Silozul, o afacere tot mai profitabilă

Agricultorii români aproape că nu pot supravieţui fără silozuri. Motiv pentru care tot mai mulţi şi le fac pe cont propriu, iar banii investiţi şi-i scot chiar într-un singur an. Adrian Porumboiu, Mihai Anghel şi Ioan Niculae sunt cei mai mari operatori locali de silozuri. Comerţul cu cereale al României este realizat însă de traderii din afară.

Temperaturi ridicate pe piaţa silozurilor de cereale la început de an. Două multinaţionale americane, Cenex Harvest States (CHS) şi Cargill, au cumpărat două silozuri în această iarnă. CHS a preluat un punct de depozitare la Constanţa, iar Cargill - la Drobeta Turnu-Severin. Ambele unităţi cumpărate se află în locaţii-cheie, adică un port la Marea Neagră şi unul la Dunăre. Cât despre momentul ales, criza mondială a alimentelor este o explicaţie mai mult decât suficientă.Interesul pentru silozuri este o temă pe ordinea de zi şi în cazul investitorilor români în agricultură.

O aşteptare confortabilă

Marin Nedu, un agricultor cu afaceri de anvergură medie din Căzăneşti (judeţul Ialomiţa), a început anul acesta construcţia a trei noi silozuri, ceea ce ridică investiţia sa totală în unităţi de stocare la 300.000 de euro. Administrator a 1.700 de hectare de teren agricol, Nedu spune că investiţia într-un siloz - cel puţin câteva zeci de mii de euro - poate fi amortizată într-un singur an de producţie. Dar poate mai important este faptul că Nedu nu mai stă la mâna traderilor, ba chiar poate specula el însuşi turbulenţele pieţei.

An de an, circa 70% din producţia de cereale se vinde în acest fel. Inconvenientul vine din aceea că astfel agricultorii vând la un preţ foarte mic. Iată un exemplu: anul trecut, la momentul recoltării, kilogramul de grâu se vindea cu 0,38-0,45 lei, cam de două-trei ori mai puţin faţă de momentul actual. Iar când ai stocuri de câteva mii de tone, diferenţele devin de-a dreptul spectaculoase. Or, cu producţia depozitată în propriile depozite, poţi aştepta oricât momentul oportun pentru vânzare.

Pe de altă parte, când a început investiţiile Nedu nici nu prea mai avea unde să depoziteze prin zonă (vorbim de Ialomiţa) pentru că vechile silozuri au fost închise odată cu intrarea în portofoliul marilor traderi. Astăzi putem număra pe degetele de la o mână agricultorii locali care dispun de capacităţi proprii de stocare. Este vorba de marile nume, precum Mihai Anghel, Adrian Porumboiu, Ştefan Poienaru sau Ioan Niculae.

Alţi doi fermieri din Ialomiţa, Nicolae Sitaru şi Costel Costandache, au decis să urmeze acelaşi drum, ceea ce le face munca profitabilă.
Nicolale Sitaru lucrează circa 2.600 de hectare în localitatea Ciochina (Ialomiţa). Are opt silozuri, o investiţie de circa 500.000 de euro, realizată cu bani de la bancă. Sitaru, care este şi preşedinte al Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), nu-i condamnă pe agricultorii care vând producţia direct din câmp la preţuri de nimic, pentru că nu-şi permit să o depoziteze. Profită în schimb comercianţii, care speculează de pe urma variaţiilor de preţ.

Dacă ţinem cont că 2.000 de lei - cu tehnologie minimă - reprezintă costurile pentru cultivarea unui hectar de grâu, respectiv 2.500 -3.000 de lei în cazul terenurilor arendate, pentru a acoperi cheltuielile, fermierii ar trebui să obţină, în primul caz, cel puţin 0,78 de lei pe kilogram, la o producţie medie la hectar de 2,5 tone. Ceea ce nu prea se întâmplă, mai ales că marea lor majoritate vând grâul în general în momentul recoltării. În schimb,  agricultorii care au silozuri proprii îşi aleg singuri clienţii.

Americanii vin în zone-cheie

Cenex Harvest States (CHS), unul dintre cei mai mari producători de cereale, alimente şi energie din lume, şi-a făcut intrarea în România preluând un depozit la Constanţa. În acelaşi timp, Cargill a cumpărat un siloz de cereale la Drobeta Turnu-Severin. Ambele unităţi cumpărate se află în zone-cheie: un port la Marea Neagră şi unul la Dunăre.

Mai puteţi citi în numărul 52 al revistei „Forbes România":

Pe mâna fanilor. Cel mai popular club de fotbal din România, Steaua, se află în faţa celui mai mare test din ultimii ani: să transforme afecţiunea fanilor în milioane de euro. Totul, după o reţetă de corporaţie multinaţională.
Din Silicon Valley, cu dragoste. Mirajul unei cariere la unul dintre giganţii internetului şi dorinţa de a schimba lumea cu idei şi produse noi împing sute de absolvenţi români din IT să ia calea străinătăţii. „Forbes România" a stat de vorbă cu nouă dintre ei.
Toţi banii pe televiziuni. În sfârşit, România este lider european! Ponderea publicităţii TV raportată la volumul total consumat în ţara noastră este de 68% - cea mai mare de pe bătrânul continent. Publicitarii ştiu de ce!
Topul oraşelor cu cea mai mare densitate de comerţ modern. Cinci orașe cu mai puţin de 100.000 de locuitori se află în topul celor cu cea mai mare densitate de magazine mari. Să fie aceasta noua tendinţă a lanţurilor de profil?