Visul de mărire al "ţarului" Putin după plecarea de la Kremlin

Analiştii susţin că preşedintele Rusiei ar putea face jocurile geostrategice în sectorul energetic mondial, menţinându-şi atât propria influenţă, cât şi pe cea a Rusiei în lume

Analiştii susţin că preşedintele Rusiei ar putea face jocurile geostrategice în sectorul energetic mondial, menţinându-şi atât propria influenţă, cât şi pe cea a Rusiei în lume

Putin îşi pregăteşte cu grijă plecarea de la Kremlin. A încercat s-o facă şi Boris Elţîn, care nu se compara cu un fost şef al FSB-ului. Primul preşedinte al Rusiei şi-a negociat cu cel pe care l-a numit succesorul său - nimeni altul decât Vladimir Putin - o retragere liniştită pentru el şi familia sa, implicată în diverse afaceri dubioase.

Actualului preşedinte îi expiră cele două mandate la care îi dă dreptul Constituţia, la 56 de ani, o vârstă când mai are multe de spus în politica Rusiei. Cu o cotă de popularitate de peste 60% în rândul populaţiei, actualul "ţar" a reuşit, în cei opt ani de mandat prezidenţial, să readucă această ţară în prim-planul politicii mondiale, mai ales cu ajutorul imenselor resurse energetice de care dispune statul rus. Analiştii susţin că şi după ce va părăsi fotoliul prezidenţial, Putin nu va pleca din afacerile cu petrol şi gaze naturale.

Conform unui raport intitulat generic "Complexul Petrolului şi Gazelor Naturale şi Proiectul Energetic putinian", realizat de Fundaţia pentru Securitate Energetică Naţională (FNED), după ce va părăsi Kremlinul, actualul preşedinte rus va crea un gigant format din societăţile Gazprom şi Rosneft, un "OPEC al gazelor naturale" sau o confederaţie eurasiatică a petrolului şi gazelor naturale.

Dezvoltarea economiei ruseşti "depinde în totalitate de factorul energetic, care este în acelaşi timp şi principalul atu al Rusiei în politica mondială. Vladimir Putin este prea tânăr pentru a părăsi marea scenă a jocurilor geostrategice, iar misiunea lui este de a ieşi din tiparul liderului naţional şi de a deveni cel mai mare energetician al lumii", scrie cotidianul economic "Vedomosti". Potrivit FNEB, acesta este visul actualului lider de la Kremlin. În prezent, el controlează sfera petrolului şi gazelor naturale din Rusia.

În vara anului trecut a modificat traseul oleoductului estic, iar în septembrie 2006 a negociat construirea conductei Burgas-Alexandropolis.

Variantele preşedintelui

Anul acesta, liderul rus şi-a intensificat eforturile pentru a atrage de partea Moscovei statele din Balcani, care se află pe rutele de transport ale petrolului şi gazelor către Europa Occidentală, dar care sunt dependente chiar ele de resursele energetice ruseşti. Autorii raportului citat anterior examinează mai multe variante prin care Putin şi-ar putea realiza acest vis:

1. Crearea unei megacorporaţii energetice, prin contopirea Gazprom şi Rosneft, la care ar putea adera ulterior Transneft, Sovkomflot şi Novosil, nefiind exlus nici Surgotneftegaz.

2. Alegerea lui Putin în funcţia de preşedinte-director al Societăţii Gazprom.

3. Actualul lider de la Kremlin ar putea asigura conducerea unui OPEC al gazelor naturale, cu posibilitatea transformării lui, ulterioare, într-un bloc politico-militar.

4. Putin s-ar putea transforma într-un lider al Confederaţiei Eurasiatice a Petrolului şi Gazelor Naturale, structură formată diun Rusia, Kazahstan, Uzbekistan şi Turkmenistan.

Al treilea mandat?

Această ultimă variantă este catalogată de experţi ca total nerealistă, deoarece "aşa ceva nu doreşte niciun stat care abia a aflat ce înseamnă independenţa în propriul interes", afirmă Boris Semelev, directorul Centrului pentru Studii Politice Comparative, din Rusia.

Alţi analişti susţin că actualul lider de la Moscova ar putea reveni în fruntea ţării, după 2012, dar pentru aceasta este nevoie să-şi numească drept succesor un om de paie la Kremlin, care să-i cedeze locul după patru ani, manevră destul de complicată. Nimic nu-i garantează lui Putin că, odată ajuns la putere, oligarhia formată în jurul noului preşedinte îi va permite acestuia să plece din fruntea ţării după numai un mandat.

Dimitrie Badovski, directorul general-adjunct al Institutului pentru Sisteme Sociale, susţine că, după ce va părăsi Kremlinul, Vladimir Putin are nevoie de timp pentru a se lămuri cum funcţionează sistemul subteran de control al evenimentelor din ţară. Strategul-şef al Alpha Bank, Cristopher Whifer, este convins că viitorul actualului preşedinte rus nu va avea nicio legătură cu sectorul energetic.

Putin are şi un exemplu, bunul său prieten Gerhard Schroeder, fostul cancelar german, care este preşedinte al comitetului de acţionari al North European Gas Pipeline Company (NEGPC), care va construi conducta din Marea Baltică.

Succesorii lui Putin

Până în această vară, doi candidaţi, ambii prim-vicepremieri, Dimitri Medvedev şi Serghei Ivanov, se aflau în fruntea cursei pentru ocuparea funcţiei deţinute în prezent de Vladimir Putin. Însă, actualul locatar de la Kremlin, a cărui "binecuvîntare" este esenţială pentru succesul în alegeri al oricărui candidat, a refuzat să-şi facă publice preferinţele.

Un consilier al său a sporit misterul, luna trecută, declarând că sunt posibile şi surprize. Nu a trecut mult şi presa rusă a relatat că un tehnocrat puţin cunoscut, Serghei Narişkin, în vârstă de 52 de ani, a fost numit preşedinte al Unified Shipbuilding Corporation, devenind un candidat serios la succesiunea preşedintelui rus. Corporaţia care va controla celelalte societăţi de profil, civile şi militare, a fost creată în luna martie. Deşi nu a fost anunţat oficial, preşedintele corporaţiei va avea o influenţă politică sporită, care-i va permite să concureze, de la egal la egal, cu Dimitri Medvedev şi Serghei Ivanov.

În luna iunie, Putin i-a încredinţat lui Narişkin sarcini suplimentare, făcându-l responsabil pentru dezvoltarea cooperării dintre fostele state sovietice. Analiştii apreciază că mai pot apărea şi alţi posibili candidaţi, cum ar fi Vladimir Iakunin, preşedintele companiei feroviare, Serghei Şemezov, şeful Companiei de Stat pentru Export de Arme sau Serghei Sobianin, şeful de cabinet al lui Putin.

Preţul benzinei în Rusia, mai mare decât în SUA

Rusia se numără printre puţinele state ale lumii care, fiind mari producătoare şi exportatoare de petrol, menţin, în acelaşi timp, pe piaţa lor internă, preţuri ridicate la benzină.

Conform datelor Agenţiei Internaţionale "Washington Profile", bazate pe o analiză comparativă a preţurilor la benzină din 171 de ţări, acest carburant costa în Rusia, în toamna anului trecut, cu 20% mai mult decât în SUA. Dacă un american scoate din buzunar, pentru un litru de benzină, 63 de cenţi, un rus trebuie să mai adauge 11 de cenţi acestei sume. Experţii au găsit două explicaţii: "Pe de-o parte, companiile petroliere ruse preferă să exporte petrol, nu benzină.

Cu cât preţul mondial la ţiţei este mai mare, cu atât devine mai avantajos exportul lui şi cu atât mai puţin se prelucrează el în interiorul ţării. Pe de altă parte, pentru ca volumul de petrol destinat prelucrării interne să crească, guvernul rus ridică taxele de export. Aceste măsuri nu determină scăderea preţului la benzină, ci doar stagnarea lui, pentru că marile companii petroliere includ taxele în costul benzinei.

Cine se bucură de petrodolari?

Rusia obţine, la ora actuală, profituri uriaşe datorită creşterii preţurilor petrolului şi gazelor naturale pe piaţa internaţională. Dar cum foloseşte Kremlinul aceşti bani şi cine profită de ei?

Capitala, Moscova, a devenit un oraş modern unde întâlneşti maşini scumpe şi magazine de lux, dar şi cerşetori. Economia a crescut rapid, au intrat mulţi bani în ţară de pe urma comerţului cu petrol. Nivelul sărăciei este de 10 ori mai mic decât era în urmă cu 10 ani. Funcţionarii recunosc că anii cei mai grei, anii `90, când nu-şi primeau lefurile, au trecut. Acum, Rusia câştigă de pe urma resurselor naturale într-o măsură pe care nu şi-ar fi închipuit-o nimeni în urmă cu câţiva ani.

"E ca şi cum ai câştiga 10.000 de dolari la casino. Ai fost sărac lipit şi te-ai îmbogăţit peste noapte, iar acum vrei să le arăţi tuturor că ai şi tu bani şi îţi permiţi ceea ce nu-ţi permiteai cu câteva zile în urmă", descrie
pentru BBC situaţia Vladimir Milov, fostul adjunct al ministului energiei al Rusiei. Această nouă bogăţie a schimbat ţara, a schimbat radical şi politica autorităţilor ruseşti, dar nu întotdeauna în modul cel mai fericit, mai spune el.

Potenţiale pericole

Milov este îngrijorat de faptul că Rusia va pierde o şansă reală de a se transforma şi că de noua bogăţie va profita o mână de oameni influenţi, apropiaţi Kremlinului. Rusia continuă să fie nostalgică după statutul pierdut de superputere, iar fostul adjunct al ministrului energiei se teme că reforma internă va fi neglijată în favoarea consolidării puterii pe scena internaţională. Administraţia Putin a profitat de pe urma entuziasmului produs de noua bogăţie a ţării. Mulţi ruşi cred că actualul lider rus a făcut posibil succesul financiar al ţării, datorat creşterii preţului petrolului.

Rusia însă a mai trăit o dată experienţa de a pierde peste noapte lucruri ce păreau garantate: slujbe, economii, un miniimperiu - URSS.

Dacă nu va investi în proiecte pentru viitor, dacă va miza doar pe prosperitatea de moment şi pe influenţa internaţională adusă de aceasta, într-o bună zi, toate acestea pot dispărea susţin analiştii.

Rutele energetice din Marea Neagră, armă strategică redutabilă

Marea Neagră a devenit o miză majoră în competiţia globală pentru bătălia resurselor energetice. Acest lucru s-a văzut şi la ultimul summit al Orgnizaţiei pentru Cooperare la Marea Neagră, desfăşurat la Istanbul, unde preşedintele Vladimir Putin a fost vedetă. Ţările cu acces direct la Marea Neagră sunt Rusia, Ucraina, Bulgaria, România, Turcia şi Georgia, precum şi state asociate, cum ar fi Azerbaidjan sau Grecia. Toate au porturi cu terminale de primire-încărcare a petrolului şi a gazului lichefiat.

Cotidianul rus "Nezavisimaia Gazeta" face o clasificare interesantă în privinţa resurselor energetice din zonă: ţări exportatoare - Rusia, România şi Azerbaidjan; ţări care nu depind direct sau depind puţin de resurse energetice ruseşti - Turcia şi Bulgaria; ţări importatoare - toate celelalte din zona Mării Negre - Ucraina, Georgia şi Grecia; ţări de tranzit - statele pe teritoriul cărora trec coridoarele terestre de transport ale petrolului şi gazelor naturale.

Regiunea Mării Negre se învecinează cu o zonă bogată în hidrocarburi din Asia Centrală, aici intrând Turkmenistanul, Azerbaidjanul, parţial Kazahstanul şi, cel mai important, Iranul. Statele din partea de est a CSI au nevoie de infrastructura Rusiei pentru a-şi valorifica resursele naturale. Aceste ţări concurează cu marile companii energetice ruseşti, Transneft, Gazprom şi Rosneft. Vladimir Putin caută noi soluţii şi trasee de transport al petrolului prin zona Mării Negre.

A gândit oleoductul baltic, a modificat substanţial traseele pentru livrările de gaze naturale din ţările Regiunii Caspice şi din Iran, trasând un coridor prin Turcia şi Marea Mediterană. Principalii concurenţi ai Rusiei la exportul de petrol în Europa sunt ţările riverane Mării Caspice. Rezervele confirmate de petrol din Kazahstan şi Azerbaidjan reprezintă, potrivit diferitelor estimări, până la 15 miliarde de tone.

Potenţialul de export al acestora ar putea atinge, până în 2010, circa 120-140 milioane de tone, pe an. În ultimul timp, sectorul petrolier al economiei ruse se confruntă cu problema unei infrastructuri de transport insuficient dezvoltată.

La aceasta se adaugă problemele legate de preţul de tranzit al gazelor naturale în Europa, care au generat adevărate conflicte cu Ucraina şi Belarus şi au înspăimântat Uniunea Europeană, iarna trecută. Ţările central-asiatice dispun de importante rezerve de gaze naturale, peste 12% din cele mondiale. Aceste state nu au însă ieşire independentă pe piaţa europeană şi mondială a hidrocarburilor.

Experţii europeni susţin că pricipalul factor de instabilitate pe piaţa energetică decurge din faptul că Rusia nu vrea să piardă controlul politic asupra resurselor de gaze naturale şi asupra construirii de noi gazoducte. Tranzitul de petrol şi gaze naturale dinspre Europa de Est spre Europa de Vest via Ucraina constituie coridorul economic cel mai economicos şi mai sigur pentru Rusia.

Traseele ocolitoare pentru resursele energetice ruse se justifică doar din punct de vedere politic. Din această cauză, poate, Putin şi-a propus să recâştige Ucraina de partea sa, trimiţând la începutul acestei luni, la Kiev, un desant format din politicieni ai partidelor proKremlin - Rusia Unită şi Rusia Justă - pentru a-l ajuta pe premierul prorus, Viktor Ianukovici, să câştige alegerile programate luna viitoare în faţa preşedintelui prooccidental Viktor Iuşcenko.