Culegi sau nu?

Cu merele care nu au mai ajuns în Rusia, moldovenii au copt o „învârtită", lungă de 50 de metri, pe care au botezat-o „plăcinta care ne uneşte" şi pe care speră să o înscrie în Cartea recordurilor.

Rusia a decis, pe 6 august a.c., să interzică importurile mai multor produse alimentare din UE, SUA, Canada, Australia şi Norvegia. Ea răspundea astfel, în războiul hibrid care o opune Ucrainei şi întregii lumi civilizate, la restricţiile care vizează, deocamdată, câţiva înalţi responsabili de la Kremlin, câteva bănci şi firme de energie.

Embargoul rusesc ţinteşte un domeniu în care, anul trecut, exporturile americane au totalizat 1,3 miliarde, iar cele europene - 15,8 miliarde de dolari. Primii afectaţi de decizia Moscovei sunt chiar consumatorii ruşi, care au văzut imediat cum cresc preţurile. Au simţit, însă, efectele şi producătorii europeni de fructe şi legume, care au cerut ajutor Comisiei.

Reacţia de la Bruxelles a fost rapidă. E, de altfel, prima dată când Comisia Europeană foloseşte mandatul dat de Parlament şi Consiliu, şi anume de a acţiona în caz de criză. La cinci zile de la decizia lui Putin, comisarul Cioloş anunţa deja primele măsuri de ajutor pentru cultivatorii de piersici şi nectarine din Italia, Spania, Franţa şi Grecia. Pe 18 august, a venit şi anunţul referitor la ajutorul pentru cultivatorii de roşii, morcovi, varză, ardei, conopidă, castraveţi şi castraveciori, ciuperci, mere, pere, fructe roşii, struguri şi kiwi. Aceştia vor beneficia, până în noiembrie, de 125 de milioane de euro. Foarte puţin, au zis fermierii. Pierderile totale au fost estimate de Comisie la circa 5 miliarde, în vreme ce ING consideră că ele vor fi de 6,7 miliarde de euro, iar 130 de mii de joburi vor fi pierdute. E posibil ca, în ultima privinţă, numărul să fie şi mai mare, fiindcă doar în Belgia, sezonierii care culeg fructe sunt în număr de 45 de mii. Polonezii spun şi ei că doar pierderile lor se vor ridica la 1 miliard de euro ş.a.m.d.

Cum îi ajută Uniunea pe cei are pierd? Principiul pe care se bazează sprijinul e "primul venit, primul servit". Se caută, totuşi, evitarea arbitrariului. Comisia a organizat, de aceea, consultări periodice cu statele membre, pentru a adapta ajutorul la constrângerile de sezon (de pildă, nectarinele din Italia se culeg la începutul lui august, iar perele din Belgia - la mijlocul aceleiaşi luni) şi la particularităţile de producţie (în Polonia, cantitatea de mere din 2014 e foarte mare). Ideea principală e aceea de a nu avea dezechilibre majore pe piaţă.

Pe de altă parte, ajutorul e diferit în funcţie de strategia aleasă de producători şi organizaţiile lor: astfel, dacă fructele şi legumele sunt culese şi distribuite (inclusiv către bănci de alimente), ajutorul, în cazul în care se ivesc pierderi, este de 100 la sută; în schimb, dacă produsele agricole sunt abandonate sau distruse, astfel încât pe piaţă să nu ajungă prea multe şi preţul să scadă, ajutorul este de 50%, totul calculat pe baza preţului mediu la nivel european. În cazul piersicilor şi nectarinelor, de pildă, s-au alocat 32,7 milioane de euro, din care 29,7 pentru neintroducerea pe piaţă, iar restul pentru "promovarea cererii".

Culegi sau nu? - iată dilema.

Decizia fermierilor nu este uşoară: fiecare se întreabă dacă merită să recurgă la conservarea fructelor şi legumelor - asta presupunând costuri suplimentare, pentru depozitare în spaţii disponibile etc. - sau dacă nu cumva agravarea conflictului îi va pune în imposibilitatea de a vinde mai târziu. Sunt şi producători care zic: "nu e războiul nostru". Adevărul e că întotdeauna se găsesc egoişti, care cred că lumea începe şi se termină cu ei.

Aspectele legale sunt şi ele importante: astfel, Uniunea a anunţat că va depune o plângere la Organizaţia Mondială a Comerţului, considerând că, prin embargoul introdus, Rusia şi-a încălcat angajamentele luate în momentul aderării. Pe de altă parte, firmele europene care au încercat să exporte fructe şi legume prin intermediari elveţieni au fost refuzate...

Două vorbe despre efectele asupra intereselor româneşti. În cazul ţării noastre, în totalul exporturilor extra-comunitare, produsele agricole şi agroalimentare reprezintă doar 2,3%, valoarea fiind de circa 34 milioane de euro pe an (calculată ca medie a perioadei 2011-2013).

Mult mai afectată va fi Moldova, împotriva căreia sancţiunile au venit cu două săptămâni înaintea celor pentru UE şi ţările vestice.

Întrucât 90 la sută din merele de dincolo de Prut erau exportate în Rusia, pierderile ar putea fi de circa 50 de milioane de dolari. Suma pare mică, dar pentru Chişinău e enormă. S-au căutat diverse forme de sprijin - depozitarea în România (a merelor, dar şi a prunelor) sau achiziţionarea unor mari cantităţi de către supermagazine - dar situaţia e departe de a fi rezolvată. Iar dacă polonezii, cu umor, au lansat pe Twitter campania "mâncaţi mere împotriva lui Putin", moldovenii au copt o "învârtită cu mere", lungă de 50 de metri, pe care au botezat-o "plăcinta care ne uneşte" şi pe care speră să o înscrie în Cartea recordurilor. Liderul socialist Igor Dodon l-a felicitat pe Leancă pentru că a pus-o la cuptor înainte ca Moscova să taie gazul. „După alegeri, o veţi coace cu tizic", a adăugat cel mai bun prieten al ruşilor de la Chişinău. Şi uite-aşa, politica a ajuns de la război hibrid la bălegar şi paie.