Atenţie la "steguleţele roşii"!

Aflat la Bruxelles, un post strategic pentru diplomaţia română, ambasadorul Lazăr Comănescu a acordat Adevărului un scurt interviu referitor la priorităţile României şi ale Uniunii Europene

Aflat la Bruxelles, un post strategic pentru diplomaţia română, ambasadorul Lazăr Comănescu a acordat Adevărului un scurt interviu referitor la priorităţile României şi ale Uniunii Europene în anul 2006.
[ Care sunt principalele evenimente în materie de integrare pe care România trebuie să le parcurgă în 2006?- Înainte de orice, anul 2006 va trebui să însemne continuarea într-un ritm intens a eforturilor de pregătire pentru îndeplinirea tuturor cerinţelor statutului de membru UE. Atenţia primordială va trebui, fără îndoială, acordată domeniilor deja cunoscute opiniei publice sub sintagma "steguleţe roşii" şi evidenţiate ca atare în Raportul de monitorizare al Comisiei Europene din toamna trecută. Aceasta nu înseamnă că nu sunt încă lucruri de făcut şi în celelalte domenii ce ţin de pregătirea aderării, de angajamente asumate în acest sens. În al doilea rând, este de avut în vedere că evaluarea din luna mai a.c. a Comisiei va fi determinantă pentru confirmarea, de către Consiliul European din iunie, a datei de 1 ianuarie 2007 ca momentul aderării României la UE. Nu există însă motive să ne îndoim de atingerea acestui obiectiv fundamental dacă ţinem seama de faptul că, în prezent, suntem în grafic atât timp cât ritmul progreselor va rămâne ridicat. În sfârşit, trebuie amintită cerinţa finalizării procesului de ratificare a Tratatului de aderare, de către toate cele 25 de state membre. Aşa cum se ştie, nouă dintre acestea au făcut-o deja în 2005. Confirmarea de către Consiliul European din iunie a.c. a datei aderării şi ratificarea Tratatului nu vor însemna însă întreruperea sau diminuarea eforturilor de pregătire, ci utilizarea timpului rămas pentru consolidarea, în continuare, a capacităţii de a beneficia pe deplin de calitatea de membru UE. Am în vedere, mai ales, cerinţa intensificării substanţiale a eforturilor pentru identificarea/definirea obiectivelor şi sectoarelor, în primul rând economice, cărora va trebui să li se acorde prioritate pentru a putea valorifica avantajele competitive de care dispunem într-un mediu puternic concurenţial, precum cel al pieţei unice. [ De la 1 ianuarie, Austria a preluat preşedinţia UE. Credeţi că va reuşi să rezolve problemele rămase restante pe timpul mandatului Marii Britanii?- Nu găsesc că trebuie să abordăm lucrurile în acest fel, mai ales dacă ţinem seama de complexitatea şi multidimensionalitatea proceselor comunitare. Altfel spus, nu cred că se poate vorbi de probleme restante ale unei preşedinţii, ci mai degrabă de chestiuni ce fac parte din procese aflate în derulare, conform unor calendare proprii, decise în comun la nivelul UE, şi asupra cărora preşedinţiile prin rotaţie ale Consiliului UE pot avea o influenţă mai mică sau mai mare, în funcţie de circumstanţe şi/sau constrângeri specifice. Revenind la preşedinţia britanică, sunt totuşi de semnalat câteva decizii importante, de natură să potenţeze evoluţiile în plan comunitar sub preşedinţia austriacă şi a celor ce-i vor succeda. Am în vedere, în primul rând, acordul asupra perspectivelor financiare 2007-2013, dar şi lansarea negocierilor de aderare cu Turcia şi Croaţia sau noi paşi pe linia acţiunii externe a UE. Este important şi, în acelaşi timp, încurajator că priorităţile preşedinţiei austriece vor fi axate pe teme majore precum reinstaurarea încrederii publicului în proiectul european, dezvoltarea conceptului de model economic şi social european, continuarea Agendei Lisabona privind creşterea economică şi competitivitate, întărirea rolului UE în lume. Referindu-mă la acest ultim aspect, aş adăuga că este de aşteptat ca în următoarele şase luni să asistăm la noi paşi importanţi faţă de Balcanii Occidentali şi spre consolidarea politicii europene de vecinătate. Sunt, cred că veţi fi de acord, două direcţii de acţiune de mare interes pentru România şi la care va putea să contribuie ca ţară în curs de aderare. În orice caz, ne putem aştepta ca evoluţiile în plan european din prima jumătate a acestui an să aibă un impact semnificativ asupra viitorului construcţiei europene şi al relaţiilor UE cu vecinătatea imediată.