Lukaşenko are „urmaş la tron“ după model nord-coreean

Aleksandr Lukaşenko, supranumit „ultimul dictator al Europei“, a obţinut duminică al cincilea mandat de preşedinte al Belarusului. Odată cu preluarea unui nou mandat de cinci ani, liderul autoritarist belarus va continua să-l pregătească în linişte pe cel mai mic fiu al său pentru succesiune, urmând modelul nord-coreean şi profitând totodată de tensiunile dintre ţări din Occident şi Rusia.

Potrivit Comisiei Electorale Centrale din Belarus, Aleksandr Lukaşenko, în vârstă de 61 de ani, a câştigat scrutinul prezidenţial cu 83,49% din voturi. Rata participării la scrutin a fost de 86,75%. Cea mai mare prezenţă la vot - 91% - s-a înregistrat în regiunea Vitebsk (nord), iar cea mai scăzută - 73,33% - în capitala ţării, Minsk, a anunţat comisia pe site-ul său.

După închiderea secţiilor de votare, câţiva manifestanţi au ieşit în centrul Minskului pentru a denunţa fraudarea scrutinului.

Aleksandr Lukaşenko se află la putere în Belarus din 1994 şi conduce cu o mână de fier, fiind acuzat de-a lungul timpului de întemniţarea unor adversari politici, reprimarea opoziţiei, încălcarea drepturilor omului sau cenzurarea presei.

În pofida acestor acuzaţii, Lukaşenko nu a întâmpinat dificultăţi în câştigarea scrutinelor prezidenţiale. Nici măcar acţiunea de boicotare a votului la alegerile de duminică, urmată de opoziţie şi susţinută de laureata Premiului Nobel pentru Literatură 2015, Svetlana Alexievici, nu i-a zdruncinat câtuşi de puţin poziţia.

Alegerile au fost fraudate în mod „ruşinos“, a acuzat Andrei Sannikov, un fost candidat la preşedinţia Belarusului care trăieşte în exil în prezent după ce a fost bătut şi închis timp de 16 luni după scrutinul din 2010.

Lukaşenko: „Acum sunt un rău mai mic“

Contestat în ţară, Aleksandr Lukaşenko şi-a înmulţit în ultimele luni gesturile de bunăvoinţă şi pare să profite de tensiunile dintre ruşi şi occidentali. El şi-a îmbunătăţit recent imaginea în faţa Uniunii Europene (UE), găzduind, la Minsk, negocierile de pace pe tema conflictului din estul Ucrainei, la care au participat şeful statului francez, Francois Hollande, cancelarul german, Angela Merkel, şi preşedintele rus, Vladimir Putin, şi eliberând, în august, ultimii deţinuţi politici din Belarus.

Ca urmare a acestor gesturi, UE a decis să suspende pentru patru luni sancţiunile impuse în 2011 regimului Lukaşenko şi colaboratorilor săi.

Opozantul Sannikov s-a declarat „dezamăgit“ de decizia UE. În opinia sa, această decizie a fost luată pentru a da curs unor interese economice şi geostrategice, Minskul luând locul Kievului în mijlocul disensiunilor dintre ţări din Occident şi Rusia, relatează The Telegraph.

De fapt, în aprilie, Lukaşenko a glumit că nu mai este „ultimulul dictator al Europei“. „Există dictatori care sunt mai răi ca mine, nu-i aşa? Acum sunt un rău mai mic“, a spus liderul belarus într-un interviu, referindu-se în mod evident la omologul său de la Kremlin.

Recent, el a respins cererile Moscovei privind deschiderea unei baze aeriene ruseşti în Belarus, o mişcare pe placul Occidentului, tot mai îngrijorat de planurile militare ale Kremlinului în estul Europei.

„Am făcut tot ce a vrut Occidentul înaintea alegerilor. Dacă există dorinţa în Occident de a ne îmbunătăţi relaţiile, nimeni şi nimic nu poate împiedica acest lucru“, a declarat preşedintele belarus în timp ce vota. „Mingea este acum în terenul Occidentului“, a subliniat el, citat de Reuters.

„Tactica oscilării a fost folosită în mod repetat de-a lungul timpului de către Lukaşenko. Într-o zi e prieten cu Putin, a doua zi cu Bruxellesul. În cele din urmă, totul se rezumă la bani“, a apreciat Sannikov, citat de The Telegraph.

„Este vorba de «realpolitik», nu de drepturile omului“, a afirmat la rândul său Andrew Wilson, un expert în spaţiul postsovietic de la Consiliul European pentru Relaţii Externe.

„Urmaşul la tron“ Kolia

În acest context, liderul din Belarus îşi pregăteşte în linişte „urmaşul la tron“, şi anume pe cel mai mic fiu al său, Nikolai, care are doar 11 ani. În acest demers, preşedintele belarus pare să fi adoptat modelul nord-coreean.

Duminică, Aleksandr Lukaşenko nu a fost însoţit la vot de soţia sa, Galina, de care s-ar fi separat, ci de Nikolai, cunoscut drept Kolia.

Aleksandr Lukaşenko a votat duminică în prezenţa fiului său Nikolai FOTO The Telegraph

Pregătirea lui Kolia a început încă în 2008, pe când micuţul avea doar patru ani. El a fost văzut alături de tatăl său la o paradă anuală de Ziua Independenţei, la Minsk. Cei doi au apărut îmbrăcaţi în uniforme militare identice.

De atunci, Kolia l-a însoţit pe tatăl său la diverse evenimente politice şi diplomatice importante, în cursul cărora liderii străini l-au tratat pe micuţul blond ca pe „un oaspete oficial“.

Până la vârsta de şapte ani Kolia se întâlnise deja cu Papa Benedict al XVI-lea, cu fostul lider venezuelean Hugo Chavez şi cu fostul preşedinte rus Dimitri Medvedev, care i-a dăruit urmaşului vecinului său un pistol din aur.

FOTO The Telegraph

Pe lângă micuţul Kolia, Lukaşenko mai are doi fii adulţi, Viktor şi Dmitri, cu soţia sa. Identitatea mamei lui Kolia reprezintă, însă, un subiect de bârfă. Potrivit unor zvonuri, Kolia ar fi rezultat dintr-o relaţie a preşedintelui belarus cu Irina Abelskaia, fostul său medic personal şi a doua amantă a sa. Aleksandr Lukaşenko a refuzat să clarifice zvonurile.

Este vorba de un demers de pregătire a succesiunii,  văzut cu un amestec de dezgust şi milă de către opoziţie, notează The Telegraph.

„Îmi pare rău pentru acest copilaş când văd că este folosit pentru umilirea unor lideri străini“, a declarat Sannikov.

Micuţul Nikolai Lukaşenko asistă la Adunarea Generală a ONU

La sfârşitul lunii septembrie, Kolia l-a însoţit pe tatăl său la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, desfăşurată la New York. Guvernul de la Minsk a publicat o fotografie de la acest eveniment, în care Aleksandr Lukaşenko şi fiul său apar alături de preşedintele american Barack Obama şi soţia acestuia Michelle.

Potrivit Constituţiei din Belarus, preşedintele ţării trebuie să aibă minim 35 de ani la preluarea funcţiei, ceea ce înseamnă că Lukaşenko ar urma să conducă încă 25 de ani până la o eventuală predare a ştafetei către fiul său mai mic.

 „Succesiunea dinastică este o posibilitate pe termen lung. Dar Kolia este încă foarte tânăr şi este arătat intenţionat pentru a transmite un mesaj: îmi pregătesc fiul pentru putere, dar nu veţi scăpa de mine prea curând“, conchide Andrew Wilson.

„Urmaşul la tron“ Kolia, alături de tatăl său şi de preşedintele rus Vladimir Putin, la baza Hmelevka, în iunie 2013 FOTO The Thelegraph