De vorbă cu Octavian Morariu, dar despre altceva

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Octavian Morariu - re-ales, pentru a treia oară, în fruntea COSR. Ar putea conduce şi minoritatea francezilor din România, şi chiar Ministerul Educaţiei.

Aflăm din Adevărul:

Mişcarea sportivă olimpică din România îşi alege astăzi şeful. Va fi o Adunare Generalăfără surprize, deoarece pentru postul de preşedinte există un singur candidat, Octavian Morariu, aflat în faţa celui de-al treilea mandat. Morariu (51 de ani) n-a avut contracandidat nici la precedentele alegeri, dar nici la cele din 2004, când i-a succedat în funcţie lui Ion Ţiriac, ale cărui proiecte le-a continuat şi dezvoltat. (…) Posibila sa cooptare în CIO ar fi o lovitură importantă de imagine pentru România, ţinând cont că ultimul conaţional prezent acolo a fost Alexandru Siperco, acum mulţi ani.

Imediat după JO de la Londra am avut ocazia – şi plăcerea, pentru că în birou era răcoare – să-l ascult „graseind” (e ca şi francez) pentru FP România despre strategia sa de reformă a sportului românesc, astfel încât să ne mai fălim cu medalii din fotoliu. Am republicat Planul lui Morariu pentru reintrarea României în cursa olimpică.

Discuţia a luat-o adesea spre chestiuni de lume şi viaţă. Extrase:

  • Despre America: Când Samaranch a fost ales preşedintele al CIO, după Olimpiada de la Moscova, din ‘80, a descoperit că nu mai erau bani – Olimpiada fusese sabotată. Şi cum jocurile următoare erau la Los Angeles, a vorbit cu preşedintele Comitetului Olimpic din SUA, Peter Ueberroth, un om de afaceri important, care a zis OK, noi suportăm tot, dar de acum înainte jumătate din beneficiu îl lăsaţi aici.
  • Despre Franţa: ... merge, pentru că are cealaltă componentă, care e foarte bună: le-au tăiat capul nobililor, pe de o parte, dar, în acelaşi timp, ştiu să lucreze cu urmaşii, care au devenit bancheri. Asta e înţelepciunea unei naţiuni vechi.
  • Despre şcoală: Eu am exemplul copiilor mei, care sunt biculturali, francofoni, francofili, au terminat liceul în Franţa şi studiază tot în Franţa acum. Mă uit la fiul meu, care a terminat la Paris, cât de bine pregătit a ieşit după ce a fost chinuit ani în clasele preparatorii – o lună jumătate de examene de admitere, era ca în cantonament, examene la 5-6 materii, câte două pe zi, de luni până vineri. Cei de acolo, când ies din şcoală şi intră în muncă, sunt atât de bine pregătiţi, ştiu mai multe lucruri decât ştiu eu. La noi, poate doar vârfurile le-ar face faţă, avem vârfuri, care câştigă olimpiadele, dar astea sunt vârfurile – masa lor bate masa noastră.
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite