Fata Morgana din Peninsula Coreea

Militari nord-coreeni în misiune la graniţa cu China (Fotografie făcută de Jacky Chen-Reuters)

Coreea de Nord a anunţat că a dezvoltat şi va lansa o rachetă care poate lovi Statele Unite, dar oficialii şi experţii în rachete de la Pentagon apreciază că va mai dura până când Phenianul va stăpâni tehnologia necesară. Vulturii de la Washington argumentează două posibile acţiuni: mai multe sancţiuni economice sau o lovitură militară preventivă. Din păcate, ambele acţiuni au şanse mici de reuşită. De ce?

Mai multe sancţiuni nu vor face decât să încurajeze Phenianul să continue acţiunea de finalizare a proiectului rachetei intercontinentale cu sau fără sprijin de la ţările prietene. O acţiune militară ar putea duce la distrugerea capitalei sud coreene Seul (care este în raza de acţiune a artileriei nord coreene la o distanţă de 54 km) şi va expune forţele americane din Guam, Japonia şi Coreea de Sud la un răspuns, posibil devastator, într-o regiune sprapopulată şi prosperă a lumii. Cert este că primul buget militar al administraţiei Trump are scris peste tot în el Coreea de Nord sau cum să pregătim echipamente pentru o lovitură militară în Peninsula Coreeană. Dacă Trump vrea sprijinul Chinei trebuie să construiască, în primul rând, încrederea între administraţia de la Washington şi administraţia de la Beijing.

Kim Jong-Un FOTO AFP PHOTO/KCNA VIA KNS

Coreea lui Kim Jong-Un

Coreea de Nord după Kim Jong Il, tatăl actualului preşedinte, a început să se schimbe şi să-şi refacă, deşi lent, economia. În discursul inaugural din 2011, Kim Jong-Un a semnalat încheierea perioadei denumite politică militară (totul pentru armată) prima cerinţă după care tatăl său a condus ţara. Timp de cinci ani, Kim Jong-Un a decapitat şi a reformat conducerea armatei. În acelaşi timp, Kim Jong-Un a lansat o nouă doctrină care chemă la progrese simultane, adică la (1) dezvoltare economică şi (2) descurajare nucleară. Astfel Kim l-a numit pe Pak Pong Ju, un tehnocrat reformist, să deruleze politica economică a Coreei de Nord. Toate măsurile luate de acesta au dus la o creştere modestă a economiei Coreei de Nord de 1-2% şi acest lucru în ciuda sancţiunilor economice. Odată ce economia a supravieţuit sancţiunilor, ba a şi crescut, toată energia administraţiei s-a putut canaliza către programul nuclear. În 2016, Coreea de Nord a efectuat două teste nucleare subterane şi 24 de teste cu diferite tipuri de rachete.

FOTO CNN

Coreea de Nord continuă să provoace Occidentul

Tensiunile s-au amplificat în regiune din cauza ambiţiilor nucleare ale Phenianului care încearcă o abordare duală în propriul program nuclear. Astfel administraţia nord coreeană dezvoltă racheta Pukguksong-2, care foloseşte combustibil solid şi poate fi lansată de pe platforme mobile şi racheta Hwasong-12 (rachetă cu rază intermediară de acţiune care foloseşte combustibil lichid) rachetă care înlocuieşte variantă Hwasong 10, cu scopul de a dezvolta tehnologia necesară unei rachete balistice intercontinentale. Nu mai este un secret pentru nimeni că în zona Peninsulei Coreea sunt masate nave americane printre care două portavioane USS Carl Vinson şi USS Ronald Reagan însoţite, fiecare, de grupul de nave aferente (1-2 crucişătoare, 1-2 distrugătoare, 3 fregate, 1-2 submarine şi 1-2 nave de alimentare; de remarcat că navele care însoţesc portavionul sunt desemnate în funcţie de misiunea care urmează a fi îndeplinită şi din această cauză numărul de nave dintr-un grup de luptă al unui portavion variază). De asemenea, marina americană a anunţat trimiterea în misiune cât de curând a portavionului USS Theodore Roosevelt care este în momentul actual andocat în portul militar San Diego. Deocamdată, a noua armadă se construieşte în apele ce înconjoară Peninsula Coreeană. Dacă USS Theodore Roosevelt va fi dislocat în Marea Chinei de Sud vom avea în jur de 30 de nave de război americane la care se vor adăuga încă vreo 10 nave japoneze şi sud coreene.

Care va fi misiunea acestora? 

Atacul asupra facilităţilor nucleare şi a artileriei din sud a nord coreenilor. Şi va fi un atac aerian sau unul cu rachete de croazieră (!?). De fapt sunt deja 100 de avioane F-16 dislocate în Coreea de Sud, avioane care fac de ceva vreme exerciţii împreună cu sud coreeni. Astfel de exerciţii au loc în general înaintea unui atac, aşa cum a fost în Operaţiunea Desert Storm. Coreea de Nord are o apărare antiaeriană suficient de puternică (prin cantitatea impresionantă de echipamente) inclusiv pentru avioanele F-16. În scenariul preconizat de experţi, deasupra Coreei de Nord vor zbura avioane invizibile de la baza Andersen care este localizată în Guam. Mai mult, SUA poate desfăşura avioane de tip F-35 stealth care pot ataca artileria nord coreeană plasată la graniţa de sud a Coreei de Nord. Avionul F-16s care este desfăşurat în teatrele operaţionale este echipat cu sisteme care pot să neutralizeze capabilităţile radar ale nord coreenilor. Americanii nu vor folosi militari în teren pentru că numărul victimelor ar putea fi extrem de mare. Se vor folosi, cel mult, forţe speciale în situaţii limită. În orice caz sunt multe elemente pe care nu le cunoaştem. În primul rând, locaţia exactă a ţintelor care trebuie distruse având în vedere că nord coreeni au construit buncăre în munţi unde au depozitat echipamente militare în stare de operativitate. De asemenea, nu ştim modul în care nord coreenii vor reacţiona în cazul unui atac. De asemenea, întrebări esenţiale sunt cele referitoare la cât de evoluat este programul nuclear sau dacă nord coreenii au capabilităţi să lovească navele americane.

Nevoia de informaţii din teatrul de operaţii

Pe 12 aprilie 2017, avionul de cercetare a evenimentelor nucleare terestre, WC-135 Constant Phoenix, a aterizat la baza aeriană Kadena de pe insula japoneză Okinawa. Sosirea nu este întâmplătoare atât timp cât Coreea de Nord se pregăteşte pentru al şaselea test nuclear, iar o posibilă ripostă a SUA este probabilă. Sosirea lui WC-135 Constant Phoenix nu face alt ceva decât să adauge un nou echipament sofisticat unei armade de avioane spion şi sateliţi care zboară deasupra Coreei de Nord. De fapt, SUA şi Coreea de Nord sunt în război din punct de vedere tehnic, ele fiind într-o stare de acord de încetare a focului de la confruntarea din anii 1950. Dacă rememorăm faptele din octombrie 2006 când Phenianul a condus primul test nuclear în Punggye au trecut 10 ani. Nord coreenii au mai derulat încă patru teste şi au diversificat arsenalul de rachete. Generalul John Hyten, comandantul Comandamentului Strategic al SUA (STRATCOM), declara în faţa comisiei senatoriale pe data de 4 aprilie 2017 că:

„Phenianul a evoluat în programul său de rachete balistice ce pot transporta încărcătură nucleară ceea ce a crescut riscul unei lovituri nucleare din partea nord coreenilor”.

Preluarea de imagini despre aceste teste şi zonele adiacente lor va face ca înţelegerea asupra programului nuclear nord coreean să aibă acurateţea necesară în vederea luării unor decizii la nivelul administraţiei americane. Sistemele actuale de sateliţi sunt eficiente pentru o supraveghere pe perioade lungi. În cazul în care se doreşte o micşorare sau o schimbare a zonei supravegheate, specialiştii au nevoie de timp pentru că schimbarea într-o nouă poziţie necesită o serie de manevre tehnice efectuate în trepte. Sistemul de sateliţi al Pentagonului - Space-Based Infrared System (SBIRS) - are în componenţă mai multe tipuri de sateliţi şi senzori pentru a acoperi cerinţele planificatorilor militari. În conformitate cu declaraţia experţilor de la Lockheed Martin, constelaţia de sateliţi, plasaţi pe orbite, pot vizualiza semnătura motorului unei rachete lansate de pe o platformă nord coreeană, adunând detalii despre caracteristicile acestuia, pot urmări în zbor rachetele şi pot devoala întreaga activitate de la sol, din jurul platformei de lansare. Sistemele pot urmări obiecte mici precum avioane sau rachete de artilerie, la fel ca cele utilizate în doborârea zborului Malaysian MH17 deasupra Ucrainei. În noul buget al Pentagonului sunt alocaţi 1,4 miliarde de USD pentru achiziţionarea de noi sateliţi care să completeze sistemul SBIRS, pentru ca acesta să asigure prevenirea iniţială în cazul unui atac cu rachete balistice.

Coreea de Nord simuleaza un atac asupra Statelor Unite cu ocazia implinirii a 105 ani de la nasterea lui Kim Ir-sen FOTO Captura de ecran YouTube

Coreea de Nord este cea mai mare provocare de politică externă a SUA

Racheta Pukuksong-2 (codificată Polaris 2 este o variantă a celei lansate de pe submarine), de tipul rachetă balistică cu rază medie de acţiune (MRBM) a fost lansată de la Pukchang în sudul provinciei Pyongan şi a zburat 500 de km, atingând un apogeu de 560 km, aterizând în Marea Japoniei. Lansarea a marcat al optulea test cu rachete din familia Pukuksong (programul a început cu racheta lansată de pe submarine). Programul este extrem de important pentru că asigură nord coreenilor o rachetă cu combustibil solid ce poate fi folosită din orice regiune a Coreei de Nord. Nord coreenii au testat racheta şi din punct de vedere al reintrări capului rachetei în atmosferă, cap ce poate fi dotat cu o încărcătură nucleară. Aceasta a rezistat, conform centrului de urmărire a rachetelor din Coreea de Sud, la cele 5000 de grade Celsius şi la vibraţiile extreme datorate reintrării în atmosferă. Racheta a avut o traiectorie parabolică, ea fiind capabilă să transporte, conform nord coreenilor, o mare cantitate de material nuclear. Raza acesteia este între 1200 şi 2000 de km. Experţii în rachete au declarat că în trei ani tehnologia de la aceste rachete va fi aplicată cu modificările de rigoare la rachete balistice intercontinentale care pot atinge SUA.

Reacţiile sunt edificatorii

Premierul nipon Shinzo Abe a declarat că noua lansare provoacă lumea şi aduce în discuţia forurilor internaţionale exerciţiile nord coreenilor. Preşedintele nou ales al Coreei de Sud, Moon Jae In, a ordonat desfăşurarea unui Consiliu de Securitate Naţională la câteva ore de la testul nord coreean, pentru a discuta evoluţia evenimentelor în Peninsula Coreeană, deşi agenda acestuia are la primul punct situaţia economică a ţării. Atât timp cât Coreea de Nord va continua programul nuclear, Seulul va căuta să-şi consolideze relaţiile sale cu SUA. În orice caz, Moon vrea rectificarea politicii de reconciliere cu Japonia, politică care a fost dusă de fostul preşedinte sud coreean Park, trimisă în judecată pentru corupţie, acest lucru dând dureri de cap trilateralei pe care Washingtonul a realizat-o între Japonia, SUA şi Coreea de Nord. Phenianul a luat notă de această situaţie şi o va exploata în consecinţă.

Preşedintele american Donald Trump şi prim ministrul Japoniei Shinzo Abe ţin o conferinţă de presă în East Room de la Casa Albă. FOTO Guliver/Gettyimages

Ce se întâmplă acum?

SUA conduc, pentru prima dată de la preluarea preşedinţiei de către Donald Trump, operaţiuni militare de păstrare a libertăţii circulaţiei în Marea Chinei de Sud. Considerând creşterea tensiunilor în Peninsula Coreea şi în relaţiile SUA-China, este important să privim reacţia Chinei, care conform previziunilor economice ale liderilor de la Beijing, va creşte importurile din SUA cu 8 trilioane de USD în următorii cinci ani. Un purtător de cuvânt de la ministerul de Externe al Chinei a acuzat SUA de încălcarea teritoriului suveran al acesteia în acţiunile sale militare şi a cerut corectarea acestei greşeli. De fapt, la ora actuală sunt numai declaraţii, unele belicoase, în realitate relaţiile SUA-China nu sunt afectate, iar China nu acţionează sau nu vrea să acţioneze împotriva lui Kim Jong Un. Rusia, care nu este un negociator în raporturile cu Coreea de Nord, stă la pândă şi se pare că aşteaptă să intervină în relaţia de negociere a programului nuclear al Coreei de Nord. De fapt, Rusia nu are mijloacele necesare, dar vrea să-şi arate muşchii în zonă. Într-o recentă întâlnire a preşedintelui rus Vladimir Putin cu trimisul special al preşedintelui Coreei de Sud, Song Young-gil, a declarat că este gata să negocieze între nord şi sud un acord. Preşedintele Putin a declarat că nu prin mijloace militare se va rezolva conflictul, ci prin mijloace diplomatice, şi s-a opus instalării sistemului de apărare anitaeriană THAAD despre care a spus că este ineficient.

Moscova şi Phenianul s-au apropiat înainte de această ofertă venită acum pentru Seul. Astfel, ambasadorul rus în Coreea de Nord, Alexander Matsegora, şi vice-ministrul de Externe nord coreean, Han Song Ryol, s-au întâlnit şi au purtat discuţii despre posibilităţile de cooperare între cele două părţi. Rusia încearcă o nouă lovitură în Asia la fel ca cea din Orientul Mijlociu. Aşteptăm reacţia Washingtonului, a preşedintelui Donald Trump. Interesul pe termen lung, în Peninsula Coreeană, al SUA, este mare şi a trăi cu regimul nuclear al lui Kim este o mare provocare. Va considera SUA că retragerea celor 29000 de militari este o posibilitate? Donald Trump a spus că dosarul nord-coreean este o problemă mare, însă l-a asigurat pe premierul japonez Shinzo Abe, cu care a discutat despre acest dosar în marja summitului G7 de la Taormina, că aceasta va fi rezolvată, relatează Reuters. Eu cred că o politică comună a SUA, China, Japonia şi Coreea de Sud pe frontul diplomatic va aduce marea înţelegere cu Coreea de Nord, înţelegere care va servi tuturor părţilor. Dacă nu, va fi în mod sigur război cu toate consecinţele devastatoare ale acestuia!