VIDEO Al Bano şi Romina Power la Bucureşti: între hiturile care au „îmblânzit“ comunismul, „Deşteaptă-te române“ şi complexul „Hello Budapest“
0
Anii ’80 au fost, poate, cel mai negru deceniu al comunismului în România. Prin frânturi de Europa Liberă şi divertisment săptămânal de „Album duminical“, sau doar pe VHS-uri intrate cine ştie cum în ţară, Al Bano şi Romina Power le-au cântat românilor despre „Felicita“ sau, mai mult, „Liberta“. La 25 de ani de la un alt decembrie roşu, cei doi au trezit nostalgii într-un show în care publicul a trăit încă o dată complexul „Hello Budapest“.
În oferta concertistică a României postrevoluţionare Al Bano a fost un „obişnuit al casei“. Numai anul acesta a cântat de două ori la Bucureşti şi o dată la Focşani. Însă spectacolul desfăşurat miercuri, 5 noiembrie, la Sala Palatului din Capitală, nu a fost unul oarecare. Căci la 20 de ani de când nu mai formează un cuplu pe scenă şi la 15 ani de la divorţ, Al Bano şi Romina Power au cântat împreună, în faţa unor oameni care, cel puţin odinioară, i-au idolatrizat.
Publicul-ţintă, uşor de remarcat: spectatori veniţi din timp, cu aproape două ore înainte de începerea spectacolului, aliniaţi în faţa uşilor Sălii Palatului, probabil dintr-un reflex al cozilor ce se formau altădată, pentru aproape orice.
Deşi predominanţi, cei din generaţia Al Bano au avut şi companie tânără: domni generoşi au venit însoţiţi de domnişoare născute, probabil, cam pe vremea când Al Bano şi Romina renunţau să mai cânte împreună, bloggeri care îşi căutau vociferând „loja bloggerilor“ sau nelipsitele bărbi ale generaţiei de hipsteri. Concertul a fost, evident, un succes de casă, căci Sala Palatului a fost plină, chiar dacă nu toţi spectatorii au fost plătitori de bilet (cunoaşteţi, desigur, genul „pişcotar“, care asortează la costum sacoşa de plastic de un leu).
Veniţi pentru hiturile care le-au însoţit adolescenţa sau tinereţea, spectatorii au avut de aşteptat mai bine de jumătate de concert pentru a le asculta. Show-ul a fost deschis de trupa de backing vocals, care i-a pregătit intrarea lui Al Bano Carrisi. La 71 de ani, tenorul devenit om de afaceri (producător de vin, mai exact, veţi vedea imediat de ce detaliul e important) e o forţă pe scenă. Din punct de vedere vocal, artistul a fost „locomotiva“ întregului show, căci orice i se poate contesta, dar nu vocea.
Poate tocmai de aceea cuplul Al Bano şi Romina Power a avut atâta succes, în vremurile de aur. Pentru că le-a avut pe toate: voce (el), look (ea), chimie pe scenă (ei).
Al Bano şi Romina Power la Bucureşti: Sharazan
După câteva piese, cântăreţul s-a retras de pe scenă nu înainte de a o introduce publicului pe fosta lui soţie: Romina Power. 63 de ani, dar acelaşi look „vaporos“, acelaşi umăr gol, acelaşi păr despletit, aceleaşi încălţări joase (diferenţa de înălţime a fost unul dintre puţinele impedimente din cariera celor doi). Primită cu aplauze şi ovaţii, cântăreaţa a interpretat, la rându-i, singură, câteva melodii, pentru ca mai apoi să dialogheze cu publicul. A citit şi o poezie proprie, dar a gafat nepermis într-o ţară care suferă de complexul „Hello Budapest“ la concerte. „Vă voi recita o poezie în italiană. Sper că înţelegeţi italiana, pentru că nu ştiu să v-o traduc în ungureşte“, a spus Romina.
Al Bano şi Romina Power, la Bucureşti: Sempre, sempre
Reparaţia a fost tardivă - „Nici în română nu ştiu s-o traduc“ - căci publicul o taxase deja cu un murmur general de dezamăgire.
Show-ul de la Sala Palatului a fost unul de familie, căci pe scenă a urcat apoi fiul cel mare al artiştilor, Yari Carrisi. A interpretat şi acesta câteva melodii, pentru a prezenta apoi „o tânără speranţă de 25 de ani“: Al Bano. Era însă trecut de jumătatea concertului, iar publicul a devenit îndrăzneţ: „Al Bano şi Romina!“, s-a strigat din sală. „Mai aşteptaţi puţin. Romina se face şi mai frumoasă decât e şi vine şi ea“, a spus artistul, demonstrând că nu-i lipseşte umorul de bărbat divorţat. Două piese mai târziu, o spectatoare a venit în faţa scenei şi a profitat, într-o engleză precară, de microfonul oferit de Al Bano: „Oamenii au venit aici să asculte piesele vechi. De ce nu le cântaţi?“.
Vă voi recita o poezie în italiană. Sper că înţelegeţi italiana, pentru că nu ştiu să v-o traduc în ungureşte. Romina Power, cântăreaţă
Şi le-au cântat: „Ci sara“, „Liberta“, „Sempre, sempre“, „Sharazan“, „We’ll Live It All Again“. Nostalgii, amintiri readuse la viaţă pe măsură ce spectatorii se ridicau de pe scaune, cântau, aplaudau. Era, în fapt, chiar lucrul pentru care veniseră. Dar cum viaţa e uneori ca o cutie cu bomboane de ciocolată, puţini aveau să fie pregătiţi pentru alte momente ale show-ului, deşi mulţi le-au „gustat“.
Mai întîi, pe scenă, la vreo trei mese (ţară mică), s-a organizat un soi de petrecere italo-română, cu invitaţi din public. Printre aceştia, chiar mama lui Al Bano, o venerabilă nonagenară. Petrecerea a fost „stropită“ cu vin de la cramele lui Al Bano: „Nu e reclamă, dar vreau să vă spun că acest vin se numelte Don Carmelo, în memoria tatălui meu“.
Al Bano şi Romina Power la Bucureşti
Apoi imnul „Deşteaptă-te române“, interpretat de trupa de acompaniament, a trezit spiritul naţionalist aflat la „răscruce“ electorală şi toţi cei prezenţi s-au ridicat în picioare, emoţionaţi. Câteva piese clasice italieneşti, printre care celebra „Volare“, într-o inedită varintă raggae, au fost „kerosenul“ ce a garantat un happy end, cum altfel decât cu hitul „Felicita“.
„Lucrurile bune li se întâmplă celor care aşteaptă“, spune un proverb britanic. Cu un aer uşor desuet, dar cu amintiri preţioase, cu umor, dar şi cu gafele inerente unui show live, cu amprenta timpului vizibilă atât pe scenă, cât şi în faţa ei, concertul Al Bano şi Romina Power a fost ccea ce aşteptau şi sperau cei mai mulţi dintre cei prezenţi: un reminder al unor vremuri (pentru totdeauna?) apuse, odată cu un decembrie roşu.
Al Bano şi Romina Power, la Bucureşti: Felicita
Se încarcă comentariile...
