Pierderi de 14 milioane de euro din fraude economice

În mediul economic, corupţia şi mita sunt percepute ca fiind cele mai răspândite infracţiuni. Creşterea numărului infracţiunilor economice reprezintă o ameninţare tot mai mare pentru

În mediul economic, corupţia şi mita sunt percepute ca fiind cele mai răspândite infracţiuni.

Creşterea numărului infracţiunilor economice reprezintă o ameninţare tot mai mare pentru companii, peste 36% din firmele româneşti fiind victime ale unor astfel de fraude în ultimii doi ani, reiese dintr-un studiu privind infracţionalitatea economică, publicat de compania de audit şi consultanţă PricewaterhouseCoopers (PwC).

Potrivit studiului, realizat în România pe un eşantion de 77 de companii din diverse domenii de activitate, pierderile estimate de firmele autohtone rezultate din fraudele cu care s-au confruntat în ultimii doi ani totalizează 13,7 milioane de dolari, fiecare companie participantă la sondaj fiind în medie victima a peste şapte incidente de acest gen.

"Infracţionalitatea economică este prezentă în toate ţările, însă este un rău pe care societăţile mai evoluate au început să-l controleze mai bine", a declarat Emilian Radu, partener servicii consultanţă în cadrul PwC România.
Costuri şi pagube colaterale de milioane de dolari de pe urma fraudelor

Ofiacialul PwC mai spune că, de la ediţia din anul 2005 a studiului, incidenţa cazurilor de fraudare a scăzut în România, însă costul mediu rezultat din fraude pentru o companie aproape s-a dublat, ajungând la peste 400.000 de dolari.

Însuşirea necuvenită de active, inclusiv delapidarea, înşelăciunea şi furtul din bunurile societăţilor reprezintă cel mai întâlnit tip de fraudă raportat de companii, acesta fiind urmat de încălcarea drepturilor de autor, corupţie şi mită, fraudă contabilă şi spălare de bani.

Corupţia şi mita sunt percepute ca fiind cele mai răspândite tipuri de infracţiuni economice de pe piaţa românească, 26% din companiile româneşti intervievate indicând acest tip de fraudă. În ciuda percepţiei, din totalul fraudelor declarate de companiile româneşti, numai aproape 10% au reprezentat cazuri de corupţie şi mită.

"În continuare, în România percepţia despre corupţie şi mită este mai mare decât ceea ce se întâmplă în realitate", a punctat Emilian Radu. Cu toate acestea, conform sondajului, un procent de 31% din companiile autohtone intervievate au declarat că au avut impresia că li s-a pretins mită, comparativ cu 30%, media raportată de companiile din ţările Europei Centrale şi de Est, şi 18%, media raportată la nivel global.

Majoritatea cazurilor de fraudă, descoperite accidental

Potrivit studiului, companiile româneşti au cheltuit în total 5,5 milioane de dolari pentru gestionarea cazurilor de infracţiune economică cu care s-au confruntat în ultimii doi ani. Mai mult, pe lângă costurile financiare directe ale fraudelor, aproape 90% din companiile româneşti repondente s-au plâns de pagube colaterale. Printre daunele colaterale indicate de acestea s-au numărat deteriorarea relaţiilor de afaceri, scăderea moralului angajaţilor, precum şi afectarea reputaţiei companiei.

În ce priveşte sectoarele de activitate, autorii cercetării au evidenţiat că niciun domeniu nu este imun la fraude, însă asigurările (57%) şi comerţul cu amănuntul (57%) au fost cele mai afectate în ultimii doi ani, urmate de sectorul public şi guvernamental, cu 54%, şi industria auto, cu 44%. Rezultatele studiului au indicat că, în ciuda faptului că reprezentanţii companiilor româneşti intervievate au instituit cel puţin o măsură de control în vederea prevenirii şi depistării fraudelor, 39% din cazuri au fost descoperite accidental sau datorită unor indicii externe şi 13%, în urma unui audit intern.

Profilul celui care a comis fraude în cadrul companiilor româneşti conturează o persoană de sex masculin, cu vârsta cuprinsă între 31 şi 50 de ani, cu studii superioare, angajat sau fost angajat al companiei respective.
Surprinzător, rezultatele cercetării arată că 48% din autorii fraudelor fac sau au făcut parte din managementul sau midle-managementul firmelor fraudate, în timp ce numai 20% din autori erau simpli angajaţi.
Factorii care au condus la cazuri de fraudă în România au fost necesitatea făptaşilor de a-şi menţine un stil de viaţă costisitor, un prag scăzut de rezistenţă la tentaţie, pe fondul lipsei unui sistem personal de valori şi principii.