Istorii cu doctorate şi cu plagiate

Săptămâna a debutat cu o afirmaţie halucinantă făcută de d-na prof.univ. dr Ecaterina Andronescu. Potrivit site-ului cotidianul.ro, doamna preşedintă a Comisiei de învăţământ din Senatul României, în repetate rânduri ministru al Educaţiei, ar fi declarat că povestea plagiatului fostului ei şef de guvern şi de partid, numitul Ponta Victor Viorel, e departe de a fi încheiată.

Doamna Andronescu a precizat că teza cu pricina ar urma să fie reevaluată în lumina nu, nu a documentelor de partid, ci a noilor prevederi legislative, trase de păr, anume elaborate pentru a salva de acuzaţia de plagiat tot felul de impostori recrutaţi îndeosebi din high-life-ul politic, prevederi ce sporesc rolul Universităţilor în acordarea titlurilor ştiinţifice de doctor. Prevederi ce reclamă în mod expres ca acuzaţiile de plagiat să fie soluţionate în conformitate cu normele de redactare în vigoare la data susţinerii publice a lucrării respective. Este vorba despre un fel de mai trage o dată! În care PSD-ul d-nei Andronescu e expert. La fel cum e expert în necinste şi minciuni.

Trec peste faptul că spusele doamnei fost ministru reprezintă o nouă palmă, palmă grea, murdară, pesedistă, dată comisiei de specialişti care şi-a spus răspicat cuvântul. O insultă pe faţă la adresa CNATDCU. Nu pot să trec însă peste detaliul că zicerile doamnei Andronescu înseamnă o sfidare fără seamăn la adresa comunităţii academice româneşti. A celor ce şi-au dobândit cinstit, prin muncă şi eforturi doctoratul.

Doamna prof.univ. dr. Ecaterina Andronescu se face a nu şti că regulile citării oneste au fost mereu aceleaşi. Că ghilimele există de când lumea. Că e obligatoriu să le foloseşti atunci când reproduci ad litteram rezultatele muncii altor persoane. Că orice lucrare ştiinţifică serioasă are note de subsol în care sunt indicate cu rigurozitate numele autorului, titlul lucrării citate, editura, locul şi anul apariţiei ca şi pagina precisă la care se găseşte pasajul respectiv. Că nu ajunge să pui un titlu, o carte din care ai citat doar la final, la bibliografie.  Că şi această bibliografie are câteva compartimentări anume precizate.

Saga fără sfârşit a plagiatelor din România a continuat de marţi încolo cu bizarul autodenunţ al numitului Sebastian Ghiţă. Deputat în Parlamentul României, fost pesedist, amic şi tovarăş de nebunii al aceluiaşi dezgustător Ponta.  Denunţ referitor la plagiatul ce ar fi fost comis de actuala şefa a DNA, d-na Laura Codruţa Kövesi, născută Lascu. Şi pentru ca masa să fie încă şi mai bogată s-a aflat în treabă şi fostul preşedinte al României, dl. Traian Băsescu. Alte vorbe aiurea, alt delir al unui ins devenit din ce în ce mai nociv pentru viaţa cotidiană românească. Promotorul de ieri şi duşmanul de moarte de azi al fostului procuror general al României.

Dacă povestea inventată de d-na Andronescu este relativ simplă, fiind evident cusută cu aţă albă, o simplă şmechereală politicianistă, cea care o priveşte pe d-na Kövesi este, evident, mult mai complicată. Parcă am fi intrat cu toţii într-o adevărată pânză de păianjen. Primim informaţii contradictorii despre teza cu pricina, despre opiniile exprimate cândva de Comisia Naţională de Etică, despre ce au făcut şi ce nu au făcut, dar şi despre ce au de gând să facă cei ce conduc acum Universitatea de Vest din Timişoara. Conducătorul tezei de doctorat al doamnei Laura Codruţa Kövesi s-a pronunţat spunând că fosta lui doctorandă a utilizat în redactarea formei finale a tezei o seamă din articolele publicate chiar de ea în perioada în care se afla în stagiu şi că aceste articole erau semnate cu numele ei de domnişoară, Laura Codruţa Lascu.

Dacă aşa stau lucrurile, situaţia doamnei Kövesi este ok. Nu poate fi vorba nici măcar despre autoplagiat câtă vreme susţinerea însăşi a lucrării de doctorat este condiţionată de existenţa unui portofoliu de lucrări publicate în perioada destinată întocmirii tezei.

Sunt însă voci care susţin că ar fi văzut teza respectivă şi că există multe inadvertenţe şi erori legate iar de tehnica citării.

Doamna Kövesi şi-a susţinut în repetate rânduri nevinovăţia. Cum în acest moment avem, în fine, un CNATDCU serios, aceasta până doamna Andronescu şi ai săi îl vor arunca în aer spre a reintroduce iarăşi legea lor, legea mistificării, cred că d-na Laura Codruţa Kövesi ar trebui să solicite chiar domnia sa ca teza dumneaei de doctorat să fie reevaluată, cercetată, puricată de experţi independenţi numiţi de CNATDCU.  

Totul în conformitate cu normele de probitate ştiinţifică în vigoare de când lumea. Altminteri, întreaga carieră şi viaţă a doamnei Kövesi vor fi umbrite de suspiciunea de furt intelectual.  De corupţie.

Numai după ce rezultatele acestei expertize vor deveni publice vom putea spune dacă steaua d-nei Laura Codruţa Kövesi mai străluceşte la fel de intens ca până mai ieri sau e pe cale să apună.

P.S. Vineri la prânz, în emisiunea Avocatul Diavolului de la Europa FM, doamna Kövesi a declarat că nu va cere ca teza să îi fie reexaminată de CNATDCU. Alt lung prilej de vorbe şi de ipoteze.