Cât de mult suferă o ţară la resuscitarea financiară

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ciprioţii au protestat şi marţi faţă de împrumutul luat de Guvern de la UE şi FMI
Ciprioţii au protestat şi marţi faţă de împrumutul luat de Guvern de la UE şi FMI

Rând pe rând, cinci state din UE au ajuns în situaţia în care doar un împrumut de urgenţă de la Bruxelles şi FMI le-au putut salva de la falimentul suveran. În lipsa unor strategii economice coerente, austeritatea aplicată în al doisprezecelea ceas a fost cu atât mai amară.

Ciprul a devenit, în noaptea de duminică spre luni, cea de-a cincea ţară din Uniunea Europeană care evită falimentul suveran doar prin contractarea unui împrumut de urgenţă de la partenerii comunitari şi Fondul Monetar Internaţional.

Însă banii de la Bruxelles, prin Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană, şi cei de la FMI vin mereu în condiţii clare şi, în toate aceste cazuri, dure. Aşa că, pe rând, Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania şi acum Ciprul au acceptat, din 2010 încoace, indiferent după câte luni de negocieri, cerinţele creditorilor internaţionali. 

Pentru FMI, implicarea în aceste planuri de asistenţă financiară a escaladat de la împrumut la împrumut. Înainte de izbucnirea crizei mondiale, Fondul acorda credite numai statelor sărace, din lumea a treia. Ţările care cotizau la Fond cereau reducerea bugetului acestuia. În spatele uşilor închise, se vorbea chiar de desfiinţarea organizaţiei care, de-a lungul timpului, devenise mai degrabă o instituţie cu titlu onorific. 

Criza a răsturnat însă toate acestea şi, într-un timp foarte scurt, tot mai multe state au ajuns să depindă de FMI pentru a evita intrarea în incapacitate de plată. Acum, organizaţia are programe de finanţare în valoare de sute de miliarde de euro cu mai multe state dezvoltate din lume. Implicarea a transformat însă FMI într-o ţintă a protestarilor. Deseori, măsurile de austeritate aplicate de guverne au fost atribuite voinţei Fondului. 

Reprezentanţii acestora se apără însă şi spun că ei stabilesc ţinte şi fac doar propuneri privind măsurile necesare pentru atingerea acestora. Măsurile aplicate rapid de guvernanţi pentru respectarea acestor ţinte, de care depinde invariabil virarea următoarei tranşe a împrumutului, a dus uneori la agravarea crizei. 

Tragedia greacă

Efectele austerităţii dictată de Bruxelles n-au fost nicăieri mai clare decât în Grecia, statul de la care a pornit criza datoriilor de stat şi problemele în sistemul bancar european. În mai 2010, după multe luni de negocieri dure, Atena a primit un împrumut de urgenţă în valoare de 110 miliarde de euro de la UE (80 de miliarde) şi de la FMI (30 de miliarde). 

La fix un an după ce liderii europeni se felicitau reciproc pentru „salvarea” Greciei, Atena a solicitat oficial un nou împrumut, iar reacţia aceloraşi lideri a stârnit reacţii puternice: se „aşteptau” să fie nevoie de o „corectare” a acordului de finanţare.

De la izbucnirea crizei, grecii au concediat 150.000 de bugetari şi au trecut alţi 50.000 pe jumătate de normă. Au fost eliminate prime precum al treisprezecelea şi al paisprezecelea salariu, iar familiile cu venituri ridicate au rămas fără alocaţii pentru minori. 

Ca parte a acordului, Atena a a majorat TVA de la 19% la 23% si a marit cu 10% accizele la alcool, tutun si benzina. Salariile bugetarilor au fost tăiate cu 15%, dar, prin eliminarea sporurilor, veniturile nete ale grecilor au scăzut cu mai mult de jumătate. Vârsta de pensionare a fost majorată de la 61 la 65 de ani, iar impozitele au crescut cu cel puţin 22%. 

Grecii au reuşit prin aceste măsuri să-şi reducă deficitul bugetar de la aproape 20% la sub 10% într-un singur an. Însă economia elenă continuă să fie una dintre cele mai vulnerabile din UE şi se pregăteşte pentru un 2013 care marchează cel de-al şaselea an consecutiv de recesiune. Datoria publică de la 115% la 160% din PIB, iar rata şomajului se ridică, la finalul lui 2012, la 27%. 

Irlanda 

Împrumutul de 85 de miliarde de euro pe care luat în noiembrie 2010 a avut Irlanda să-şi salveze sistemul bancar. În ciuda presiunilor partenerilor europeni, Dublinul a refuzat să majoreze impozitul pe profit de numai 12,5%, evitând astfel pierderea marilor companii care au ales Irlanda tocmai datorită cadrului fiscal prietenos. În schimb, populaţia a resimţit austeritatea.

Salariile bugetarilor au fost reduse cu 10%, beneficiile sociale au fost tăiate, salariul minim pe economie a fost micşorat cu un euro pe oră, la 7,65 euro pe oră. Chiar şi aşa, datoria publică a statului a crescut de la 73% la 117% din PIB, iar rata şomajului se apropie de 15%. Pentru 2013, analiştii anunţă o stagnare economică. 

Portugalia

Nu este însă şi cazul Portugaliei care, în aprilie 2011, după luni întregi in care a susţinut că nu are nevoie de ajutor extern, a capitulat în faţa presiunilor pieţelor. Statul a primit un împrumut de urgenta în valoare de 78 de miliarde de euro . Salariile din sectorul public au fost diminuate cu 5%, Taxa pe Valoarea Adaugata a fost majorata de la 20 la 23%

Economia portugheza se va contracta cu 4,9% in 2011 si in 2012, potrivit celor mai recente prognoze, iar rata somajului a atins un nivel-record de 13,4% din cauza masurilor dure de austeritate introduse de guvern in incercarea de a atinge tintele stabilite impreuna cu FMI si UE. Portughezii au facut eforturi enorme pentru a evita acest scenariu.

Salariile din sectorul public au fost diminuate cu 5%, iar Taxa pe Valoarea Adaugata a fost majorata de la 20 la 23%. Impozitele pe pe profit şi pe venit au fost majorate. În acest interval, datoria publică a crescut de la 85% la 127% din PIB, iar rata şomajului a urcat de la 14,5% la 16,9%. 

Spania

Tot fragilitatea sistemului bancar, generată de o criză imobiliară, a determinat şi Madridul să ia, în 2012, un împrumut de urgenţă de 68 de miliarde de euro pentru a-şi recapitaliza instituţiile de credit. Spaniolii au îngheţat angajările şi salariile în sectorul public şi au majorat temporar o serie de impozite. 

Au fost eliminate subvenţiile pentru carburanţi, iar accizele la tutun au fost majorate cu 28%. Ei au restrâns şi serviciilor medicale asigurate în special pentru pensionari şi pentru persoanele cu venituri ridicate, iar taxele de şcolarizare au crescut. 

La nivelul datoriei publice, situaţia nu pare îngrijorătoare: ea a crescut de la 55% în 2010 la 75% din PIB în 2013. Însă punctul cel mai sensibil este piaţa muncii. De aproape un an, rata şomajului se menţine la peste 25%. 

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite