De ce catolicii şi ortodocşii sărbătoresc Paştele la date diferite
0
Paştele catolic se sărbătoreşte săptămâna aceasta, în timp ce al ortodocşilor este peste mai bine de o lună. Iată de ce catolicii şi ortodocşii sărbătoresc Paştele la date diferite:
În 2010, 2011 şi 2014 datele în care s-a sărbătorit Paştele au coincis în calendarele Bisericii Ortodoxe şi cel al Bisericii Romano-Catolice. De puţine ori se întâmplă acest lucru. De exemplu, va mai fi această situaţie şi anul viitor, când pe 16 aprilie se va sărbători Paşetele în acelaşi timp. Diferenţa datelor dintre Paştele catolic şi cel ortodox poate fi între o săptămână şi peste o lună.
Paştele se sărbătoreşte diferit spre deosebire de data Naşterii Domnului, de pe 25 decembrie. De ce catolicii şi ortodocşii sărbătoresc Paştele la date diferite? Sărbătoarea Paştelui variază în funcţie de prima lună plină de după echinocţiul de primăvară. În acest calcul intră şi data sărbătorii ebraice Pesah, care aminteşte de trecere prin Marea Roşie şi eliberarea de sub robia egipteană.
Biserica Ortodoxă română păstrează recomandarea primului Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325, care spune că Sărbătoarea Învierii Domnului nu trebuie să coincidă cu Pesah-ul şi să fie consecutivă acesteia. Mai exact, ortodocşii au ca reper luna plină astronomică, în timp ce catolicii stabilesc prima lună plină de după echinocţiu după o serie de calcule sincronizate cu tabele ecleziastice.
„Trebuie să ne punem de acord. Biserica Catolică este dispusă, din timpul lui Paul al VI-lea, să adopte o dată fixă şi să renunţe la prima duminică după luna plină de după echinocţiul de primăvară”, a declarat la începutul anului Papa Francisc.
Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române au declarat că vor primi „cu bunăvoinţă o asemenea iniţiativă”, însă nu toate bisericile ortodoxe au acceptat „îndreptarea calendarului”; printre ele se numărăr Biserica Ortodoxă Rusă, cea sârbă, din Georgia, Biserica Ortodoxă din Ucraina şi Patriarhia Ierusalimului.
Obiceiuri de Paşte la catolici
Paştele la catolici, ca şi la ortodocşi, vine cu o serie de tradiţii şi obiceiuri populare. Cele mai multe sunt asemănătoare, însă există şi câteva care se diferenţiază. Cei mai mulţi romano-catolici şi reformaţi locuiesc în Centru şi Nord-Vest, regiuni în care s-au impus de-a lungul timpului o serie de obiceiuri preluate de la germani şi maghiari.
Cel mai cunoscut este obiceiul udatului/stropitului, despre care reprezentanţii bisericii spun că ar avea rădăcini religioase şi că datează de mai bine de două mii de ani, de când evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus care aduceau vestea Învierii. Unii etnologi sunt însă de părere că este vorba despre o tradiţie precreştină, practicată de popoarele cu origine germanică în amintirea zeiţei Ostera, a fertilităţii şi a primăverii.
Stropitul se practică în satele ardeleneşti în a doua zi de Paşte. Băieţii tineri şi bărbaţii merg încă de dimineaţă să stropească fetele şi femeile cu apă sau cu parfum, pentru ca ele să rămână frumoase şi proaspete pe tot parcursul anului. În unele zone obiceiul este restrâns doar la tineri. Iniţial băieţii mergeau la casele felelor din sat cu găleţi pline cu apă de izvor (simbol al purificării), ele ajungând să fie înlocuite în prezent cu sticluţe cu apă de parfum.
După ce sunt stropite, fetele îi răsplătesc pe băieţi cu ouă roşii, prăjituri, cozonac, vin şi palincă.De la maghiari a fost preluat obiceiul împodobirii porţilor fetelor nemăritate. În noaptea dinaintea Paştelui tinerii din anumite zone ale Transilvaniei împodobesc porţile caselor unde locuiesc fete nemăritate. Unii folosesc doar crengi de brad, iar alţii confecţionează coroniţe din crengi de brad şi flori. Fetele, care pândesc noaptea la ferestre, pentru a şti pe cine să răsplătească a doua zi, le oferă tinerilor în ziua de Paşte bucate sau bani.
Se încarcă comentariile...
