerea vastă a fenomenului economic şi pentru calitatea analizelor efectuate.” (Vasile Iuga, PwC România)

de urmărit

• TVR, când îşi face treaba – cu Garantat 100%, cu Pofesioniştii, mai nou cu Exclusiv România, cu Academicienii. Şi cu interviurile realizate de Marius Constantinescu. 
• Andi Moisescu – pentru calitatea umorului. 

Renate Weber 

Eurodeputată 

Pentru idei de politici media. 

Comisia de libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a Parlamentului European adopta anul trecut raportul eurodeputatei Renate Weber (PNL) cu privire la libertatea mass-media din ţările UE. În susţinerea raportului său, doamna Weber a arătat că este nevoie de un mecanism de monitorizare şi raportare asupra respectării depline a libertăţii mass-media în ţările UE. În mod specific, raportul solicită elaborarea unor proceduri şi mecanisme pentru alegerea şi numirea managerilor din mass-media publice, consiliile de administraţie, consiliile mass-media şi conducerea organismelor de reglementare, având la bază transparenţa, meritele profesionale, experienţa incontestabilă şi care să asigure profesionalism, integritate şi independenţă, în detrimentul criteriilor politice şi partizane. Raportul mai solicită şi norme care să asigure rezolvarea situaţiilor de conflict de interese, de genul celor rezultate din întrepătrunderea funcţiilor politice cu cele de control asupra unor instituţii mass-media. Iar pentru evitarea unor conflicte de interese, raportul solicită norme care să asigure că proprietarii conglomeratelor media sunt întotdeauna cunoscuţi în mod public. Raportul mai solicită ca jurnaliştii să fie protejaţi împotriva presiunilor, intimidării, hărţuirii, ameninţărilor şi violenţei, subliniind importanţa asigurării independenţei jurnaliştilor, atât faţă de presiuni interne – din partea editorilor sau proprietarilor media, cât şi externe – din partea unor lobby-uri politice, economice sau a altor grupuri de interese. De aplicat. 

de notat 

• Jurnalistul Mihnea Măruţă, pe blogul său: „E nevoie de o conferinţă naţională a presei româneşti. Cine îşi asumă organizarea acestei întâlniri – persoană publică, ziar, televiziune, companie media sau agenţie de publicitate – va intra în istorie. E nevoie să se aşeze la aceeaşi masă toţi cei care decid în mass-media, pentru a salva ce se mai poate salva. S-a ajuns într-un punct în care atât finanţatorii, cât şi producătorii informaţiei de presă sunt disperaţi, iar această disperare se repercutează asupra întregii ţări. Fiecare încearcă să găsească soluţii pe cont propriu pentru a evita falimentul: de la tabloidizare la înregimentare, trecând prin inevitabilele concedieri şi scăderi de salarii. (...) Soluţia nu poate să fie decât comună, iar concurenţa să reînceapă ulterior, după un moment T zero, constând în stabilirea obiectivelor generale şi a metodelor de salvare. Pentru ca jurnalismul să mai trăiască, e nevoie de reglementarea şi de curăţirea pieţei. E nevoie de reguli, de pedepse şi de arbitraj, pentru a separa onestitatea de înşelăciune continuă. Numai aşa se poate reveni la speranţa profitului.”

Felix Tătaru 

Publicitar, Director GMP 

În numele tuturor colegilor care asigură calitatea pauzelor de publicitate. 

Felix Tătaru, Senior Vice President al International Advertising Association, adică la nivel global, a primit anul trecut distincţia de IAA Champion, pentru „leadership, viziune, devotamentul pentru excelenţă în comunicare şi contribuţia la dezvoltarea globală a IAA". Distincţia i-a fost înmânată la Londra în cadrul Galei Aniversare a 75 de ani de la înfiinţarea IAA. Distincţiile de acest tip au fost nominale şi au vizat recunoaşterea eforturilor individuale în promovarea excelenţei în comunicare. La numai 40 de ani, Felix Tătaru era cel mai tânăr membru care a primit respectiva recunoaştere din partea asociaţiei globale a breslei sale. Wow!

de notat 

• Ediţia de anul trecut a festivalului de publicitate Cannes Lions a trimis în România trei premii: un Bronze Lion şi două Silver pentru campania „Biblioteca Digitală Vodafone”, dezvoltată de McCann Bucureşti. 
• De la festivalul Golden Drum, cel mai important festival de publicitate din Europa Centrală şi de Est, două agenţii româneşti au revenit supraîncărcate de onoruri. Premiile obţinute de agenţia McCann Bucureşti: Grand Prix şi Golden Drum pentru Campania „Bucharest not Budapest” (pentru ROM Autentic); Silver Drum - Campania „Live Tweets” (Coca-Cola); 2 x Silver Drums - Campania „Bite to Win” (KFC România); Silver Drum – Campania „Portraits in Words” (Bookfest); Silver Drum – Campania „Share your Voice” (Coca-Cola). # GMP Advertising / Webstyler a obţinut un Silver Drum, un Golden Drum şi un Grand Prix doar pentru campania „Why Don’t You Come Over?”, realizată pentru Gândul.info. GMP a mai câştigat şi premiul Tartini Award, fiind desemnată ca agenţia independentă a anului 2013 (o premieră pentru o agenţie din România). 
• Saatchi & Saatchi a obţinut la ediţia de anul trecut a London International Awards cinci premii pentru campania „Days of Hope", care foloseşte o idee creativă a Saatchi & Saatchi Berlin pe care a implementat-o pentru prima dată în România pentru organizaţia Samusocial.