Întregul parcurs se poate vedea aici.

Epopeea OUG 64 a demarat în octombrie 2016, când în Parlamentul României au apărut voci privind trecerea la legiferarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 64/2016, la nici câteva zile de la aprobarea ei şi chiar înainte să apară Hotărârea de Guvern care să stabilească procentele obligatorii a fi tranzacţionate pe piaţă. Urgenţa acestei discutări în Parlament, determina pe atunci temerea mea (exprimată într-un articol intitulat Halloween-ul Gazelor) că lobby-ştii şi-au făcut treaba bine de această dată şi există pericolul extragerii cuvintelor cheie din cadrul OUG 64, astfel încât aceasta să rămână la un nivel  generalist, care să permită continuarea practicilor actuale. Alegerile care băteau la uşă, probabil că au constituit cauza care a determinat ca această idee să nu fie dusă atunci la bun sfârşit.

A urmat prima sesiune de validare a OUG 64, în luna iunie 2017, când s-a venit cu o variantă de modificare a legii gazelor, sub motivaţia că este o modificare a OUG 64. Aşa cum susţine şi Asociaţia Energia Inteligentă în cadrul Proiectului Punct şi de la capăt pe piaţa de gaze, legea gazelor trebuie în totalitate modificată, dar nu prin eliminarea unor prevederi care pot să facă funcţională o piaţă în derivă aşa cum este piaţa gazelor din România, ci printr-o regândire a tuturor activităţilor astfel încât să se atingă obiectivul unic: TRANZACŢIONAREA CORECTĂ.

Ce cuprindea documentul supus aprobării în Parlament:

  • Un articol prin care se limita obligaţia furnizorilor în regim reglementat să achiziţioneze gaze naturale pe care le furnizeze clienţilor casnici, în condiţii de minimizare a costului resurselor alocate, doar pentru cca. 10% din gazele achiziţionate (adică exclusiv pentru gazele din import);
     
  • Introducerea contractelor reglementate pentru traderii de gaze, în condiţiile în care aceştia activează exclusiv pe piaţa liberă (nereglementată);
     
  • Introducea obligaţia înfiinţării unui Operator de Măsurare (Naţional). O idee excelentă care ar avea multe efecte benefice atât asupra funcţionării pieţei de gaze, cât şi un puternic impact în reducerea costurilor la clientul final, prin eliminarea ingineriilor cantitative care se fac de către unii operatori, cu umflarea costurilor din facturi. Dar, pentru că este important să observăm cum o idee bună, după ce este lansată este omorâtă, acest operator urma să se ocupe de urmărirea măsurării exclusiv a gazelor pentru clienţii finali, adică în locul de pe lanţul producţie-transport-distribuţie-client final, în care apreciem că sunt cele mai puţine probleme cu respectarea normelor de măsurare de pe lanţul producţie-consum. În acelaşi timp această obligaţie de înfiinţare a operatorului se loveşte de punerea efectivă în practică de un alt articol care arată că operatorii pot cesiona serviciul de măsurare şi gestiunea datelor măsurate unui operator economic. Respectiv, în situaţia în care unul sau mai mulţi operatori nu vor cesiona acest serviciu, lucrurile vor deveni mai încurcate decât sunt în prezent, respective există posibilitatea să crească haosul de pe piaţă.
     
  • Un alt articol controversat era obligarea operatorului de transport şi sistem de a monta gaz cromatografe în peste 1100 de puncte de măsură, pentru a măsura puterea calorifică superioară în timp real până cel târziu de 31 martie 2018. Această obligaţie legislativă era menită să introducă o afacere de peste 50 mil. $, în opinia mea inutilă din punct de vedere al îmbunătăţirii măsurării semnificative a măsurării energiei gazelor, dar cu o creştere a preţului la consumatorul final de până la 1%;
     
  • Un alt articol controversat era obligarea participanţilor la piaţa de gaze naturale (adică inclusiv clienţilor casnici) să notifice operatorului de transport toate cantităţile contractate. O acţiune imposibil de pus în practică,dar care putea accentua haosul.
     
  • Un alt articol controversat era dublarea limitei marjei de profit pentru serviciile de pe piaţa de gaze naturale, element care ar fi determinat o nouă creştere a preţului gazelor la consumatorul final de până la 1,75%
     
  • o altă noutate era eliminarea prin efectul legii a BRM din piaţă şi nominalizarea prin lege ca bursă unică OPCOM-ului. Am scris de curând un articol O bursă, două burse? Nu aceasta este întrebarea! în care explicam pe larg că funcţionarea corectă a unei burse este dependentă de creşterea volumului de gaze tranzacţionat şi a numărului de tranzacţii. În acest sens existenţa mai multor burse  pe aceeaşi piaţă reduce numărul şi volumul de tranzacţii, prin divizarea acestora pe mai multe burse. Eliminarea uneia dintre burse în detrimentul celeilalte, prin orice alte măsuri în afara punerii lor în concurenţă, pentru o perioadă determinată, este anormală.

A urmat a doua sesiune de validare a OUG 64, în luna octombrie 2017, după respingerea de către Plenul Camerei Deputaţilor a documentului înaintat. Abordare a Comisiei de Industrie şi Servicii din Camera Deputaţilor, a fost să păstreze eliminarea cerinţelor realizării unor metodologii privind asigurarea concurenţei, nediscriminării şi transparenţei din piaţa de gaze, anulându-se toate obligaţiile concrete pe care furnizorii ar trebui să le aibă şi care să poată fi ulterior controlate/verificate.

Noul document aducea următoarele elemente:

  • Se revine asupra eliminării BRM ca platformă de tranzacţionare a gazelor pe piaţa de gaze din România şi se stabileşte existenţa a două platforme de tranzacţionare, una pe piaţa en gros şi este nominalizată OPCOM şi alta pe piaţa en details, unde probabil urmează să activeze BRM. Prin această abordare, inteligentă, se elimină potenţiala acuzaţie de naţionalizare a bursei de gaze, abordarea legiuitorului, apărând de data aceasta, ca fiind ”firească” într-un context naţionalist.
     
  • Se stabileşte obligaţia tranzacţionării prin bursă a 70% din cantitatea furnizată pe piaţa de gaze, o măsură care este inutilă în lipsa mecanismelor concurenţiale, transparente şi nediscriminatorii. Aplicarea mecanismelor prevăzute de OUG 64 privind mecanismele concurenţiale, transparente şi nediscriminatorii, este posibil să aducă într-un interval scurt de timp o cantitate ce poate reprezenta mai mult de 70% din gazele tranzacţionate, în mod voluntar, pe bursă (condiţia este ca şi bursa să evolueze şi să ofere produse pe măsură).
     
  • Se elimină ideea înfiinţării Operatorului de măsurare a gazelor naturale, o idee care ar fi putut determina asigurarea corectitudinii măsurării, realizarea alocărilor de către o identitate independentă de actorii din piaţă (fiecare cu interese particulare), determinarea corectă a consumurilor tehnologice (astăzi un important mijloc de influenţare a profitului) etc.
     
  • Se elimină obligaţia montării de gaz cromatografe la toate punctele de măsurare ale operatorului de transport, măsură inutilă şi care ridica preţul gazelor la consumatorii finali.
     
  • Se elimină articolul din proiectul de lege, care obliga participanţii la piaţa de gaze naturale să notifice operatorului de transport asupra cantităţilor contractate (Era o metodă imposibil de pus în practică având în vedere că aşa cum era scris articolul obliga inclusiv clienţii casnici să facă aceste raportări).
     
  • Se păstrează limita mărită a marjei de profit pentru operatorii de transport, distribuţie şi înmagazinare gaze la 10%.

Şi această formă a OUG 64 propusă spre aprobare Camerei Deputaţilor, care nu mai are nimic din principiile OUG 64 aşa cum a  fost ea concepută de Guvern în anul 2016 şi asumată şi de actualul Ministru al Energiei, a fost respinsă de plenul Parlamentului din octombrie 2017, asigurându-se astfel continuarea instabilităţii pe piaţa de gaze.

Articol preluat de pe Asociaţia Energia Inteligentă.