Miza europeană a prezidenţialelor franceze

Ţările membre UE îl aşteaptă cu interes pe noul locatar de la Elysee Duminică, francezii sunt chemaţi la urne pentru a-şi alege un nou preşedinte. După o campanie dedicată aproape

Ţările membre UE îl aşteaptă cu interes pe noul locatar de la Elysee

Duminică, francezii sunt chemaţi la urne pentru a-şi alege un nou preşedinte. După o campanie dedicată aproape exclusiv problemelor interne, care frământă electoratul din Hexagon, şi în care politica externă nu s-a regăsit, analiştii sunt de părere că ţările UE sunt cel puţin la fel de interesate ca francezii de rezultatul acestor alegeri.

Uniunea Europeană aşteaptă ca Franţa să aibă, în sfârşit, un nou preşedinte şi un guvern capabili să ia decizii. "Suntem interesaţi să depăşim această perioadă, deoarece, acum, administraţia franceză este handicapată", declara recent pentru "Liberation" un diplomat german. Această nerăbdare, scrie presa franceză, este explicabilă din punct de vedere al celorlalte ţări UE deoarece "golul" decizional s-a instalat în seara de 29 mai 2005, când Jacques Chirac a pierdut referendumul asupra Constituţiei europene.

Candidaţi convenabili

Pentru cancelariile europene, oricare din principalii trei favoriţi în cursa pentru Elysee (în ordinea indicată de sondaje) este convenabil. Amănunt care nu a scăpat nimănui este că şi François Bayrou, şi Segolène Royal, şi Nicolas Sarkozy s-au pronunţat în favoarea Constituţiei europene la referendum. Principala şi poate singura chestiune care contează, din perspectiva Bruxelles-ului, este ca unul dintre aceşti candidaţi, odată instalat la preşedinţie, să reuşească să relanseze, în Franţa, construcţia europeană.

Europa, absentă din campanie

Cu toate acestea, deşi campania a fost considerată extrem de importantă din perspectiva viitorului Europei, exact ea a lipsit de pe agenda candidaţilor. Derapajul spre teme din ce în ce mai populiste nu a îngrijorat însă Bruxelles-ul. Analiştii europeni apreciază că toate campaniile electorale, fără excepţie şi pe măsură ce se apropie de final devin tot mai "demagogice şi superficiale". Ca exemple sunt date promisiunile cu accente naţionaliste avansate de candidaţi: "Ministerul Imigraţiei şi Identităţii Naţionale" al lui Sarkozy, "drapelul şi Marseilleza lui Royal" etc.

Atacul la euro

Există, totuşi, şi un motiv de îngrijorare la Bruxelles: atacurile repetate ale candidaţilor Royal şi Sarkozy la adresa monedei euro şi a Băncii Centrale Europene. "Nu euro este sursa dificultăţilor din economia franceză. Rigiditatea internă de care dau dovadă unele state membre e de vină", a precizat de curând Johannes Laitenberger, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene.