Schengen moare în duelul dintre Franţa şi Italia

Preşedintele francez şi premierul italian cer Comisiei Europene să analizeze reintroducerea temporară a controlului la graniţele interne ale Schengen. Sarkozy şi Berlusconi au trimis UE o scrisoare în care pledează pentru modificarea acordului Schengen. Analiştii spun că este o strategie electorală a celor doi.

La aproape 26 de ani de la semnarea documentului care revoluţiona conceptul de Europă unită, preşedintele Sarkozy şi premierul Berlusconi au cerut, în urma unui summit franco-italian, organizat la Roma, restricţionarea liberei circulaţii în spaţiul Schengen. S-ar aplica în „cazuri de dificultăţi excepţionale în gestionarea graniţelor externe comune, în condiţii care urmează să fie definite".

Situaţia excepţională invocată de cei doi sunt cele peste 23.000 de imigranţi nord-africani, majoritatea tunisieni. Berlusconi a explicat că în scrisoarea comună trimisă preşedintelui CE, Jose Manuel Barroso, şi preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, Parisul şi Roma cer „o mai bună colaborare" a ţărilor europene cu statele aflate la sud de graniţa UE.

Summitul de la Roma a fost organizat pentru a pune capăt harţei  franco-italiene pe tema imigranţilor din nordul Africii. Italia a iritat Franţa acordând permise de şedere temporare refugiaţilor tunisieni. Ca ripostă, autorităţile franceze au blocat toate trenurile cu imigranţi veniţi din Italia. Ca să calmeze Parisul, Silvio Berlusconi a revenit cu o precizare în care asigura că doar tunisienii ajunşi în Italia  până la 5 aprilie vor primi permisul. Problema părea că se rezolvă de la sine.

Incidentele au fost folosite ca un pretext pentru o strategie antiimigraţie. „Este o problemă de bun-simţ. Nu putem primi pe toată lumea", a explicat deunăzi, cu francheţe,  Henri Guaino, consilierul special al preşedintelui Nicolas Sarkozy.

Controale fără garduri de sârmă

Experţii în Drept european amintesc că acordurile Schengen prevăd deja situaţii excepţionale în care pot fi reintroduse controalele la frontierele interne, cum ar fi riscul terorist sau summituri la nivel înalt şi că amendarea Tratatului este de fapt inutilă. Oricum, reintroducerea controalelor la frontieră va putea fi cu greu aplicată pentru că gardurile de sârmă de la graniţe nu mai există de ani buni.

„Articolele 18 şi 21 din Tratatul Schengen au fost adaptate în 2010 astfel încât permisele de şedere date de un stat nu sunt valabile pentru întreg spaţiul Schengen. Statele membre pot refuza oricând, legal, intrarea pe teritoriul lor a unei persoane cu un astfel de permis, spre exemplu, dacă nu prezintă dovada că are suficienţi bani să se întreţină", a explicat, pentru „Tagesschau", Daniel Thym, profesor de Drept comun la Universitatea Konstanz. Dacă modificarea Tratatului Schengen este inutilă, apreciază analiştii, atunci Sarkozy şi Berlusconi, amândoi în prag de alegeri - unul prezidenţiale, celălalt administrative - nu pun în aplicare decât o strategie electorală.

Strategii populiste la Paris şi la Roma

Vor să recâştige electoratul care-i clasează pe populiştii de extremă dreapta în fruntea clasamentului politic. Sondajele de opinie arată că preşedintele Sarkozy ar pierde alegerile, în acest moment, în faţa lui Marine Le Pen, candidata Frontului Naţional, partid de extremă dreapta, care a declarat război imigranţilor, ba chiar a cerut şi ieşirea Franţei din Schengen. Premierul italian are şi el de recuperat electoratul care, în sondaje, preferă discursul xenofob şi populist al extremiştilor din Liga Nordului, parteneri la guvernare.

Aceleaşi ţări care-au amânat România

Şi în Germania, presiunea populiştilor - care au acum un aliat într-o nouă facţiune în cadrul FDP (liberalii - parteneri de guvernare) - asupra cabinetului Angelei Merkel este mare. Azilanţii tunisieni par pretextul cel mai bun pentru discursuri antiimigraţioniste şi la Berlin. Ministrul de Interne, Hans-Peter Friedrich, a protestat şi el faţă de decizia Italiei de a acorda viză fugarilor din nordul Africii şi nu a exclus reintroducerea controalelor la frontierele Schengen în cazuri excepţionale. 

Trebuie reamintită şi ascensiunea populiştilor de extremă dreapta în Olanda şi în Finlanda, unde ,,Adevăraţii Finlandezi"  au devenit după alegerile din 17 aprilie a treia forţă politică. Franţa şi Germania, care au blocat aderarea României la Schengen, au sugerat, înainte de declanşarea crizei imigranţilor nord-africani, posibilitatea de a modifica temporar frontierele externe ale UE, în cazul în care unul dintre membri nu va fi în măsură să le controleze.

Monedele de schimb între Roma şi Paris

Gabriela Preda, Roma

Reforma Schengen "de fapt marchează reîntoarcerea frontierelor în Europa", comentează presa italiană. Potrivit "Corriere della Sera", la masa negocierilor, un rol major l-a jucat susţinerea lui Sarkozy pentru italianul Mario Draghi (guvernatorul Băncii Naţionale a Italiei) va viitor succesor al francezului Jean-Claude Trichet la preşedinţia Băncii Centrale Europene. În plus, Franţa a fost „plăcut impresionată" de noul efort al Romei în războiul din Libia. Italia s-a alăturat bombardamentelor, aminteşte „Corriere della Sera". În pofida opoziţiei Ligii Nordului, ce susţine că prăbuşirea regimului de la Tripoli va avea consecinţe grave pentru controlul imigraţiei şi interesele italiene din zonă, Guvernul de la Roma a anunţat că aeronavele sale sunt acum disponibile pentru misiunile de atac ale NATO.

Noul acord Italia-Franţa nu prezintă însă detalii concrete pe tema gestionării pe termen scurt a imigranţilor din Africa de Nord, lăsând în aer în continuare chestiunea "disperaţilor" (imigranţii tunisieni) blocaţi recent la graniţa italo-franceză. În spatele deciziilor - scrie "La Repubblica" - se află "ciocnirea unor populisme gemene". Prima-doamnă a Franţei, Carla Bruni-Sarkozy, nu şi-a însoţit soţul la Roma, dată fiind antipatia acesteia pentru Berlusconi. Carla Bruni l-a criticat deseori pe şeful Guvernului de la Roma pentru "glumiţele" sale.  Insula Lampedusa, pe care debarcă imigranţii tunisieni, a devenit un exemplu pentru posibilităţile limitate ale Europei în privinţa imigraţiei ilegale şi a azilului politic.

"Iată că ne-am procopsit şi  noi cu o insulă Ellis, exact la fel ca cea pe care ajungeau conaţionalii noştri în America în secolul trecut. Insula lacrimilor noastre, Ellis Island, are deci acum un nou nume: Lampedusa. Dar de data aceasta nivelul de pregătire al imigranţilor este mai ridicat decât cel al refugiaţilor economici italieni", majoritatea ţărani din regiunile sărace, care mergeau la export secolul trecut în America, notează scriitorul italian Mimmo Gangemi.

Ungaria: înmulţirea mişcărilor de extremă dreapta

Garda Ungară, formaţiunea paramilitară a partidului Jobbik, a fost desfiinţată în urma unei hotărâri judecătoreşti. Însă locul i-a fost luat imediat de Uniunea Cetăţenească pentru un Viitor mai Bun. În ultimele săptămâni, aceasta a organizat, în mai multe comune cu populaţie rromă, demonstraţii de forţă. Membrii, îmbrăcaţi în costume asemănătoare celor ale Gărzii Ungare, au mărşăluit pe străzile localităţilor  respective, au  format patrule. Mai mult, la Tiszavasvári, au fost desemnaţi 10 jandarmi, în condiţiile în care în Ungaria jandarmeria a fost desfiinţată în 1945.

În ultima perioadă, în Ungaria au proliferat organizaţii, de genul "gărzi civile", cu caracter paramilitar, de extremă dreapta. Cea mai periculoasă, conform "Népszava", este Forţa de apărare, ce vrea să ofere pregătire militară tinerilor. Organizaţia şi-a creat o bază de antrenament la Gyöngyöspata, înzestrată foarte modern, din fonduri provenite de la organizaţii extremiste din Ungaria şi străinătate, mai ales germane. În programul de antrenament figurează şi  folosirea de mijloace caracteristice serviciilor secrete, ca de pildă a  celor mai moderne instrumente de ascultare, de urmărire, diferite metode de observare a unor persoane, comunicaţii secrete, dezvăluirea încercărilor de penetrare a altor organizaţii secrete.  Eva Galambos