România are o strategie moldovenească

"momentul ce va disipa orice suspiciune în relaţiile dintre cele două state." În cursul celor două zile în care s-a aflat la Chişinău, Ungureanu a lansat o serie de iniţiative care, privite

"momentul ce va disipa orice suspiciune în relaţiile dintre cele două state." În cursul celor două zile în care s-a aflat la Chişinău, Ungureanu a lansat o serie de iniţiative care, privite în ansamblu, dau forma unei noi strategii româneşti pentru Republica Moldova. "Acordul-cadru pentru Europa", tratatul privind frontierele şi noul plan pentru Transnistria sunt pilonii acesteia.
Tratatul-cadru bilateral, "depăşit"
"Acordul pentru Europa" urmăreşte nu numai fixarea unui set de măsuri structurale de natură să aducă Moldova mai aproape de UE, ci şi degajarea relaţiei bilaterale poate de ultima problemă lăsată în suspensie, Tratatul-cadru bilateral. Prin încheierea Acordului, care, probabil va specifica scopul comun al celor două state, şi anume integrarea în UE, se speră că partea moldovenească va renunţa la clamarea necesităţii unui tratat-bază bilateral. Deşi Voronin s-a arătat interesat de propunere, nu toată lumea este de acord. Secretarul Partidului Comunist, O. Stepaniuc, a afirmat că "atâta vreme cât Moldova este un stat independent, recunoscut, tratatul bilateral este mai mult decât necesar, este natural."
Pentru Stepaniuc, Acordul pentru Europa nu poate suplini tratatul bilateral pentru că, în opinia sa, acesta se referă la o altă temă. Pentru a îndulci pilula, Bucureştiul şi-a anunţat disponibilitatea de a accelera negocierea tratatului privind frontierele, o cerinţă aproape tradiţională a părţii moldoveneşti. În ceeea ce priveşte integrarea Moldovei în UE, România pare decisă să forţeze la maximum limitele tratatelor europene, cerând pentru Chişinău un tratament similar cu cel acordat statelor Balcanilor de Vest. Raţionamentul Bucureştiului este acela că nimeni nu poate împiedica Moldova să ceară aderarea la UE, atâta vreme cât corespunde standardelor şi face eforturi vizibile în acest sens. De altfel, Ungureanu s-a ferit să specifice un orizont de timp privind aderarea Moldovei la UE, afirmând că, oricum, aceasta va avea loc abia după calmarea valurilor eurosceptice.
În orice caz, demersul românesc nu se bazează pe un mandat european specific în ceea ce priveşte Moldova. Mai mult, Ungureanu a recunoscut că "Moldova nu se află, întodeauna, pe harta interesului UE".
România se "invită" în Transnistria
Planul românesc privind Transnistria, din declaraţiile preliminare ale ministrului de externe, pleacă de la necesitatea retragerii trupelor ruseşti din regiune şi înlocuirea lor cu o forţă internaţională. Pentru a facilita acest lucru, probabil, România va propune denunţarea acordurilor în baza cărora trupele staţionează în Transnistria, inclusiv a aceluia din 1992. De fapt, liderii grupurilor parlamentare din Republica Moldova au anunţat, în cadrul întrevederii cu delegaţia română, că intenţionează să propună denunţarea acordului de stabilizare din 1992 în plenul parlamentului. În paralel, Bucureştiul a început să pretindă includerea în noul format de negociere privind Transnistria. Cu toate acestea, la Bucureşti se conştientizează faptul că şansele de succes sunt minime. Vorbind despre acest lucru, Ungureanu a afirmat că "subiectul nu place tuturor celor angajaţi în negocieri." Prin propunerile lansate, România încearcă să repoziţioneze Moldova în sistemul internaţional. Scopul final este scoaterea sa din zona incertă a spaţiului ex-sovietic şi aşezarea într-un areal politic ce îi îndreptăţeşte aşteptări europene".