Borza: Avea dreptate Liviu Dragnea când spunea că cifrele sunt mari, doar că el vedea doar jumătatea plină a paharului

Remus Borza

Deputatul independent Remus Borza susţine că Liviu Dragnea vede numai jumătatea plină a paharului când spune că „cifrele sunt mari”, pentru că dacă vorbim despre jumătatea goală, adică deficit bugetar, deficit de balanţă comercială, inflaţie sau datorie externă, „cifrele sunt chiar foarte mari”.

Borza susţine că aceasta este jumătatea goală a paharului pe care guvernanţii noştri o ignoră şi, din perspectiva unei iminente crize economice, aceste cifre vor fi fatale României.

Redăm integral declaraţia lui Borza:                              

„N-avem buget, dar ”cifrele arată bine”

Jumătatea plină a paharului

Suntem în prima zi din februarie şi nu avem buget pe 2019. Tătucul Dragnea ne îndeamnă să dormim liniştiţi, că are el grijă de bugetul ţării. Mai mult decât atât, acum vreo două zile, prezenta triumfalist realizările măreţe ale guvernării: “cu 25% a crescut PIB-ul României în ultimii doi ani şi cu 32% veniturile bugetare”.Într-adevăr, PIB-ul a avut o dinamică pozitivă în ultimii ani. Astfel, de la 762 miliarde lei în 2016, PIB-ul a crescut spre 858 miliarde lei în 2017, pentru ca anul trecut să atingă valoarea de 949 miliarde lei. Bugetul de stat pe 2019 este fundamentat pe un PIB previzionat de 1.022 miliarde lei. Şi veniturile bugetare au crescut de la 227 miliarde lei în 2016 la 253 miliarde lei în 2017, pentru ca în 2018 guvernanţii să se laude cu o colectă de 295 miliarde lei, apelând la câteva artificii de raportare, în special pe fonduri europene, care au trezit suspiciunile analiştilor financiari. În cei 11 ani de la integrarea în UE, PIB-ul ţării s-a dublat, de la 99 miliarde euro în 2006 la peste 200 miliarde euro în 2018. Raportat la PIB, România a depăşit,anul trecut, Grecia şi Portugalia.

Jumătatea goală a paharului 

Creşterea accelerată a PIB-ului din ultimii ani se simte şi în buzunarul românilor. Salariile şi pensiile au crescut constant. În sectorul bugetar, salariile chiar s-au dublat. În 2011, salariul minim pe economie era în jur de 700 lei, în 2019 este deja 2080 lei. Fondul de salarii a crescut de la 57 miliarde lei în 2016 la 71 miliarde lei în 2017 şi la 81 miliarde lei în 2018. Fondul de pensii a crescut de la 81 miliarde lei în 2016 la 89 miliarde lei în 2017 şi la 99 miliarde lei în 2018. Cu alte cuvinte, vorbim de o creştere a fondului de salarii şi de pensii cu 5 miliarde euro anual, echivalentul a patru autostrăzi Comarnic-Braşov sau cinci autostrăzi Piteşti-Sibiu. Pe noua Lege a pensiilor, Fondul de pensii va creşte cu încă 80 miliarde lei până în 2022! Creşterea galopantă şi nesustenabilă a salariilor în sectorul public şi a pensiilor a avut ca efect degradarea altor indicatori macroeconomici. Avea dreptate Liviu Dragnea când spunea că cifrele sunt mari, doar că el vedea doar jumătatea plină a paharului. Cifrele sunt chiar foarte mari când vorbim de deficit bugetar, deficit de balanţă comercială, inflaţie sau datorie externă. Aceasta este jumătatea goală a paharului pe care guvernanţii noştri o ignoră. Din perspectiva unei iminente crize economice, aceste cifre vor fi fatale României. Economia globală şi cea europeană dau semne de oboseală prevestind o nouă recesiune. După două trimestre consecutive de contracţie economică, Italia, o ţară cu un PIB de peste 1800 miliarde euro, a intrat, începând cu 1 ianuarie 2019, în recesiune tehnică. Noi continuăm să ne îmbătăm cu apă rece, precum am făcut-o şi în 2007-2008, ignorând avertizorii crizei. O guvernare responsabilă în anii de creştere economică trebuie să contabilizeze excedente şi nu deficite bugetare. Până şi Bulgaria şi Grecia au înţeles acest lucru. Deficitul bugetar a crescut de la 22 miliarde lei în 2016 la 25 miliarde lei în 2017 şi la aproape 30 miliarde lei în 2018. Pe majorările salariale şi de pensii angajate de Guvernul României pentru 2019, deficitul bugetar ar urma să ajungă la aproape 50 miliarde lei, adică 4,7% din PIB! Acesta este unul dintre motivele pentru care se întârzie cu bugetul. Aşa Guvernul mai pune presiune pe ordonatorii de credite să-şi finanţeze activitatea în limitele bugetului de cheltuieli aprobat pentru 2018, evident mai mic decât cel angajat pentru 2019. Creşterea salariilor şi a pensiilor a generat exces de lichiditate în piaţă. Efecte: inflaţie de 4% şi deficit record de balanţă comercială. Industria românească pe care Guvernele României de după 90 au pus-o pe butuci nu a putut să facă faţă nevoilor populaţiei din ce în ce mai mari şi variate de produse şi servicii. Şi, atunci, am apelat masiv la importuri. Tot acest excedent de masă monetară din piaţă nu a făcut altceva decât să finanţeze milioane de locuri de muncă în alte ţări, preponderent Germania, Polonia, Italia, Ungaria. Majoritatea ţărilor din UE au excedente comerciale, pe când România înregistrează deficite record de la an la an. În 2017, deficitul comercial era de 12,5 miliarde euro, anul trecut de 15 miliarde euro, iar pentru anul curent se estimeaza un deficit de cont curent de 16,9 miliarde euro. În loc să finanţăm investiţiile, în special în infrastructură (pe care le-am sacrificat in ultimii 3 ani ), să susţinem reindustrializarea României, am finanţat consumul apelând la importuri de peste 80 miliarde euro anul trecut. 

Datoria externă a României s-a dublat

Cu toate că, după 2007, în România au intrat peste 35 miliarde euro investiţii străine directe, peste 30 miliarde euro fonduri europene şi peste 50 miliarde euro de la cei aproape 4 milioane de români plecaţi în pribegie în alte ţări, banii nu au ajuns unui stat din ce în ce mai gonflat, birocratizat şi ineficient, obligând Guvernele ţării să apeleze la împrumuturi atât de pe piaţa internă, cât şi externă pentru a-şi susţine politicile populiste. Datoria totală externă a României s-a dublat în această perioadă de referinţă: de la 41 miliarde euro în 2006 la peste 100 miliarde euro în 2018. Doar în contul dobânzilor, România a plătit anul trecut 3 miliarde euro! Printr-o atare politică, nu facem altceva decât să-i îndatorăm pe copiii noştri să plătească din greu iluzia unei bunăstări pe care o trăim noi astăzi. Cu toate aceste sute de miliarde de euro cheltuite iresponsabil de Guvernele României, peste 7 milioane de români trăiesc în risc de excluziune socială şi sărăcie. 

Primarii cu jalba în protap 

Cu câteva ore, chiar minute, înainte ca Titanicul să se izbească de un iceberg şi, ulterior, să se scufunde, pasagerii transatlanticului chefuiau, dansau, mâncau caviar, beau şampanii scumpe şi îşi etalau ostentativ hainele şi bijuteriile. Deşi România riscă să se ciocnească cu criza chiar spre sfârşitul acestui an, primarii ţării au executat un desant asupra doamnei Vasilica, cerându-i nici mai mult nici mai puţin decât vreo 77 miliarde lei. Domnul Dragnea, generos din fire, mai ales în an electoral, i-a cerut premierului să deschidă băierile pungii cu bănet. Ceea ce trebuie să înţelegem e că şi Consiliile judeţene au alocări bugetare şi venituri în jur de 70 miliarde lei, adică împreună cu primăriile vreo 140 miliarde lei anual. Adică vreo 35 miliarde euro toacă an de an autorităţile administraţiei publice. Cu toată această risipă de resursă financiară, mai mult de jumătate din satele şi comunele ţării nu au drumuri asfaltate, apă curentă sau gaze. Administraţia publică locală este cea mai mare gaură neagră a bugetului de stat pe care toţi guvernanţii de după 90 au refuzat să o reformeze, să o restructureze. Polonia, o ţară cu 38 milioane de locuitori şi cu 90.000 de km pătraţi, fiind mai mare ca suprafaţă decât România, şi-a reformat administraţia în 1998. De la peste 4.200 de UAT-uri a rămas cu mai puţin de 2.600. În Polonia, în fiecare cătun există apă curentă, canalizare, gaze şi drumuri asfaltate. Şi, pentru că şi-a reformat la timp administraţia, Polonia în perioada crizei 2008-2009 a fost singura ţară din UE care a înregistrat creştere economică. Şi din acest motiv Polonia are, an de an, excedente bugetare şi comerciale. România are 3.181 de UAT-uri, moştenite din vremea comunismului. Mai puţin de o treime din aceste primării se autofinanţează din impozite şi taxe. Marea majoritate a primăriilor stau cu mâna întinsă la bugetul de stat. Avem peste 400 de comune cu mai puţin de 1.500 de locuitori şi zeci de oraşe cu mai puţin de 10.000 de locuitori, situaţie care ar atrage retrogradarea lor sau ar impune comasarea.   

Dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă. Îndemn Guvernul României să restructureze aparatul bugetar, să reducă schemele de personal, să comaseze, modernizeze şi să eficientizeze instituţiile statului. Altminteri o va face criza, mult mai dureros decât am face-o noi azi”.