VIDEO Talpeş: Unirea cu Moldova s-ar fi putut face, în 1990, dacă cedam Ungariei o parte din Transilvania

Fostul director al SIE Ioan Talpeş dezvăluie că scenariul discutat în 1990 privind o potenţială unire dintre România şi Republica Moldova prevedea „un transfer de teritoriu din Transilvania către Ungaria, iar ceea ce rămânea din România, unit cu Moldova, să meargă către un proiect de dezvoltare estică. ”

Care este semnificaţia profundă a suitei de evenimente care se produc acum în Republica Moldova şi care sunt posibilele lor consecinţe în jocul geo-strategic care se poartă de mai mult timp la zona de contact între Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă?

Sunt două întrebări urgente şi de răspunsul lor poate depinde reconfigurarea unui spaţiu de putere, odată cu schimbarea posibilă a opţiunilor de viitor ale Republicii Moldova, în balans între opţiunea declarată şi asumată în favoarea Europei şi oferta Uniunii Eurasiatice dominată de Rusia.

Despre toate acestea, la Adevărul Live începând cu ora 16, în emisiunea realizată de Cristian Unteanu, avându-l ca invitat pe generalul Ioan Talpeş, fost director al Serviciului de Informaţii Externe. 

Principalele declaraţii

Cât timp frontierele României nu intră în angajamentul Schengen, nu sunt frontiere europene garantate total. O politică pentru dobândirea aceluiaşi statut cu vecinii de la Vest, cu Ungaria, rămâne ca un interes strategic major pentru România. 

Nimeni nu ne poate acuya că avem interese. Este firesc ca noi să încercăm să formăm o relaţie cât mai apropiată cu populaţia de la est de Prut. O relaţie ca un pod de flori. Sunt nişte lucruri care generează cu totul alte abordări la Chişinău decât la Bucureşti. 

Problematica teritoriului dintre Prut şi Nistru a creat numeroase dificultăţi în recunoaşterea internaţională. SUA n-au recunoscut unirea dintre Basarabia şi statul român. Chiar şi disputa care a avut loc în apropierea celui de-al Doilea Război Mondial, problematica Basabiei a fost un soi de cui al lui Pepelea, alături de statele baltice. SUA recunoscuseră statele baltice în perioada interbelică.

Niciodată n-am vrut să-i judec pe oamenii dintre Prut şi Nistru, indiferent ce am crezut eu că ar trebui să facă. Ei au trăit şi continuă să trăiască în altă existenţă decât a noastră, de aceea nici nu-mi permit să judec lucrurile de acolo. 

Abordând situaâia existentă, vedem că la Chişinău s-a ajuns la acel nivel foarte înalt la care se decide în ultimii 25 de ani. Se apropie ziua în care se vor da cărţile pe masă. Sper să nu fie cazuri de violenţă, ca în Siria sau Ucraina. Vedeţi că este unul care spune la Tiraspol că el are avioane cu care ajunge în trei minute la Bucureşti. Şi să ştiţi că are. Noi suntem sub acoperire strategică aeriană a NATO şi nu-i rău nici aşa. 

Tot ce se întâmplă acum la Chişinău era previzibil era o chestiune care tot durează. Nu de la Vilnius, ce Vilnius, ce Riga? Durează din 1990. Amărâţii ăştia de români care mergea la ambasada URSS, cu „Basarabia, suflet românesc”, anulau, de faprt, orice şansă pentru o discuţie reală. Nimeni habar n-avea că ăştia sunt doar nişte amărâţi care contestă deciziile super-puterilor globale. 

Singura şansă pentru Basarabia era să se unească România cu Moldova, nu Republica Moldova cu România. Asta s-a şi discutat. Ar fi trebuit să se facă printr-un transfer de teritoriu din Transilvania către Ungaria, iar ceea ce rămânea din România, unit cu Moldova, să meargă către un proiect de dezvoltare estică. 

Deschiderea în lume este atât de profundă încât nu vor mai exista regimuri de forţă care să fie în afara opţiunilor celor care vor merge la vot. Asimilăm o oarecare formulă de asemenea regim în Moldova. 

Maidanele acestea, care au început la Bucureşti - românii nu sunt însă la fel de duri, de determinaţi, atât de războinici precum cei de la Kiev - sunt provocări mai multe posibile la Chişinău decât au fost la Bucureşti. Pe termen scurt, o să fie provocări. Nici România şi nici Rusia nu sunt capabile să rezolve rapid problemele Republicii Moldova. Oferta europeană va trebui să fie mai consistentă în sfârşit şi va trebui ca şi Europa să înţeleagă că nu Budapesta este locul unde trebuie să se discute problema Chişinăului.