Cuprumin, preluată de fiul unui apropiat de-al lui Ceauşescu

Exploatarea de la Roşia Poieni aparţine societăţii Cuprumin, care a fost vândută cu 200 de milioane de euro

Statul român a vândut ieri, prin licitaţie, cea mai mare exploatare românească de cupru. Canadianul Stephen G. Roman, descendentul unui magnat al metalelor neferoase, va plăti 200 de milioane de euro.

O firmă canadiană, necunoscută atât în Canada, cât şi în România - Roman Cooper Corp. -, a fost declarată câştigătoare a licitaţiei pentru preluarea integrală a capitalului Cuprumin, deţinută de Ministerul Economiei. Licitaţia cu strigare a avut loc ieri.

Citeşte şi:
Compania care a cumpărat Cupru Min Abrud, fondată de o bancă din Toronto

Roman Copper preia cea mai mare exploatare de cupru din Romania

Vineri, ministerul anunţase că până la data-limită s-au înscris la licitaţie patru firme: Roman Cooper Corp. Canada, Oz Minerals Limited Australia, Dundee Holding Olanda şi Ellatzite Med Ad din Bulgaria, ultima fiind însă descalificată.

Roman Cooper Corp., câştigătoarea licitaţiei, este controlată de Stephen B. Roman, un personaj despre care presa internaţională a scris mult, dar a fabulat şi mai mult.

Cine este Stephen Roman

Nu se ştiu multe lucruri despre Stephen G. Roman, un canadian de 59 de ani. Nu apare pe nicio listă a celor mai bogaţi oameni, nu şi-a împărtăşit memoriile cu presa - sau cu oricine altcineva.  Numele său este alăturat sintagmei de „cea mai colorată/controversată familie de miliardari din Canada".

Tatăl său, Stephen B. Roman, este numit „titan" sau „magnat", care şi-a făcut averea din minerit, făcând afaceri cu uraniu şi titan. Acesta a făcut parte din delegaţia canadiană care a dezvoltat programul nuclear al României, după ce Ceauşescu a aprobat tehnologia companiei canadiene CANDU. „Adevărul" vă prezintă câteva repere din acest scurt istoric.

Chemaţi de Ceauşescu la Roşia Montană.

Primul contact al familiei canadiene Roman cu România ar fi avut loc în 1983, când chiar Nicolae Ceauşescu i-ar fi chemat pe cei doi oameni de afaceri, cerându-le ajutorul pentru „dezvoltarea exploatării resurselor de uraniu şi de cărbune ale ţării", după cum se arată într-o anchetă amplă publicată în actombrie 2010 de cotidianul canadian „The Globe and Mail".

De asemenea, Ceauşescu le-ar fi cerut celor doi să-şi folosească influenţa pentru a face lobby pe lângă guvernul canadian pentru accelerarea dezvoltării reactorului nuclear de la Cernavodă, proiectat de CANDU.

Începutul unei prietenii frumoase cu Frank Timiş.

Potrivit aceluiaşi cotidian, legăturile familiei cu România au devenit şi mai puternice atunci când un coleg specialist în finanţe al „moştenitorului", Gerald (Tim) Wood,  i-ar fi făcut cunoştinţă cu antreprenorul român Frank Timiş, care ajunsese în Toronto după ce fugise de regimul Ceauşescu şi petrecuse o perioadă în Australia, unde şi-a încercat norocul cu afacerile cu aur şi unde a primit trei amenzi pentru posesie de heroină.

Timiş i-ar fi spus lui Roman că licenţele de exploatare pentru Roşia Montană au fost transferate către compania Roşia Montană Gold Corp., aflată în posesia sa, la mijlocul anilor '90, de la o companie de stat.

A intuit potenţialul.

Operând într-un spaţiu ex-sovietic care de-abia începea să-şi înmoaie degetele în oceanul capitalist, cei doi au schiţat un plan. Pentru a grăbi procesul, Timiş a preluat o companie deja existentă, dar care renunţase la operaţiuni, pe care a „rebotezat-o" Gabriel Resources. Timiş a fost primul preşedinte al noii societăţi, iar Roman a fost vicepreşedinte al acesteia până în 2002.

Deosebit de religios, a construit o catedrală catolică pentru comunitatea slovacă (tatăl său era de origine slovacă) din oraşul Markham, lăcaş de cult ce a primit binecuvântarea lui Papa Ioan Paul al II-lea în 1984.Roman Senior a murit în 1988, în urma unui atac de cord. Tânărul de 35 de ani ar fi trebuit să intre atunci în posesia unei averi de nu mai puţin de 10 miliarde de dolari - deţinea cea mai mare mină de uraniu din Canada, avea afaceri cu petrol şi gaze naturale, ciment, o fabrică de hârtie şi mai multe firme auxiliare. Însă tatăl său a lăsat toţi banii Bisericii, spune Roman Junior.

„După moartea tatălui meu, am pornit pe cont propriu. Practic, ceea ce fac eu este să adun o grămadă de oameni şi să-i fac să meargă înainte", spune el într-un interviu pentru „The Star", aducând drept exemple compania Gabriel Resources şi echipa pe care a adunat-o la Toronto pentru a mişca lucrurile în ceea ce priveşte mult-râvnitele resurse de aur pe care le deţine în România.

Aproape că a murit de malarie.

În 2007, a decis să vândă una dintre companiile aflate în portofoliul familiei -  Gold Eagle Mines şi participaţia din cadrul societăţii Red Lake către gigantul minier Goldcorp Inc. pentru 1,5 miliarde de dolari - iar asta chiar înainte de căderea pieţelor, în 2008, ceea ce a marcat izbucnirea crizei economice mondiale.

A fost unul dintre cele mai ridicate preţuri plătite vreodată pentru o companie minieră cu resurse încă nedovedite. Acelaşi an 2007 îi aduce însă un alt eveniment - a stat o vreme în comă şi era în pericol să moară după ce a fost muşcat de un ţânţar şi infectat cu malarie în Niger - stat deosebit de bogat în uraniu.

În prezent, Roman este preşedinte executiv al Exall Energy Corporation şi preşedinte, şi director general al Harte Gold Corp şi Global Atomic Fuels Corporation, funcţii pe care le deţine şi în cadrul companiei Silverment Inc. 

Cine a mai licitat pentru Cuprumin

- Oz Minerals este o companie australiană cu activităţi în principal în Austrialia şi Cambodgia. Compania operează mine de cupru şi aur.

- Ellatzite-Med AD este cel mai mare extractor de minereu de cupru din Bulgaria, controlat de grupul Geotechmin.

- Dundee Holding exploatează cupru, aur şi argint în Bulgaria, Namibia, Canada şi Armenia.