Simbolul Rusiei din toate timpurile

Piaţa Roşie, fostă a Trinităţii, este un muzeu în aer liber. În noiembrie, aici, ruşii serbează Marea Revoluţie din Octombrie. La 7 noiembrie, câţiva ruşi nostalgici au sărbătorit,

Piaţa Roşie, fostă a Trinităţii, este un muzeu în aer liber. În noiembrie, aici, ruşii serbează Marea Revoluţie din Octombrie.

La 7 noiembrie, câţiva ruşi nostalgici au sărbătorit, după calendarul iulian, 90 de ani de la revoluţia bolşevică din octombrie 1917. Cei mai mulţi au preferat să celebreze parada militară din 1941, ca semn de victorie împotriva lui Hitler, care se lăudase că la acea dată trupele sale vor defila prin Piaţa Roşie.

"Conducătorii vin şi pleacă", spune istoricul rus Nina Jukova cu ocazia zilei de 7 noiembrie. "Rusia, ca stat şi ca popor, rămâne". Şi Piaţa Roşie reprezintă "marca" ei.

Un oraş în interiorul unui oraş. Un refugiu mitic, încărcat de legendele lui Ivan cel Groaznic, misterele Romanovilor, peste care, uneori, pluteşte umbra lui Rasputin, ca o atenţionare că, oricând, un nebun mistic poate prelua puterea, cu consecinţe dezastruoase asupra naţiunii.

Atestată de la sfârşitul secolului XV, din timpul domniei lui Ivan al III-lea, ca Piaţa Trinităţii, după numele Catedralei care o domina, piaţa reprezenta un forum, un loc unde se adunau târgoveţii la plimbare, unde toboşarul îi anunţa poruncile comenduirii, unde se oficiau ceremonii religioase şi execuţii publice.

Sau unde chiar ţarul în persoană se adresa moscoviţilor, de pe platforma Lobnoie Mesto. I s-a spus Piaţa Roşie după Catedrala Sf. Vasile, construită între 1555 şi 1561.

Cimitir memorial pentru comunişti

Regimul comunist a transformat piaţa într-un cimitir memorial, cu Mausoleul lui Lenin construit în 1924, unde trupul îmbălsămat al iubitului conducător era vizitat de mii de turişti aduşi din toată ţara în excursii obligatorii. Dar şi de străinii din Tratatul de la Varşovia, fiind un obiectiv inclus în programul de vizitare şi nu dădea bine să te sustragi.

Autorităţile comuniste au "lărgit" piaţa, demolând Catedrala Kazan, Capela Iverskaia şi Poarta Reînvierii, pentru că nu le intrau tancurile la paradele militare de 1 Mai Muncitoresc şi de 7 noiembrie când celebrau Marea Revoluţie din Octombrie. Cea mai dramatică paradă militară, care s-a celebrat şi anul acesta, a fost cea din 1941, când trupele fasciste erau la câţiva kilometri de Moscova.

Kremlinul, refugiul mitic

Numai Kremlinul, cu palatele vechi şi noi, fortăreţele medievale, bisericile, depozitele de armament, Senatul, reprezintă o întreagă istorie, de la târgul dominat de Kiev la principatul independent sub expansiunea imperiului mongol, câştigând forţă sub Ivan cel Mare. Timp de două secole, până ce Petru cel Mare a mutat capitala la St. Petersburg, Kremlinul a fost scena manifestării puterii grandioase a Rusiei ţariste. Apoi, din 1918, a redevenit centrul de putere al bolşevicilor, cu istoria lui adesea înspăimântătoare, când se pomeneau mai mult subteranele Kremlinului, unde erau duşi opozanţii, dar şi tovarăşii căzuţi în dizgraţie.

Sf. Vasile Blajinul, patronul moscoviţilor

Cel mai nou edificiu este Palatul de Stat, construit în 1961, sub Hruşciov, pentru a găzdui congresele Partidului Comunist, având un auditorium de 6.000 de locuri. Podiumul era străjuit de un basorelief sinistru: chipul lui Lenin încununat cu raze. Astăzi, acolo au loc spectacolele renumitei trupe de balet a Kremlinului. Basorelieful a dispărut.

În trecut, ca şi în present, Catedrala Sf. Vasile Blajinul rămâne edificiul cel mai impresionant din Piaţa Roşie. A fost construită pe locul Catedralei Trinităţii, la porunca lui Ivan cel Groaznic, ca mulţumire pentru victoria asupra mongolilor. Arhitectul, Postnik Iacovlev, a fost orbit din ordinal ţarului, pentru a nu mai putea crea vreodată asemenea frumuseţe.

Însă acesta a mai construit una, la Vladimir, în ciuda handicapului său. Ţarul a vrut să o dedice Rugăciunii Sf. Marii a Valului de Apărare, după şanţul cu apă care înconjura fortăreaţa Kremlinului şi unde el se rugase la Sf. Maria să-l ajute să iasă biruitor din lupta cu invadatorii. Preoţii l-au sfătuit să o închine Sf. Vasile Blajinul, pe care moscoviţii de atunci îl considerau patronul lor spiritual.

Catedrala are nouă capele, pentru fiecare asalt victorios asupra tătarilor, a noua devenind mormântul Sf. Vasile Blajinul. Arhitectul a construit-o ca o reprezentare a Noului Ierusalim, cum a fost descris în Cartea Revelaţiilor de către Sf. Ioan.